Pagina de start
Curriculum Vitae
Galerie foto
Impresii oameni de cultura
Aparitii TV
Carti citite
Documentare vizionate
Articole in presa si opinii
Acte de caritate si mecenat
Scrisori primite - Pelerinaj Israel
Agentia Marshal Turism
Agentia Marshal Turism
 
Hotel Marshal Garden
Hotel Marshal Garden 5 stele Bucuresti
 
Articole in presa | Replici


Ion Antonescu, pasionatul de turism care, de-a lungul timpului a dus numerosi artisti români in Tara Sfânta

Ion Antonescu Marshal Turism

21 iunie 2018

Ionut Dolanescu se afla în Tara Sfânta de vineri (15 iunie), când a plecat cu un grup condus de omul de afaceri Ion Antonescu, cel care a dus numerosi artisti în Israel, de-a lungul timpului. Ionut Dolanescu (46 ani) este în Israel, împreuna cu sotia lui, Doinita. Alaturi de ei se afla mai multi actori si interpreti de muzica populara, precum Cristina Deleanu sau Sofia Vicoveanca. Tara Sfânta. Artistii au pasit pe locurile pe care a calcat Iisus Hristos si s-au rugat la mormântul Mântuitorului, de la Ierusalim.
Ei au vizitat si alte locuri din Tara Sfânta, unde si-au încarcat bateriile, dar au fost si la Betleem, la locul nasterii lui Iisus. Ionut Dolanescu a venit din America în luna aprilie si va sta în România pâna în octombrie, când va pleca iar peste Ocean. Asa face de ani de zile, pentru a-si pastra rezidenta americana.

Marshal Turism s-a nascut dupa Revolutie. Ion Antonescu, un om cu peste 25 de ani de experienta în turism, a condus aceasta afacere pâna în anul 2000, când a predat frâiele fiului sau Daniel. Ion Antonescu, poreclit “maresalul”, este un personaj activ, dinamic si plin de viata. Asa se explica si performatele sale în turism. Face zilnic jogging, este un apropiat al cercurilor de artisti, pe care i-a sprijinit de câte ori a fost nevoie.

De ce Israel? Este o pasiune?

Este o pasiune, iubesc tara asta si este o destinatie foarte cautata, cel putin în agentia noastra, atât pentr frumusetea locurilor, cât si pentru încarcatura spirituala. În plus, chiar eu, personal, pentru aceasta destinatie, sunt ghid.
Din pacate, Tarom-ul nu este pare interesat sa eficientizeze lucrurile. La Tarom, daca alegi destinatia Israel, ai doua nopti pierdute pentru ca sunt prost alese orele de plecare si spre Israel si spre România. Altii stiu mai mult marketing. De exemplu, El Al are ore de plecare foarte bune. Întodeauna ma gândesc la confortul turistilor, la cât de bine m-as simti eu în locul lor. Regula pentru mine este sa îl ajut pe client sa se simta bine, indiferent daca vine la agentia noastra de turism sau la hotelul nostru. Salariatul nu trebuie sa fie robot, ci sa muleze regulile pe nevoile clientului. De exemplu, daca ai camere libere iar clientul a ajuns devreme la receptie, evident ca il cazezi. Eu asa vad lucrurile. Eu am constatat ca cei care s-au nascut la tara stiu ce înseamna greutatile si lupta mult mai mult, pun pasiune în ceea ce fac. Au mai multa determinare si dorinta de a razbate, de a se remarca, de a fi cei mai buni. Cei care sunt nascuti la oras si sunt cocolositi de catre parinti nu îsi pun aceasta problema. Întotdeauna ma deranjeaza CV-urile în care vad ca cel care vrea sa ocupe un post a avut nu stiu câte locuri de munca. Daca am vazut ca a depasit trei locuri de munca, nici nu ma uit la el. Poti sa ai sapte facultati, sa stii douazeci de limbi straine, daca nu pui pasiune în ceea ce faci si daca nu gândesti, nu esti bun. Sunt foarte multi care nu au facultate, dar îmi plac, pentru ca îsi pun mintea la contributie si pun pasiune în orice domeniu de activitate.

Fiul dumneavoastra este copil crescut la oras, într-o familie cu posibilitati materiale. Cum ati reusit sa-i formati determinarea, pasiunea pentru munca?

Este el un copil foarte bun. Când era mai mic, toti îmi spuneau sa nu îi dau atât de multi bani, pentru ca se învata cu ei. Dar eu am înteles ca nu este bine sa nu îi dai bani, ci e bine sa îi dai câti îsi doreste (asta în cazul în care ai, desigur), dar sa vezi pe ce îi cheltuie. Si sa nu îi dai banii cu târâita, pentru ca atunci îl faci pe copil sa gaseasca alte formule. Am ascultat de altii si am gresit, iar copilul se împrumuta de la diversi prieteni, nu a fost bine. Atunci i-am zis sa scoata din contul bancar de fiecare data câti bani vrea. Si acum, când are treizeci si sase de ani, ma întreaba daca poate sa îsi cumpere anumite lucruri. E anormal, caci el este presedintele firmei. Poate a contat si faptul ca tata a fost preceptor si chiar daca venea cu bani acasa, noi, copiii, nu puneam mâna pe ei, stiind ca nu sunt ai nostri. Apoi, în 2000, când am devenit secretar de stat la Cultura, i-am oferit responsabilitate, încredintându-i firma. De atunci a avut libertate sa ia orice decizii. Nu m-a dezamagit niciodata. Nici eu nu cheltuiesc aiurea. Evident, îmi asigur confortul, dar cu masura, cu bun simt. De exemplu, am avut doar trei masini în viata mea, iar cea pe care o conduc acum are 10-12 ani vechime. Si la hotel, am evidente contabile foarte clare, ca sa pot compara când apar diferente si sa vad unde se fac eventualele greseli.

Ce sanse are un om de afaceri sa devina prosper în România de azi si sa-si dezvolte businessul?

Acum este foarte greu sa mai faci ceva, pentru ca am avut niste conducatori care si-au batut joc de tara. Noi nu mai avem nimic, am vândut tot. Ce exportam nu ne apartine. La noi se lasa numai cu câteva taxe pe salariu, firmele straine scot profitul afara, nu lasa nimic. Noi nu mai avem finante, energie. As lasa unu la suta impozit pentru tarani si pentru întreprinderile mici si mijlocii. Prima mare greseala pe care au facut-o, în opinia mea, cei care au condus tara, este ajutorul social. Sunt de acord cu ajutorul social pentru cei bolnavi, pentru batrâni, dar nu pentru golani, oameni care pot sa munceasca, dar stau acasa si asteapta bani de la stat.
Pe timpul lui Ceausescu, eu semnam pe statul de plata 2800 de lei, atât primeam în mâna. Ministerul de Finante avea grija sa trimita banii la sanatate, la pensii, la somaj si toate conturile astea erau alimentate. Dupa revolutie s-a schimbat aceasta regula. În loc sa se dirijeze banii la aceste fonduri, s-au dat pe interese politice, la alegeri. Occidentalilor le convine sa te împrumuti, sa stie ca vei fi tot timpul sluga…

Ati avut credite?
Da, am luat împrumut la banca, dar am facut tot ce se poate ca sa îl platesc într-un an si jumatate, în loc de opt ani. Pâna atunci ma cautau saptamânal de la banca sa vada ce mai fac. Le-am luat vreo sapte sute de mii de euro platind în avans. De atunci nu ma mai suporta. Acum este foarte greu, nu poti sa schimbi ceva în tara asta, la nivel politic ma refer, pentru ca deja s-au format niste gasti. Eu as merge pe principiul ca nu eu ca stat trebuie sa demonstrez ca ai furat, ci tu trebuie sa demonstrezi cum ai facut avere.

Ce stil de viata aveti?
Foarte ordonat. Eu vin de la tara, unde nu era electricitate si ne culcam devreme. Si daca ar fi fost electricitate, cred ca tot devreme ne-am fi culcat, pentru ca dimineata ne trezeam devreme, ca era treaba de facut. Si acum ma culc devreme si ma scol si duminica la sase. Vara, la sase si un sfert sunt în Herastrau, dau o tura. Mai fac acasa gimnastica o ora si un sfert si fac foarte multe exercitii de coloana. Altfel, am grija de mine mai naturist. Manânc foarte mult usturoi si doua lingurite de miere pe stomacul gol în fiecare zi. Daca nu am miere, manânc pastura si beau sucuri naturale de mere, morcov si telina. Categoric nu manânc mezeluri. Dupa ora sapte nu mai manânc. Iar de patru ori pe saptamâna fac masaj câte doua ore. În plus, gândesc pozitiv. Ma odihnesc. Calatoresc foarte mult si atunci mai scap de poluarea din Bucuresti.

http://www.expresspress.ro


Ion Antonescu: Turismul este pasiunea vietii mele

Ion Antonescu Marshal Turism

Alice Nastase Buciuta
27 iulie 2016

Folosind experienta sa de lucru în turism de peste 25 de ani, Ion Antonescu a fondat, dupa Revolutie, Marshal Turism, pe care a si condus-o pâna în 2000, când a predat stafeta manageriala catre fiul sau, Daniel. Numai ca, dincolo de performantele sale exceptionale în turism, „Maresalul”, cum este poreclit, cu iubire, este un personaj aparte, un barbat mereu tânar, care alearga zi de zi în Herastrau si organizeaza, mereu, întâlniri generoase ale artistilor pe care îi ocroteste cu marinimie. Pe una dintre terasele înflorite ale splendidului hotel Marshal Garden am stat de vorba despre drumuri facute cu folos, despre bani, despre copii, despre iubire, despre tara în care traim.

Alice Nastase Buciuta: Domnule Antonescu, am fost cu dumneavoastra ca ghid în Israel si am ramas cu o amintire de neuitat… Israel este în continuare destinatia cea mai ceruta prin agentia dumneavoastra?

Ion Antonescu: Este o destinatie dorita în agentia noastra datorita faptului ca merg chiar eu pe post de ghid. si acum, de exemplu, am 53 de turisti si ar mai fi vrut înca vreo zece, dar nu mai sunt locuri în autocar.

Marea Dragoste / revistatango.ro: În autocarul care merge prin Israel?

Ion Antonescu: Da, pâna acolo mergem cu avionul, desi, din pacate, dupa parerea mea, cei de la Tarom nu au un om foarte bun de marketing. Daca ar avea, ar constata ca sunt foarte multi oameni ca mine, care nu doresc sa piarda noptile. La Tarom, daca alegi destinatia Israel, ai doua nopti pierdute. Întrucât avionul pleaca la sase dimineata, trebuie sa te scoli la ora doua ca sa fii cu trei ore înainte la aeroport, cum cer ei. De acolo, avionul pleaca la unsprezece seara, ajungi la Bucuresti la ora doua, deci sunt exact doua nopti pierdute. Teoria ca astfel prinzi o zi în plus de sedere acolo este gresita, fiindca, atunci când calatoresti astfel ajungi obosit sau dormi în autocar si nu mai întelegi nimic. De exemplu, El Al are ore de plecare foarte bune. Plecam la unsprezece si ne întoarcem seara la noua, deci nu pierdem timpul. si mai este un lucru gresit, cei de la Tarom spun ca este mult mai avantajos spatiul aerian la acele ore. Dar, de fapt, nu platesti niste taxe, dar pierzi prin faptul ca nu ai avioanele pline. Întotdeauna în afaceri trebuie sa studiezi ce vrea clientul, în al doilea rând sa studiezi concurenta si sa te adaptezi. Am impresia ca exact asta nu fac si nu îi intereseaza, pentru ca nu sunt banii lor.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Dumneavoastra faceti asta dintotdeauna sau ati înteles acest lucru acum, mai târziu?

Ion Antonescu: De când ma stiu, absolut orice am facut în viata, indiferent pentru cine am lucrat, am facut ca pentru mine însumi. Acum avem un oaspete care a venit aici special din alta tara pentru ca sunt singurul nebun de pe glob care la evenimente speciale, nunti, botezuri, zile de nastere, la orice fel de grupuri, ofera felul principal la alegere, la restaurantul hotelului nostru. Fac asta pentru ca am constatat, inclusiv pe pielea mea sau de câte ori am fost cu rude sau colegi în strainatate, ca, daca erau peste zece persoane, se considera grup si se facea un meniu fix. Dar nu este corect asa. Unul prefera pieptul de pui, altul prefera friptura de porc si asa mai departe… Atunci când mergi la o nunta, de exemplu, daca manânci ce îti place si te simti bine, bagi mâna în buzunar mai adânc si daruiesti masa.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Puteti face la fel în orice zona a activitatii turistice?

Ion Antonescu: Am avut recent o discutie cu o receptionera. O domnisoara venise dimineata la o conferinta, dar avea si cazare. Receptionera i-a spus ca la ora doua se face check-in-ul. Am întrebat-o daca nu sunt camere libere si mi-a raspuns ca sunt, dar asa este regula. De ce? Regula pentru mine este sa îl ajut pe client sa se simta bine. Atunci i s-a dat imediat camera. Vii obosit de pe drum, de ce sa stai în hol sau în parcare? Trebuie sa te pui în locul clientului, în locul celuilalt. Cum ti-ar fie tie bine, asa trebuie sa faci. De când ma stiu, întotdeauna m-am pus în locul celuilalt.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Este de fapt un principiu moral „ce tie nu îti place altuia nu-i face”. Cum schimba acest fel de a vedea lumea afacerea dumneavoastra, agentia de turism, hotelul? Se simt lucrurile acestea, fac ca totul aici sa mearga mai usor?

Ion Antonescu: Cea mai grea problema a vietii mele, si nu cred ca este numai a mea, ci si a altor oameni de afaceri, este cea a salariatilor. De multe ori salariatul este un robot. Sunt foarte putini cei care gândesc într-adevar. Ei executa niste ordine si atât. Acest lucru ma deranjeaza. Salariatii, mai ales tinerii, ar trebui sa iubeasca inovatia. Întotdeauna mi-au placut oamenii care care vin cu idei pe care sa le studiem si sa vedem ce se poate face cu ele. Trebuie sa stii si sa îti sustii ideea, sa vii cu argumente. Nu prea mi s-a întâmplat sa am de-a lungul timpului mai mult de cinci la suta salariati care sa vina cu idei.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Cum va explicati asta?

Ion Antonescu: Este dezinteres, si nu doar în România. si în afara salariatii fac multe greseli.

Marea Dragoste / revistatango.ro: A avut loc de curând o conferinta legata de importanta educatiei timpurii a copiilor care da valoare mediului de afaceri. Ei spun ca cei mici pot fi educati pentru a reusi, iar mai târziu, când vor face parte dintr-o afacere ca angajati sau ca antreprenori, vor avea acest spirit inovativ.

Ion Antonescu: Eu am constatat ca cei care s-au nascut la tara stiu ce înseamna greutatile si lupta mult mai mult, pun pasiune în ceea ce fac. Cei care sunt nascuti la oras si sunt cocolositi de catre parinti nu îsi pun aceasta problema. Întotdeauna ma deranjeaza CV-urile în care vad ca cel care vrea sa ocupe un post a avut nu stiu câte locuri de munca. Daca am vazut ca a depasit trei locuri de munca, nici nu ma uit la el. Poti sa ai sapte facultati, sa stii douazeci de limbi straine, daca nu pui pasiune în ceea ce faci si daca nu gândesti, nu esti bun. Sunt foarte multi care nu au facultate, dar îmi plac, pentru ca îsi pun mintea la contributie si pun pasiune în orice domeniu de activitate. Când pui pasiune în ceea ce faci, îti iese, pentru ca vii de placere la serviciu, pe când daca nu vii cu placere la serviciu, totul e în zadar, nu vei avea rezulatate bune, oricâte facultati ai fi absolvit. Nu are nicio legatura pregatirea cu pasiunea.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Credeti ca asta vine din greutatile vietii? Cei care sunt pasionati sunt oameni care s-au luptat mai mult?

Ion Antonescu: Sa va dau un exemplu, chiar daca, poate, nu este cel mai bun. Eu sunt, vorba primei mele soacre, „printul din vârful muntelui”, pentru ca eu m-am nascut în tara Lovistei, la granita cu Vârful Negoiu, vin de la tara. Am terminat cibernetica si ma uit la colegii mei bucuresteni ca niciunul nu a ajuns la nivelul la care am ajuns eu. Faptul ca am venit de la tara si ca a trebuit sa razbesc în viata m-a ajutat foarte mult, dar si faptul ca mi-a placut mult turismul. Degeaba am terminat cibernetica, pentru ca, fiind ghid din anul întâi de facultate, turismul mi-a intrat în sânge. Turismul este pasiunea vietii mele. Pe timpul lui Ceausescu, lucrând în turism, am luat locul a patru insi, pe un singur salariu. De atunci am o maxima a mea: bucura-te când vecinul nu munceste, ca sa îi iei locul. Asa îti dezvolti si creierul, te apreciaza seful si ai si satisfactie. Daca nu ai satisfactie în munca, atunci traiesti degeaba.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Îmi spuneati ca este important sa fii ambitios, sa învingi greutati. Cum ati reusit sa rezolvati problema asta cu propriul fiu care, desi nu ati avut o viata grea, va este alaturi si va sustine? Cum ati rezolvat asta ca parinte?

Ion Antonescu: Trebuie sa recunosc ca am un baiat extraordinar si nu a fost implicat niciodata în niciun scandal. Am ajuns la concluzia ca e bine sa îl lasi pe copil sa se dezvolte, sa îl consideri un om matur. Dau doua exemple de situatii care, zic eu, i-au schimbat soarta. Când era mai mic, toti îmi spuneau sa nu îi dau atât de multi bani, pentru ca se învata cu ei. Dar eu am înteles ca nu este bine sa nu îi dai bani, ci e bine sa îi dai câti îsi doreste (asta în cazul în care ai, desigur), dar sa vezi pe ce îi cheltuie. si sa nu îi dai banii cu târâita, pentru ca atunci îl faci pe copil sa gaseasca alte formule. Am ascultat de altii si am gresit, iar copilul se împrumuta de la diversi prieteni, nu a fost bine. Atunci i-am zis sa scoata din contul bancar de fiecare data câti bani vrea. si acum, când are treizeci si sase de ani, ma întreaba daca poate sa îsi cumpere anumite lucruri. E anormal, caci el este presedintele firmei. Poate a contat si faptul ca tata a fost preceptor si chiar daca venea cu bani acasa, noi, copiii, nu puneam mâna pe ei, stiind ca nu sunt ai nostri. Poate ca a înteles si el ca e bine sa stii sa folosesti banii, nu sa îi cheltui aiurea. Al doilea exemplu este ca l-am lasat sa conduca firma. A fost si conjunctura de asa natura. În anul 2000, am ajuns secretar de stat la Cultura si l-am numit pe el presedintele firmei. Din clipa aceea nu m-am asezat niciodata pe scaunul lui si a avut o libertate totala. Asa a capatat încredere în el. Deci trebuie sa îl tratezi pe copil ca pe un om mare. si pe orice salariat, fa-l sef si poti sa vezi cum se schimba daca are alte responsabilitati.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Cum se schimba oamenii când capata mai multa responsabilitate, în bine sau în rau?

Ion Antonescu: Foarte multi se schimba în bine. Sunt si unii care nu se schimba, pentru ca nu îi duce capul sau nu vor. Sunt mai multe motive care îi fac sa nu progreseze.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Mi-ati spus ca l-ati învatat cum sa aiba respect fata de bani. Banii sunt o tema foarte importanta în vietile noastre. Spuneti-mi cât de importanta este relatia cu banii, cum ati reusiti sa o stapâniti?

Ion Antonescu: Pot sa va dau un alt exemplu putin ciudat. Noi am avut întotdeauna banii la comun. Eu eram însurat, el era însurat, dar nu am stabilit niciodata: asta este partea ta, asta este a mea. Nici acum noi nu avem banii separati. Fiecare ia cât are nevoie si ne consultam întotdeauna, în asa fel încât sa îi utilizam cu folos.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Nu va tenteaza masinile, gadgeturile…?

Ion Antonescu: Eu, cel putin, nu am avut decât trei masini în viata mea. Cea pe care o am acum este de unsprezece ani, cealalta am tinut-o zece ani. Nu cheltuiesc bani aiurea. Când stii cât de greu se câstiga banul, îl cheltuiesti foarte greu. Când îl obtii usor, prin diferite metode, nu vreau sa intru în amanunte acum, îl cheltuiesti foarte usor. Este foarte important sa stii cât de greu se câstiga banul în ziua de azi.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Ce greseli credeti ca fac oamenii din jurul nostru în raport cu banii, de nu au bani sau dau faliment?

Ion Antonescu: Daca as fi ministru de Finante, as obliga absolut toate firmele, atât de stat, cât si particulare, sa tina evidenta cheltuielilor si a veniturilor asa cum o tin eu din 1992, de când am înfiintat firma. Eu am o situatie facuta de contabilitate pe trei ani în urma, în ordinea alfabetica a cheltuielilor, apa, gaze, absolut toate, pe nu stiu câte pagini. Ma uit, compar si vad greselile. De exemplu, am vazut ca în luna ianuarie, anul trecut, la spalatorie mi-a crescut cheltuiala cu o suta si ceva de mii de lei. Am întrebat de ce. Pentru ca atunci s-au spalat perdelele si draperiile. Directoarea de la hotel era foarte bucuroasa ca a negociat o reducere de pret cu treizeci la suta. Eu mi-am dat seama imediat. Desi în contract pretul era pe kilogram, la perdele si draperii ni l-a calculat la metru patrat. Daca nu as fi avut cheltuielile în ordine pe trei ani, nu mi-as fi dat seama de greseala. Am atras atentia, omul a refacut calculul la kilogram si a rezultat o diferenta foarte mica fata de anul trecut. Un alt exemplu, la gaze. De ce sunt gazele atât de scumpe? Am constatat ca multi bucatari nu-si dau suficient interesul. Acasa, întreb, când iei oala de pe foc, nu stingi aragazul? Ba da. Atunci aici de ce nu îl stingi? Flacara de veghe înseamna un consum cu 25% de metri cubi de gaze în plus… Pâna nu am dat doi bucatari afara, nu au învatat ca trebuie sa închida imediat aragazul. Foarte multi gresesc, lasându-se pe mâna contabilului sef. Dimineata, eu ma duc la contabilitate si absolut toate facturile trec prin mâna mea. Sunt foarte multe cheltuieli facute fara motiv, de aceea eu le vad si cer referatul de necesitate pentru ele. Cea mai mare greseala care s-a facut în România legat de licitatii este pretul cel mai mic. Pretul cel mai mic te costa de trei, patru ori mai mult. Ma uit si la restaurant. Am fost în piata, la magazine, cu cel care face aprovizionarea. Cel mai important om din restaurant este cel care face aprovizionarea, pentru ca daca acela aduce pestele vechi sau rosia stricata, ce sa faca bucatarul? Nu ma intereseaza ca este mai ieftin, pentru ca pierd, daca rosia sau cartoful este stricat, jumatate o arunc. Prefer sa dau mai mult, ca sa iau calitate. Prin calitate se câstiga mult mai mult. Aici sunt greselile pe care le fac toti. si mai este un lucru foarte important: sa fii corect. Daca nu esti corect în afaceri, pierzi mult mai mult. Eu si pentru apa pe care o beau cer sa mi se faca bon fiscal, la pretul de cost. Daca nu faci asa, pierzi, pentru ca vine controlul si îti închide afacerea.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Aplicati principiul acesta, sunt prea sarac sa cumpar lucruri ieftine? Sunteti de acord cu asta?

Ion Antonescu: Da. Cine nu respecta calitatea nu câstiga. Putin dai, putin ai. Daca tii la calitate, câstigul vine mult mai repede, garantat. Foarte multi au calatorit, foarte multi stiu ce înseamna calitatea si oamenii au început sa mearga acolo unde o gasesc.

Marea Dragoste / revistatango.ro: V-am întrebat despre copii, v-am întrebat despre bani, va întreb si despre dragoste. Un om care are o afacere de succes poate sa aiba si o viata de familie buna, se poate sa le ai pe toate?

Ion Antonescu: Poti sa le ai pe toate, sigur!

Marea Dragoste / revistatango.ro: Din ce vine calitatea relatiei? Din ce vine o iubire mare, care rezita în timp?

Ion Antonescu: Din comunicare, din faptul ca se discuta tot timpul absolut orice problema. Poti sa tii în tine un lucru care poate nici nu este adevarat. Daca discuti si lamuresti lucrurile, atunci succesul este garantat. Daca însala, pâna nu vad eu, nu cred. Mie trebuie sa mi se demonstreze. Mai este un lucru, daca stii sa o faci cu cap, nu deranjezi pe nimeni. Se zice ca hot este numai cel care este prins.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Dar credeti asta, sunteti de acord cu asta?

Ion Antonescu: Da, nu ma deranjeaza atât timp cât nu stiu si nu sufar.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Dar ati putea fi hot fara sa fiti prins? Nu revenim la nu îi face altuia ce nu îti place tie?

Ion Antonescu: Prima mea sotie a avut o maxima extraordinara, a zis „eu nu vreau un barbat care sa ma însele cu una pentru ca o iubeste, ci cu mai multe femei pentru ca nu le iubeste”. si invers, daca stii cum sa procedezi, daca esti destept. Daca esti prost si te îndragostesti, atunci se vede.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Dar a te îndragosti este un semn de prostie, nu este o minune?

Ion Antonescu: Una este sa te îndragostesi o data si alta este sa te îndragostesti de fiecare data. Dupa mine, îndragostit esti o data, de doua ori, dar de prea multe ori înseamna ca aia nu a fost iubire, a fost un foc de paie.

Marea Dragoste / revistatango.ro: În iubire oamenii merg pe alte idei, pe fidelitate, pe relatii pentru totdeauna.

Ion Antonescu: Sa o luam altfel. Trebuie sa recunosc ca am apreciat si mi-ar placea într-un fel perioada bunicilor. Trei, cinci la suta dintre ei divortau. Pe urma au venit parintii, dintre care vreo douazeci la suta divortau. Apoi a venit perioada mea, în care sunt treizeci, patruzeci la suta divorturi, iar acum este perioada de saptezeci, optzeci la suta divortati. De ce? Nu mai sunt aceleasi conditii. Teoria aceasta ca numai barbatii însala este gresita. Procentul este egal. Femeile au cinci motive de înselat, barbatii au doua motive. În primul rând, femeile însala daca nu sunt multumite sexual acasa. În al doilea rând, din punct de vedere financiar. În al treilea rând, din curiozitate. Femeia trebuie sa fie neaparat pe picioarele ei, sa nu depinda de barbat din punct de vedere financiar. Pe urma, din razbunare. Pe când barbatul o face în primul rând din noutate si pe urma din razbunare.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Pentru dumneavoastra acceptati asta, dar copilului sau oricarui tânar i-ati da acelasi sfat, sa divorteze de câte ori vrea?

Ion Antonescu: Baiatul meu a divortat si mi-a placut raspunsul lui. Zice: tata, este mult mai bine pentru copil sa nu vada când ne certam ca altfel ramâne cu traume, pe când asa, ne vedem, suntem prieteni. Stând în casa si neplacându-va, când ajungeti la acest punct de divort, vrei, nu vrei, te certi în fata copiilor. Copiii sufera mult mai mult asa decât daca sunteti separati. De ce sa stau cu cineva numai de dragul copiilor? Nu ai cum sa te abtii sa nu te certi, iar daca nu îti mai place de persoana cealalta gasesti tot timpul motive de cearta.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Avem sanse sa facem afaceri de succes în tara noastra în mod corect, fara sa încalcam legile, fara sa ne împiedicam de ele, fara sa ne simtim trasi înapoi?

Ion Antonescu: Acum este foarte greu sa mai faci ceva, pentru ca am avut niste conducatori care si-au batut joc de tara. Noi nu mai avem nimic, am vândut tot. Ce exportam nu ne apartine. La noi se lasa numai cu câteva taxe pe salariu, firmele straine scot profitul afara, nu lasa nimic. Noi nu mai avem finante, energie. Mie mi-a placut foarte mult Iulius Cezar. Când a ajuns împarat, primul lucru pe care l-a facut a fost sa-i scuteasca de impozit pe tarani. As lasa unu la suta impozit pentru tarani si pentru întreprinderile mici si mijlocii. taranul acela ma scapa pe mine, guvernul, de mai multe guri. El creste animale, cultiva, da copiilor, mai da vecinilor, mai si vinde, dar nu se îmbogateste. E munca multa în agricultura… Dupa mine, s-au facut doua mari greseli de catre conducatorii nostri. Prima mare greseala este ajutorul social. Sunt de acord cu ajutorul social pentru cei bolnavi, pentru batrâni, dar nu pentru golani, oameni care pot sa munceasca, dar stau acasa si asteapta bani de la stat. Dupa mine, ar trebui urgent revizuit sa primeasca numai cei care chiar au nevoie. De aceea sunt foarte multi care deschid fabrici si nu au muncitori, pentru ca le convine ajutorul social. A doua mare greseala este cea a pensiilor private. Foarte multi bani se duc la fondurile astea private si daca îi iei la scuturat o sa vezi ca nu prea mai au bani si nu se stie ce au facut cu ei. S-au facut câteva greseli colosale. Pe timpul lui Ceausescu, eu semnam pe statul de plata 2800 de lei, atât primeam în mâna. Ministerul de Finante avea grija sa trimita banii la sanatate, la pensii, la somaj si toate conturile astea erau alimentate. Dupa revolutie s-a schimbat aceasta regula. În loc sa se dirijeze banii la aceste fonduri, s-au dat pe interese politice, la alegeri. Occidentalilor le convine sa te împrumuti, sa stie ca vei fi tot timpul sluga…

Marea Dragoste / revistatango.ro: Nu v-ati împrumutat si dumneavoastra la banci?

Ion Antonescu: Ba da, am luat împrumut la banca, dar am facut tot ce se poate ca sa îl platesc într-un an si jumatate, în loc de opt ani. Pâna atunci ma cautau saptamânal de la banca sa vada ce mai fac. Le-am luat vreo sapte sute de mii de euro platind în avans. De atunci nu ma mai suporta. Strainii fac ce vor din noi pentru ca au si gasit conducatori care accepta asta.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Deci solutia este la nivel politic?

Ion Antonescu: Politic, pentru ca sunt pusi conducatori care ori sunt de paie, ori fac jocurile altora.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Daca politica este solutia, nu este si pentru dumneavoastra asta o solutie, sa intrati în politica si sa schimbati din interior lucrurile?

Ion Antonescu: Acum este foarte greu, nu poti sa schimbi, pentru ca deja s-au format niste gasti. Eu as merge pe principiul ca nu eu ca stat trebuie sa demonstrez ca ai furat, ci tu trebuie sa demonstrezi cum ai facut avere.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Ajungem la ideea ca banul face legea peste tot. Dar dumneavoastra spuneati ca nu va trebuie, nu îi cheltuiti, nu risipiti, nu va schimbati masinile.

Ion Antonescu: Dar nu toti gândesc ca mine, vor sa traiasca clipa si atât, ca tinerii care fumeaza, pierd noptile si nu gândesc ca vine vremea când îmbatrânesti si îti doresti sa traiesti, mai ales sa fii sanatos.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Ati stiut asta si la tinerete, sa va menajati, sa investiti în sanatate?

Ion Antonescu: Noi suntem patruzeci de insi în familie. Doi au fumat, e o nepoata care mai fumeaza si acum, si baiatul meu care a fumat pâna acum sapte ani când si-a propus la Sfântul Mormânt sa nu mai fumeze si sa nu mai bea. De sapte ani n-a mai pus tigara în gura si n-a mai baut o picatura de alcool. Deci din familie am fost sanatos si am gândit sanatos.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Dar va si îngrijiti, faceti masaj, faceti sport.

Ion Antonescu: Sunt dictator cu mine. Daca vin de la tara, unde ma culcam devreme, la opt, ca nu era curent electric, mi-am obisnuit organismul asa. Ma culc devreme si ma scol si duminica la sase. Vara, la sase si un sfert sunt în Herastrau, dau o tura. Acum alerg mai târziu, pentru ca e întuneric sau frig. Mai fac acasa gimnastica o ora si un sfert si fac foarte multe exercitii de coloana. Pe mine nu ma doare spatele pentru ca m-a învatat un medic sportiv sa fac niste exercitii ce trebuie facute ca mâncarea la foc mic, nu trebuie fortate. Se întaresc muschii coloanei si nu ma dor. Pe urma ma duc si în parc. Daca nu ai rabdare, este buna si bicicleta. Dar este mult mai bine sa mergi, daca nu sa alergi, în aer liber decât pe bicicleta. Mersul este mult mai sanatos.

Marea Dragoste / revistatango.ro: si de mâncat? Luati vitamine, suplimente?

Ion Antonescu: Nu iau pastile. Manânc foarte mult usturoi si doua lingurite de miere pe stomacul gol în fiecare zi. Daca nu am miere, manânc pastura. Pastura este hrana albinelor. O gasesc în târg si este de cinci ori mai buna decât polenul sau mierea, mult mai sanatoasa. Sucuri naturale de mere, de telina, de morcov si asa mai departe, le tot schimb. Manânc numai lucruri sanatoase, oua de tara, pui de tara, nu manânc mezeluri. Caut sa termin de mâncat pâna la sapte seara. Dupa ora sapte nu mai manânc. Iar de patru ori pe saptamâna fac masaj câte doua ore. În plus, gândesc pozitiv. Ma odihnesc. Calatoresc foarte mult si atunci mai scap de poluarea din Bucuresti.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Ce înseamna ca gânditi pozitiv? Nu va suparati, nu va enervati vreodata?

Ion Antonescu: Ba da, ma supar foarte rau, mai ales ca eu intru în conflict cu cinci categorii de oameni, cu prostii în primul rând, cu hotii, mincinosii, lenesii, sabotorii. Sunt perfectionist. Nu suport sa vad dezordine, nu suport sa vad ca nu recunosc greselile si ma contrazic când pe urma eu le demonstrez ca am dreptate. Eu tin foarte mult la client. Eu stiu sa pierd ca sa câstig, ori asta nu se întelege.

Marea Dragoste / revistatango.ro: V-ati gândit vreodata sa plecati de tot din tara?

Ion Antonescu: Nu mi-as dori sa plec în strainatate decât daca as putea sa îmi iau toate lucrurile si toti prietenii. Tinerii sunt la început, trec repede peste acest lucru, se adapteaza oriunde mai usor, dar cei care au depasit 35 de ani se adapteaza foarte greu pentru ca, orice s-ar spune, strainii ne desconsidera total, inclusiv în turism. Dau un exemplu care mi s-a întâmplat si mie, când vad ca esti român, îti dau cea mai proasta camera, dar la acelasi pret.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Vi s-a întâmplat chiar si dumneavoastra?

Ion Antonescu: Da, si nu o data. De exemplu, la Paris, la un hotel de cinci stele de lânga Opera. Camera la mansarda, 450 de euro pe noapte. M-am dus si am întrebat de ce costa atât. Esti lânga Opera, îmi zice. si ce daca? Fiecare camera are alt pret. Îmi lua o groaza de bani pentru o camera în care, când intrai, te urcai direct în pat.

Marea Dragoste / revistatango.ro: În concluzie, cum sunteti în momentul de fata, sunteti dezamagit sau aveti sperante? Credeti ca va fi mai bine?

Ion Antonescu: Sunt total dezamagit, atât de poluarea politicienilor prin legi, cât si de poluarea prin mizeria de pe strada si mizeria umana. Citesc foarte mult. Am o biblioteca foarte mare. M-am documentat despre Inchizitie. Pot sa spun ca în România acum corespunde perioadei de vârf a Inchizitiei. Atunci se bucurau când era ars cineva pe rug, se duceau sa îl vada cum arde si bona, si vecina. Familiile se turnau. Era o placere sa îl vezi pe celalalt suferind si sa îl torni la Inchizitie. Acum se întâmpla cam acelasi lucru.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Dar daca esti curat si corect nimeni nu te poate turna cu nimic.

Ion Antonescu: Saracia este cea care te-a împins sa faci asta. Pe urma, legile facute prost dupa revolutie au facut în asa fel, încât unii sa se îmbogateasca în detrimentul celorlalti. Normal ca acum se toarna unul pe altul. Nu s-au aplicat legile cum trebuia. Norocul meu este ca plec foarte mult pe-afara, ma relaxez si vin din nou cu forte proaspete.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Cu dragostea cum stati, o cautati, sunteti în asteptarea ei?

Ion Antonescu: Nu o caut. Eu merg pe principiul de ce ti-e scris nu poti sa scapi. Când va fi, va fi. Daca este sa întâlnesc marea iubire, o voi întâlni.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Ati avut doua sotii. Sunteti în relatii bune?

Ion Antonescu: Daca îmi poarta numele amândoua… Eu cred ca nu poti sa porti numele cuiva daca ti-a facut rau, deci, da suntem în relatii bune si asa cred ca ar trebui sa ramâna toti cei care au trait o vreme împreuna.

http://revistatango.ro


Ion Antonescu si Pamântul Fagaduintei

Lucian Avramescu
5 mai 2014

Il stiu de multi ani pe valceanul Ion Antonescu, o vreme ministru adjunct al Culturii. Are o varsta pe care nu i-o stii niciodata, pare mereu in vana, alearga dimineata in Herastrau (singurele momente in care nu raspunde la telefon!), conduce una dintre cel mai bine articulate masinarii turistice inventate dupa 89, botezata de el Marshal Turism, ca o ironie onomastica. E singura mare firma privata de turism care organizeaza de cateva ori pe an deplasari in grup in Israel. Cei care l-au insotit depun marturie asupra regalului condensat intr-o asemenea deplasare, avandu-l ghid si profesor de istorii antice si religii multiple pe chiar Ion Antonescu, patronul firmei cu care, de cateva ori, mi-am simplificat si eu corvoada unor concedii in strainatate.

Acum cativa ani, Ion m-a invitat sa merg cu el intr-o excursie de o saptamana in Israel. Am fost, zic, de mai multe ori in Israel. Multumesc! Am parcurs traseul biblic, m-am inchinat la Sfantul Mormant, am fost la Nazaret in atelierul de tamplarie al lui Iosif si in Biserica Nativitatii din Bethleem. De doua ori am fost invitat de Ministerul de Externe israelian, am facut interviuri cu actualul presedinte care atunci era ministru de Externe, Peres, cu Bibi Netanyahu, azi premier, intr-o cafenea. Ce sa mai vad? Cand Radu Vasile, Dumnezeu sa-l odihneasca in pace, era premier, i-am turnat apa pe cap din apa Iordanului, ca hagiu, si i-am spus sa-mi zica nasule, fiindca eu mai trecusem pe acolo. Un fost mare ziarist, Avinoam Bar Josef, azi presedinte al Institutului Mondial Evreiesc, mi-e prieten apropiat, am fost la el, la Ierusalim, a venit cu copiii lui la Sangeru. E nascut in Romania. Ce sa mai aflu? Traseul crestin il stiu ca-n palma, am fost si am scris despre Muzeul Holocaustului si despre acel muzeu-rugaciune al copiilor ucisi in crematorii, poate cel mai cutremurator loc pe care l-am parcurs, avand in minte lagarele mortii din Polonia pe care le-am vazut tanar. Ce sa mai vad? Prietenul meu din Israel, Avi, m-a invitat si in aceasta vara la el sub amenintarea ca nu mai calca pe la mine daca-l refuz. Ieri m-a sunat din Washington. Vii? Daca nu vii... stiu, nu ma mai vizitezi nici tu in veci! Vin, am zis.

O iau pe Ana Luciana, copilul meu cel mic, singurul care n-a vazut tara Sfanta. S-o vada la sase ani. Merita. Am incercat, fara succes, in ziua dorita de mine, o rezervare la El-Al, compania aviatica israeliana. L-am sunat pe Ion Antonescu. Ai vreo idee? Am. Cu conditia sa mergi in grupul meu. Asa a ramas. M-am apucat de citit site-ul unde anunta deja cunoscutele deplasari in Israel. Am lecturat inteligente marturii de la calatori cunoscuti, chiar celebri, care au beneficiat de uzina turistica a lui Antonescu. Radu Beligan povesteste minunea de a merge, pentru a cincisprezecea oara, in tara Fagaduintei, convins, dupa ce vazuse de 14 ori Israelul, de amicul nostru comun. Actori, vedete, poze, lectii despre trecut, civilizatii antice. Cate ironii comite soarta! Ce inseamna paradoxurile onomastice in istorie: sa te cheme Ion Antonescu si sa te ocupi de vizitat, cu mii de crestini romani anual, tara evreilor, sa devii specialist pasionat al istoriei acestui taram, e ceva!

https://jurnalul.antena3.ro


Interviu cu Ion Antonescu, seful Marshal Turism: despre turism, antreprenoriat si politica

Ion Antonescu Marshal Turism

Alice Gheorghe
25 noiembrie 2012

Antonescu si-a inceput activitatea in turism inca din ani saptezeci, cand imediat dupa ce a intrat la faculatea de cibernetica a facut si scoala de ghizi. In prezent, detine agentia de turism Marshal Turism, hotelul Marshal (3 stele) si Hotel Marshal Garden (5 stele).

Turismul inainte de Revolutie vs. turismul actual

"Dupa parerea mea, in Romania pana in anul 1978 s-a facut turism adevarat in comparatie cu cel din prezent. Imi aduc aminte ca in anul 1973 pe 3 iunie nu se gasea un loc pe litoralul romanesc si am dus turistii straini in Bulgaria", povesteste Antonescu. El recunoaste pe de alta parte ca avantajul turismului romanesc din acea vreme a fost acela ca romanii primeau vize foarte greu pentru excursiile in strainatate. "Cu toate acestea, atunci si preturile erau mult mai mici. 30% dintre turisti erau pensionari, in timp ce acum foarte putini pensionari isi mai pot permite sa mearga la munte sau la mare pentru ca nu mai au bani", explica Antonescu. In prezent, odata cu criza, bugetele romanilor pentru vacanta au scazut la o medie de 1.000 de euro pe familie, iar destinatiile alese sunt in general cele in care se poate ajunge si cu masina, respectiv Grecia sau Turcia.

Taxe mari = Evaziune

O problema cu care se confrunta companiile care activeaza in domeniul turismului sunt taxele numeroase si foarte ridicate. "Taxele si impozitele in turism sunt mai mari decat in orice alta tara. Pretul in turismul romanesc nu este facut de compania care are baza materiala sau agentia de turism, el este facut de Ministerul de Finante. Nu exista pe tot globul in turism TVA de 24%. Ion Antonescu spune ca in acest context, statul ii determina pe unii operatorii din turism sa faca evaziune. "Te sufoca taxele si vrei nu vrei faci evaziune fiscala", a arata acesta.

Ne trebuie un Guvern de tehnocrati

Ion Antonescu subliniaza ideea ca cei aflati la conducerea Romaniei nu sunt eficienti, "ei nu stiu decat sa puna biruri". "Este o teorie gresita ca in Romania ne trebuie un guvern politic. Eu nu sunt de acord cu aceasta, pentru ca se pun in functii de conducere persoane incompetente. Este mult mai mai bun un guvern de tehnocrati. Daca pe mine m-ar pune ministru la turism, nu m-ar interesa ce spune niciun partid politic, eu as sti cum trebuie sa fac turism. Daca esti numit politic trebuie sa faci ce spune partidul care de multe ori nu corespunde cu practica profesionala", a precizat Antonescu. "M-a interesat functia de ministru cand eram mai tanar, acum nu ma mai intereseaza. De ce? Pentru ca nu vor sa tina cont de ideile mele. La noi clasa politica este formata din oameni cu putina carte si experienta deloc", a explicat el.

Salariatii, cheia unui business de succes

Ion Antonescu considera factorul uman extrem de important in orice institutie, firma, iar angajatii trebuie sa fie multumiti financiar si profesional. "Guvernantii au gresit cand au taiat salariile. In 2008 cand a venit criza eu am redus cheltuielile cu 2 miliarde vechi, nu si salariile. Daca te atingi de salariul angajatului scade productivitatea", a explicat acesta. Cu toate acestea, Antonescu spune ca Romania a ramas cu putini profesionisti, foarte multi au plecat in strainatate. "Noi n-am facut decat sa scolim tineri ca apoi pe cei mai buni sa ni-i fure strainii. (...) Cand am citit acum 10 ani un studiu facut in SUA care spunea ca in orice domeniu de activitate doar 7% dintre angajati sunt profesionisti nu am crezut, insa m-am convins cu timpul. Oamenii foarte buni ori au plecat, ori si-au facut afacerea lor", a mentionat Antonescu.

Grupul Marshal are 155 de angajati.

"Nu ma intereseaza cate limbi straine stie un angajat, cate facultati are, daca nu gandeste si nu pune pasiune in ceea ce face nu am profit. Am nevoie de oameni care sa vina cu idei", spune el.

Sfat pentru antreprenori

"Cei care vor sa isi deschida un business in turism trebuie sa se puna in situatia clientului. Daca ai idei si pui pasiune, atunci si clientul este fericit", sustine Ion Antonescu.

Hotel nou = business in crestere

Marshal a deschis in luna mai a acestui an hotelul Marshal Garden, cotat la cinci stele, cu 63 de camere, in care a investit aproximativ 10 milioane de euro.
"Sa am un hotel a fost visul meu de mic. Era pacat sa stau cu banii in banca, pentru ca nu stiu ce se va intampla cu criza, in viitor. Investitia sper sa fie amortizata in cinci ani de activitate."
In primul an de activitate Marshal Garden ar putea obtine venituri de 5 milioane de lei, 75% fiind generate de cele doua restaurante din incinta.
In contextul extinderii businessului, Ion Antonescu estimeaza ca cifra de afaceri a companiei va creste cu 10% in acest an si va inregistra profit.
Potrivit datelor publicate pe siteul Ministerului de Finante, Marshal Turism a avut in 2011 o cifra de afaceri in valoare de peste 55 milioane de lei si un profit de aproximativ 358.000 lei.

https://www.wall-street.ro


REVISTA STAR, IULIE 2005, FLORIANA JUCAN, PARTEA I

JURNAL MONDEN
V-am dus cu mine la Paris, in Corsica, pe Coasta de Azur, in Germania, la Opera Metropolitan din New York... Eu insami am fost in atâtea locuri in care nu „v-am luat"! Am vazut multe minunatii ale lumii, naturale sau facute de mintea creatoare si mana omului.
Insa astazi, in cetatea de scaun a Sucevei, unde scriu acum, imi dau seama cat adevar graiau versurile lui Virgil Carianopol:

„Legat adanc din tot ce-mi are glia,
Pe acest taram de cremene si vis,
Imi e mai scump un sat din Romania
Decat oricare Londra sau Paris.
Nu dau o seara-n tara mea domneasca
Pe tot ce este-n alte tari mai sfant,
Cum nu dau Doina noastra romaneasca
Pe nici un cantec care-i pe pamant".

Descoperind Romania

Cand am hotarat sa fac aceasta calatorie, eram indoita si sceptica. Mi-am spus ca insasi ideea unei excursii, ce-avea sa dureze o saptamana, cu autocarul, ma sperie, amintindu-mi peripetiile avute, vara trecuta, pe ruta Romania-Grecia si retur. Mata care si-a facut nevoile-n autocar si stapanul ei care-i lua excrementele cu un servetel au ramas intiparite in memoria cititorilor mei, care, si astazi, la un an de zile distanta, imi amintesc de acel „Jurnal de calatorie" memorabil.
Va spun sincer: m-am gandit mult daca sa mai pornesc la drum cu un astfel de mijloc de transport! in plus, mai erau si partenerii mei de calatorie, interpretii de muzica populara. li vazusem de-atatea ori la televizor, mi-au incantat copilaria cand imi petreceam vacantele la bunicii mei si cand acestia dadeau sonorul televizorului la maximum ca s-o asculte pe Sofia Vicoveanca sau Floarea Calota, mi-au facut Revelioanele mai frumoase, cantandu-mi pe benzi inregistrate sau pe micul ecran, am jucat sarbe si hore, asa cum ma pricep eu, la nuntile la care am fost si ei au cantat.
Dar sa merg intr-o calatorie, o saptamana, cu domniile lor, nu ma vedeam in stare.

Totusi, mi-am spus: sa vad manastirile din Moldova si Bucovina este, poate, o ocazie unica si cine stie cand voi mai ajunge prin aceste locuri ale patriei mele. Asa m-am hotarat sa fac ceea ce astazi pot spune c-a fost cea mai frumoasa calatorie din viata mea.
Eu, ca si toti cei care m-au insotit, datorez aceasta expe-rienta „maresalului" lon Antonescu de la Marshal Turism, cel care n-a obosit nici dupa a saptea calatorie de acest fel, sa promoveze turismul cultural, sa stranga impreuna oameni de valoare ai Romaniei si sa le ofere momente inaltatoare de emotie si spiritualitate. Omagiul adus acestui om de actorii care au fost in acelasi pelerinaj anul trecut si de interpretii de muzica popu-lara, anul acesta, este suprem, multi dintre ei negasindu-si cuvintele potrivite pentru a-i multumi. Ma alatur si eu.
Dimineata zilei de luni, 11 iulie, in parcarea hotelului „Hilton". Organizatorii spun ca trebuie sa ma urc in microbuzul mai mic, destinat presei. Asta-i acu'! Eu vreau cu artistii! Ma „insinuez" printre acestia si ma asez pe ultimul scaun din autocar, acolo unde aveam sa raman pana la sfarsit si de unde aveam sa vad un spectacol ambulant unic.

La-nceput multi dintre ei imi pareau necunoscuti. Sigur, dintr-un milion de oameni, ar fi fost inconfundabile Sofia Vicoveanca, Floarea Calota sau Maria Carneci. Insa artistii sunt aproape irecognoscibili fara straiele portului popular si maramele de pe cap. Mi-am propus sa scriu un „Jurnal" frumos, asa cum au fost toate aceste zile, si de aceea n-am sa fac nominalizari atunci cand ma gandesc la lipsa bunei cresteri, a propriilor limite sau atunci cand imi amintesc de avansurile unor barbati, talentati ce-i drept, dar mult departati de "acel" barbat care mi-ar putea sta alaturi. Chiar pentru scurt timp!

Dar, vorba mandrei noastre bucovinence, „Sa iau numai ce-i frumos!".

Trupul Sfintei Paraschiva n-a putrezit dupa moarte

Ne-am oprit la Panciu si-am vizitat Cramele lui Stefan cel Mare. Dupa ce am coborat sub pamant si-am vazut zecile de mii de sticle cu vin spumant, doamna Genoveva Ivanciu ne-a facut un scurt istoric al locului si ne-a explicat procesul de fermentatie a vinului, proces care dureaza intre 10-12 luni.
Mancam si ne-ndreptam spre Iesii dragi in care s-au scris pagini memorabile pentru istoria si cultura tarii noastre.
Ajunsi aici, mergem direct la Catedrala Mitropolitana, cea mai vizitata biserica de pelerini, pentru ca adaposteste moastele Sfintei Paraschiva, incepand cu anul 1889. De ce este atat de importanta Sfanta Paraschiva pentru crestinism?
Pentru ca ea a trait inainte de anul 1054, cand are loc separarea Bisericilor, iar puterea ei continua sa faca minuni si astazi. Sfanta Paraschiva provenea dintr-o familie foarte bogata, dar intr-o zi s-a hotarat sa duca o viata de privatiuni, saraca, inchinata lui Dumnezeu. Si-a schimbat hainele scumpe si le-a inlocuit cu carpe rupte de cersetoare. Nu implinise inca 30 de ani cand a murit si, pentru ca nimeni nu-i cunostea originile, a fost ingropata, asemeni tuturor saracilor, la malul marii.
Ulterior, langa ea a fost ingropat un marinar. Sfanta Paraschiva i-a aparut in vis unui preot, rugandu-l s-o dezgroape si s-o mute in alta parte.
Cand trupul a fost deshumat s-a constatat ca nu putrezise deloc, fiind intact ca-n clipa mortii. Ulterior, Sfanta Paraschiva a fost inmormantata la Constantinopol, iar oamenii au inceput sa se roage la momnantul ei, pentru ca facea minuni.

Cuvioasa a protejat Catedrala in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial

In 1641, Patriarhul ecumenic Partenie, care trecea printr-o perioada financiara foarte grea, ii cere domnului Vasile Lupu sa-si plateasca datoriile fata de turci.
Domnul moldovean nu numai ca isi onoreaza darile, insa il ajuta cu bani in plus pe Patriarh. Acesta, batran si simtind ca se apropie de moarte si, in acelasi timp, temandu-se ca, dupa el, moastele Sfintei Paraschiva n-aveau sa mai fie in siguranta, decide sa i le daruiasca domnului Moldovei. Moastele Cuvioasei sunt aduse cu o corabie in Moldova si depuse la lasi.
La-nceput, in Catedrala „Sfintii Trei lerarhi", cea mai frumoasa biserica pana la sfarsitul secolului al XIX-lea. Suntem in anul 1899.
In timpul iernii, nu se tineau slujbe in Catedrala din cauza frigului si a faptului ca nu exista, la acea vreme, instalatie de incalzire. Sfintele Moaste sunt mutate in Paraclis, o biserica mai mica, unde oamenii veneau sa se roage, indiferent de anotimp.
Intr-o noapte, Paraclisul ia foc intr-un incendiu, iar o alta minune vine sa intareasca credinta oamenilor in Sfanta Paraschiva. Racla din lemn in care erau asezate moastele Prea Cuvioasei nu ard decat foarte putin, la suprafata, iar moastele sunt intacte. Acestea sunt mutate intr-o alta racla din argint, in care stau si astazi, fiind incredintate Mitropoliei. Moastele au parasit de doua ori Catedrala pentru procesiuni mai speciale.
In timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, anumiti prelati au cerut mutarea moastelor de teama ca nu cumva Catedrala sa fie dina-mitata.
Credinciosii ieseni s-au opus, iar fetele bisericesti care slujeau la acea vreme au spus ca puterea Sfintei Paraschiva este nemasurata si ca moastele ei vor proteja acel loc. Sigur, era doar credinta! Realitatea insa a fost uimitoare.
0 bomba, care a cazut intr-unul din copacii de pe aleea Catedralei, n-a explodat, altfel acest locas ar fi fost distrus pentru totdeauna. In ziua pomenirii Sfintei Paraschiva, circa un milion de credinciosi vin sa se roage la Moastele sale. Pentru ca Prea Cuvioasa duce rugaciunile noastre direct inaintea lui Dumnezeu.
M-am rugat si eu, s-au rugat si toti cei pe care i-am insotit.

„lesiul nostru drag"
Ne-am urcat in autocar si ghidul nostru, lon Murgu, ne-a cantat:

„Iesiule, Iesiule, mandra cetate
Numele tau, tara strabate,
La fel ca Roma, sora cu tine,
Orasul celor sapte coline.
Cand in Copou teii-nfloresc
De Eminescu ne amintesc.
An dupa an, dragostea lui,
E pe aleile parcului.
Iesiule, Iesiule, eu te-am iubit
Pentru ca-n tine am copilarit".
De altfel, domnul Murgu ne-a dat multe motive sa-l aplaudam de-a lungul acestei calatorii. 0 enciclopedie ambulanta, ne-a dezvaluit marea sa dragoste pentru istoria si cultura patriei noastre. lasiul poarta chiar si-n atmosfera amintirea atator invatati si atator evenimente care aveau sa ne dea constiinta nationala.
Sa nu uitam ca prin Colegiul „Trei lerarhi" a luat fiinta invatamantul superior la romani si ca tot aici domnitorul Vasile Lupu si mitropo-litul Vaarlam au prezidat in Sala Gotica de la „Trei lerarhi", cea mai importanta consfatuire a Ortodoxiei in epoca de dupa caderea Bizantului.
De asemenea, la „Trei lerarhi" a fost prima tiparnita de pe teritoriul Moldovei. Aici s-a tiparit prima carte romaneasca de invatatura, „Cazania lui Vaarlam", fiu de razes, din tinutul Putnei, ajuns Mitropolit al Moldovei din simplu staret.

„Badie Mihai..."

Autocarul ne duce spre alt loc, drag noua, tuturor, caci nu cred sa existe om care sa nu se fi regasit, macar si imaginar, in „Amintirile din Copilarie" sau in povestirile lui lon Creanga: Bojdeuca din Ticau.
In cerdacul casei, cei doi prieteni, Creanga si Eminescu, au stat de multe ori, cateodata alaturandu-li-se si Veronica Micle.
Nu vreau sa ma transform in cronicar literar. Nici n-as putea! Despre Eminescu si Creanga au scris atatia, dar mai cu seama George Calinescu in a sa „Istoria Literaturii Romane". Mi-amintesc si acum cat de fericita am fost pe vremea lui Ceausescu, atunci cand scumpa mea mama a dat 300 de lei (multi bani, pe-atunci!) si-a luat-o „pe sub mana" de la o librarie unde se-mprietenise cu vanzatoarea! Sa ai „Istoria" lui Calinescu in casa la acea vreme era pentru unii mai mult decat a avea o Dacie in fata blocului. Asa era si pentru mine, invatata de cea care mi-a dat viata, ca nu exista comoara mai mare si mai pretioasa ca aceea pe care o porti cu tine: cartile pe care le-ai citit, intelepciunea dobandita si bogatia spirituala. Atunci mi se parea ca-i doar un sfat parintesc, apoi am realizat din cate incurcaturi am iesit, cate cuceriri am facut si pe ce culmi am ajuns pentru ca am ascultat-o pe mama mea.
Ce va scriu aici sunt fapte pe care si eu le-am descoperit prin aceste locuri sau pe care le-am citit, sunt emotii pe care le-am trait pasind in locurile acestea sfinte pentru neamul romanesc, care, indiferent cat de mult se va moderniza, emancipa sau integra, se va intoarce intotdeauna la radacinile si valorile sale pentru ca acestea il legitimeaza in lume.
In curtea Bojdeucii, ca si in cea a casei de la Humulesti, in care aveam sa ajungem doua zile mai tarziu, mi-am dorit ca o minune sa fie cu putinta si Creanga sa se intoarca printre noi. Si, totusi, cat de aproape il simteam! Constantin Parascan, om care si-a dedicat viata pastrarii lui lon Creanga in amintirea noastra, ni l-a „povestit" pe scriitor asa cum numai unii il stiu: un roman neaos, un om de lume, un prieten adevarat, un invatator pomenit din generatie in generatie, un punct de reper in literatura romana, dar si un destin nefericit. Cand lon Creanga s-a casatorit cu fata unui preot, cu 15 ani mai tanara, n-avea sa stie ca va urma un timp plin de nefericire. De altfel, dupa ce i se naste singurul fiu, scriitorul este parasit de sotie, care fuge cu un calugar. Dupa un indelung proces de incredintare a copilului, Creanga obtine tutela acestuia, tinandu-l langa el pana la sfarsitul zilelor sale, alaturi de Tinca Vartic, cu care a locuit in Bojdeuca.
Portretele lui Eminescu si al Veronicai Micle stau inramate pe o lavicioara in tinda.
Din prietenia lui Creanga si a poetului ne-a ramas nu numai o corespondenta emotionanta, ci insasi opera majora a povestitorului („Amintirile"), pusa in pagina la indemnul lui Eminescu.
Toti artistii sunt coplesiti. Asa sunt si eu. Mai ales atunci cand Constantin Parascan ne aminteste textul uneia din scrisorile pe care Creanga i le trimite lui Eminescu la Bucuresti:
„Badie Mihai, ce-i cu Bucurestiul, de-ai uitat cu totul Iesiul nostru cel oropsit? Veronica a fost azi pe la mine si mi-a spus ca si cu dansa faci ca si cu mine. De ce? Ce rau ti-am facut noi? Eu iti scriu in cerdacul in care de atatea ori am stat impreuna si privind pe cerul plin de minunatii, matale imi povesteai atatea lucruri frumoase... frumoase. Si coscogemite om ca mine imi vine a plange gandindu-ma la acele vremi... Vino, frate Mihai, la Iesi, vino caci fara tine sunt strain!".

Sub teiul lui Eminescu

Ne mutam in Parcul Copoului, langa Teiul Eminului. Oricat ne-ar placea sa-i vedem, cu ochii mintii, pe Veronica Micle si Eminescu plimbandu-se indragostiti pe aleile Copoului, realitatea nu a fost asa. La acea vreme era rusinos pentru o doamna, sotie de rector universitar, sa coboare pe strada, cu atat mai mult sa se plimbe in locuri publice cu un barbat care nu-i era sot.
Totusi, Eminescu singur a poposit deseori la umbra Teiului ce pare a fi o minune printre arborii din parc. In timpul unei furtuni, crengile acestui copac s-au rupt, apa s-a infiltrat in scoarta si copacul a inceput sa putrezeasca. S-a incercat pro-tejarea lui printr-o plombare. Ulterior, Mandache Lencov, director la Gradina Botanica, a descoperit ca Teiul avea trei radacini, numite adventive, care coborau de la ramurile principale catre sol. Acestea s-au dezvoltat crescand in interiorul scorburii putrezite. Putem spune astfel ca Teiul lui Eminescu a renascut din propriul putregai.
Intr-o zi, pe cand poetul se odihnea la umbra teiului, un ofiter insotit de o fata frumoasa il vede si, aruncandu-i o moneda de cinci lei, ii comanda o poezie. Poetul ii face ad-hoc cateva versuri:
„Foaie verde foi de tei
Capitane Macovei
Pup-o-n fund pe dumneaei
Si pe mine daca vrei
Si ia-ti inapoi 5 lei.",
aruncandu-i inapoi moneda.

Si tot la Iasi ne-amintim de conflictul dintre Veronica Micle si Titu Maiorescu. Pe cand Maiorescu era directorul Scolii Normale, unde invata si Veronica Micle, acesta va fi judecat pentru imoralitate. Veronica va depune marturie impotriva lui, declarand ca l-ar fi vazut sarutand o eleva, ceea ce la acea vreme era de neconceput. Maiorescu nu o va ierta niciodata pe Veronica Micle.
Trecem prin fata statuii lui Vasile Alecsandri. Dumneavoastra stiti deja din cartile de istorie si din manualele de limba romana cat de important este acesta pentru poporul roman. Vreau numai sa va povestesc o legenda aproape de realitate despre omul Alecsandri. Apropiindu-se de varsta de 60 de ani, poetul vrea sa se casa-toreasca cu Paulina Lucacievici. „Povestitorii" spun ca poetul s-a indragostit de viitoarea lui sotie fara sa-i vada chipul, vazand-o prima data de la spate, in timp ce freca podeaua unui restaurant. Din cauza diferentei de varsta, Alecsandri isi modifica anul nasterii, ramanand pana astazi o enigma daca 1819 este intr-adevar anul in care s-a nascut poetul.
Lasam in urma Iesii. Departandu-ne, avem „curajul" sa ne amintim versurile lui Toparceanu dedicate acestui oras:

„Te salut din departare
Biet oras cu buza arsa
Unde apa se opreste
Cand Bahluiul se revarsa,
Unde mustele-s deprinse
La restaurant sa vie
Sa manance cu clientii
Din aceeasi farfurie,
Unde scolile sunt pline
De scolari cu cas la gura
Care-adorm cu cartea-n mana
De atata invatatura,
lar cand ies pe poarta scolii
Cu cerneala unsi pe bot
Dupa fiecare baba
Isi scot limbile de-un cot"...

Ne-ndreptam spre comuna „Ciprian Porumbescu", unde s-a nascut genialul nostru compozitor care ne-a lasat cea mai frumoasa Balada romaneasca. Daniela Condurache, frumoasa ca o papusa, ne asteapta in fata casei memoriale cu placinte „poale-n brau" si cu o bucurie nemarginita a revederii cu colegii si prietenii ei de breasla. Aceasta moldoveanca superba, nascuta pe plaiurile botosenene, a dus cantecul nostru, de acolo de sus, in toata tara si in alte colturi de lume, facand ca strainii sa se ridice in picioare in fata unei romance.
Saptamana viitoare va povestesc unde am mancat cel mai bun cozonac din lume, unde este, de fapt, mormantul lui Stefan cel Mare, va povestesc despre manastirea pictata de Nicolae Grigorescu, inainte de a implini 20 de ani si despre alte intamplari traite alaturi de cei mai indragiti interpreti ai cantecului autentic romanesc.

REVISTA STAR, IULIE 2005, FLORIANA JUCAN, PARTEA II

JURNALUL DIN MOLDOVA II

Saptamana pe care am petrecut-o in Moldova si Bucovina a fost ca un balsam pentru sufletul si mintea mea prea deformate de realitatea cotidiana a Bucurestiului, a pantofilor Jimmy Choo sau a gentilor Fendi, a “figurilor” de pe terasa “Casei di David” aflate vesnic in competitie de masini, barbati sau femei, a contului de card de la Banca Transilvania care trebuie alimentat dupa cumparaturile demente de la Amman sau a destinatiilor exotice de vacanta. A fost un timp al spiritului, un timp al lui Dumnezeu, in care toiagul Lui a pipait taria pamantului pe care calcam noi, muritorii, un timp al reintoarcerii la “Amintirile din copilarie” si la cel care ni le-a lasat spre citire, invatare si bucurie, al reintoarcerii la plimbari romantice pe langa “plopii fara sot” imaginandu-ne ca-l vedem aievea langa noi suferind si-ndragostit de “dulcea lui doamna”, un timp in care m-am recules la mormantul gloriosului nostru Stefan cel Mare, la cel al Veronicai Micle si-am ramas muta de uimire in fata chipului Nazariteanului pictat de Nicolae Grigorescu.

In drumul nostru spre Putna ne-am oprit la muzeul Sofiei Vicoveanca din Vicov, sat care, de altfel, a si dat numele de scena al interpretei.
Un loc personalizat, care subliniaza inca o data frumusetea portului pe care aceasta mare artista l-a aratat tarii si lumii intregi pe atatea scene, un loc in care am putut admira medaliile, trofeele, diplomele care au recunoscut de-a lungul timpului valoarea Sofiei Vicoveanca si un loc drag care-i aminteste mereu de satul care a adoptat-o dupa deportarea de peste Prut.
Am descoperit in Sofia Vicoveanca un om sincer, atat de frumos pe dinafara, dar mai ales pe dinauntru. Am studiat-o din prima si pana-n ultima zi. Aceasta bucovineanca autentica a ramas o doamna in toate situatiile, fie ca ne urcam in autocar, fie ca asteptam la rand in fata Receptiei sa ne luam fiecare cheia camerei, fie ca mancam, ca jucam o hora sau ca glasuiam vreun discurs. Avea o noblete a mersului si a gesturilor pe care rareori am intalnit-o. Zambea mereu si totusi ce tristete ascunsa in suflet i-am ghicit fara sa vreau! N-as stii sa explic de ce cred ca femeia asta poarta inauntru o durere ferecata peste timp!
Am descoperit complexitatea creatoare a Sofiei Vicoveanca si in cateva poezii pe care le-a strans in volumul intitulat, paradoxal, «Dureri ascunse». Intrebandu-se pe sine «Ce sunt ?», interpreta isi raspunde:
«Sunt un fir de praf minuscul
Pe acest pamant-n Univers,
Ce-a fost starnit de un vehicul
In lumea asta fara sens.
In rotocoale mari ma-nvart
Fara sprijin, fara rost,
Si-s dusa pe aripi de vant
Prin locuri unde n-am mai fost.
De ce ne zbatem sa fim NOI
Cand totu-i harazit de SUS?
Ca esti in vant sau in noroi,
Conteaza inca-un «fir» in plus?!»

Sotul Sofiei Vicoveanca s-a stins din viata acum cativa ani, iar singura bucurie pare a-i fi ramas fiul ei Vlad, operator la TVR, si cantecul daruit oamenilor. Insa dragostea cu care atatia colegi de breasla si sateni, veniti in curtea Muzeului care-i poarta numele, au inconjurat-o in acea zi, si nu numai, m-au facut atat de fericita ca viata a facut sa fiu martora la un asemenea moment!
Am rasfoit paginile unui album in care fiecare a scris cateva randuri pentru Sofia Vicoveanca. “In muzeul de suflet, bogatie traditionala si frumusete am pasit cu sfiala si evlavie, precum intr-o sfanta biserica. Te voi iubi intotdeauna, draga Sofica”, i-a scris Viorica Flintasu.
“Sofia Vicoveanca este o constiinta, este o comoara si o minune romaneasca! Este un OM de-o valoare aparte, o prietena si mai mult decat atat este o Mare artista. Te iubesc si te pretuiesc. Valeria Predescu”.
Nicoleta Voica a scris: “Cu toata dragostea si admiratia pentru un artist desavarsit si un suflet ales”.
Am iubit-o pe Sofia Vicoveanca atunci cand, luandu-si la revedere de la nepoata ei Nadia si de la matusa Saveta Fusa a lu’ Nistor, una din putinele rude ramase-n viata, i-a spus intr-o neaosa limba moldoveneasca: ”Mai graim matusa!”.
Trebuie sa va mai spun si ca la Sofia Vicoveanca “acasa” am mancat cel mai bun cozonac din lume.
Am ajuns la manastirea Putna unde copii imbracati in portul popular ne-au intampinat cu cantece si dansuri specifice. O fetita a cantat atat de impresionant bucuria de-ai avea oaspeti pe artistii tarii, incat acestia din urma nu si-au mai ascuns lacrimile. Adevarul este ca pana si eu plangeam!

Plangeam si pentru ca nu-mi venea sa cred ca Dumnezeu m-adusese pana in acest loc sa ma-nchin la mormantul voievodului. Probabil ca fiecare, pe bancile scolii, a indragit un domnitor mai mult decat pe altii. Probabil ca in subconstient, la varsta copilariei, ne identificam modele sau oameni celebri cu care am vrea sa semanam, oameni pe care-i iubim. Ei bine, figura istorica pe care eu am iubit-o cel mai mult de-atunci, de cand invatatoarea mea Elena Waintraub ma-nvata literele alfabetului si pana astazi cand am facut deja atatea facultati si atatea studii post-universitare, a fost Stefan cel Mare. Unii il iubesc pe Mihai Viteazul, altii pe Cuza sau pe Horea. Fara a nega meritele si schimbarile pe care fiecare si le-a trecut in dreptul numelui, Stefan cel Mare ramane pentru mine cel mai luminos si glorios domnitor din istoria romanilor.
Ajunsesem aici, la Putna, manastirea pe care stiti cum a construit-o, nu?! Pai, sa va spun atunci! Este prima ctitorie a domnitorului si de la inceput a spus ca vrea sa fie inmormantat aici! Legenda spune c-a ales locul tragand cu arcul, insa nimeni nu confirma acest fapt.
La-nceput s-a crezut ca nu mai fusese nimic pe acel loc, insa, recent, in urma unor reparatii facute la Casa Domneasca, s-au gasit oseminte si s-a descoperit ca aici fusese fie un cimitir, fie o alta biserica.
Stefan cel Mare si-a pregatit mormantul inca din timpul vietii, alegand marmura de Carara si inscriptionandu-si singur data inceperii domniei, aprilie 1457. Dupa moartea sa, nimeni nu a mai indraznit sa scrie anul mortii, astfel ca si astazi, la 500 de ani, domnitorul pare, cel putin potrivit a ceea ce citim pe piatra funerara, c-ar fi inca in viata. De altfel, spiritul sau dainuie vesnic viu, iar cei din zona Moldovei i se-nchina inca, invocandu-l ca pe un domnitor in viata care-l poate indupleca pe Dumnezeu pentru o soarta mai buna a romanilor.
Cronicarul Ion Neculce scria despre Putna ca este prima biserica pictata si inauntru, si la exterior, fiind “mai mult aur decat zugraveala si acoperita cu plumb.”
Istoria manastirii ulterior mortii ctitorului ei este foarte zbuciumata. A fost daramata si jefuita de nenumarate ori, crezandu-se ca aici este ascuns Tezaurul voievodului. Tocmai de aceea, placa din marmura de Carara care ar adaposti trupul lui Stefan este la dreapta cum intri-n manastire, dar, in realitate domnitorul este ingropat in centrul manastirii. Masura a fost luata pentru a insela profanatorii de morminte care, de-a lungul timpului, au devastat lacasul, sperand ca vor descoperi comori ascunse.

Putna nu este cea mai spectaculoasa manastire pe care am vazut-o (va voi spune putin mai incolo care-ar fi aceea!), mai ales ca ea, ca si arhitectura, nu mai pastreaza decat turnul tezaurului de pe vremea ctitorului initial, insa acolo am simtit cel mai acut sentimentul maretiei poporului roman si-al faptului ca din el s-au nascut asemenea oameni-simbol.
Aici i-am evocat pe Adrian Paunescu, cel care a inchinat manastirii versurile:
“O singura Putna, in mijloc de tara
Cu Stefan in Putna, ca pruncul in mama…
O singura Putna in juru-i afara
Romanii de vorba lui Stefan iau seama”
si pe St. O Iosif:
«Cu un dangat plin de jale
Mii de clopote dau veste
Stefan Voda al Moldovei
Stefan Voda nu mai este.
Dar pe unde trece acuma
In mareata zi de vara
Este Stefan ce strabate
Cel din urma drum prin tara.
Trista-i Manastirea Putna
Portile-i deschise asteapta
Stralucit convoi ce vine
Si-nspre ele-ncet se-ndreapta.
Plange dealul, plange valea
Plang padurile batrane
Si poporu-n hohot plange
Cui ne lasi pe noi stapane?… ».

Am vizitat apoi Manastirile Sucevita, Moldovita, Cetatea Neamtului si Gura Humorului. “Scara virtutilor” de la Sucevita ne-a aratat inca o data ordinea Raiului si haosul Iadului, intr-o permanenta lupta a Binelui cu Raul.

La un moment dat, am vazut-o pe Veta Biris plangand in fata unei icoane si intreband disperat: ”Unde esti maicuta mea?! Cate as avea sa-ti spun!”. Mama interpretei murise doar cu cateva saptamani inainte si oricine i-ar mai spune astazi Vetei Biris ca-i frumoasa, nu poate induce bucuria si mirarea pe care a avut-o atunci cand, intorcandu-se o data-n satul sau natal, mama ei i-a spus asta. “Eram deja consacrata ca interpreta de folclor. Ma intorceam in sat, dupa ce cantasem intr-o emisiune de televiziune care s-a transmis in direct pe post. Nu stiu cum am fost, nu stiu cum am aratat in emisiunea aceea, dar, odata intoarsa acasa, mama, care ma vazuse la televizor, m-a intampinat in poarta - ma asteptase toata ziua – si mi-a spus cu ochii in lacrimi:
“O venit frumoasa tarii!” Era pentru prima data cand mama imi spunea ca sunt frumoasa. N-o sa uit cate zile am clipele acelea… Si tot ea, draga mea mama, a fost cea care inca de la debut, acum mai bine de 30 de ani, m-a incurajat asa cum stia si cum simtea, atunci cand nu prea aveam incredere in mine. “Draga mamii, imi spunea cand mergeam la vreun concurs de amatori cu multi ani in urma, tu esti a mai buna, ca tine nu-i nici una.””

Oricata glorie, diplome sau aplauze ar mai primi Veta Biris de-acum inainte, nimeni nu-i mai poate darui bucuria de-a imparti cu maicuta ei fericirea sau tristetile unui succes sau ale unui esec.
In prispa casei de la Ipotesti, unde vazuse lumina zilei Eminescu, am vorbit cu Veta Biris despre tristetile ei, despre Alexandru Biris, pe care l-am vazut la Teatrul National jucand atat de bine in «Lucretia Borgia» - si, nu in ultimul rand, despre Ion Biris. I-am spus cat de mult il apreciez pe Ion si l-am laudat pentru educatia si manierele sale, pentru faptul ca n-a existat vreo ocazie in care sa nu ma salute, indiferent de reprosurile pe care sotia sa, Anca Magureanu, i le-ar fi adresat justificat sau nu ulterior. Involuntar, discutia a “alunecat” spre domnul Magureanu, pe care doamna Biris mi-a marturisit ca-l pretuieste atat de mult.
Veta Biris spune ca prezentul este singurul timp care ne apartine. “Clipa trecuta e trecuta, n-o mai avem, iar cea urmatoare niciodata nu putem fi siguri ca ne apartine.”
M-am straduit mult sa-i fac un portret Vetei Biris, insa, de oricat talent m-ar banui admiratorii mei, n-as putea zugravi unul mai exact ca acela pe care chiar Sofia Vicoveanca i l-a facut:
“Esti paine alba din cuptor
A graului aramitor
Ce-o pui copiilor pe masa,
Cand sunt flamanzi si vin acasa.
Tu stii s-asculti,
S-alinti dureri,
Dureri ce nu duc nicaieri,
Sa sfatuiesti
Si rabdatoare, sa-ntrebi:
Ai pentru ce? Merita oare?
Cu glas duios, ca-ntr-un alint,
Poti fi si blanda, si granit,
Precum o mama ce vegheaza
Langa pruncut cand delireaza.
Mi-ai pus tamada peste suflet
Pazeasca-ti Domnul al tau umblet.
Ramai asa, precum te stiu,
OM de nadejde, in pustiu... ”.

Trebuie sa va povestesc despre Voronet, pentru ca nu cred sa existe roman sa nu fi auzit macar o data-n viata expresia “albastru de Voronet”. Culoarea mi-a parut mai frumoasa decat albastrul cerului sau decat ochii lui Dumnezeu, daca albastri vor fi fost ei.

Cand Stefan cel Mare a pierdut lupta de la Razboieni in 1476, deznadajduit, el s-a retras in muntii Moldovei, cerandu-i sfat lui Daniil Sihastrul. Legenda spune chiar ca domnitorul ar fi asteptat in chilia acestuia pana cand si-a terminat de spus rugaciunile. Sihastrul ii spune lui Stefan sa-si stranga din nou oastea, toata cata va mai fi ea, si sa continue lupta. Cetatile Moldovei, Suceava si Neamt, rezista, neputand fi cucerite. In tabara lui Mahomed al II-lea Cuceritorul Constantinopolului izbucneste o epidemie de ciuma si turcii hotarasc sa se retraga. Stefan ii urmareste pana la hotarele tarii, castigand aceasta lupta si transformand-o din infrangerea intiala de la Razboieni intr-o mare victorie.

Abia in 1488, Stefan cel Mare isi aminteste ca-i promisese lui Daniil Sihastrul ca, in cazul unui victorii, sa ridice o manastire, si astfel Voronetul va fi ctitoria ridicata intr-un timp record, trei luni, trei saptamani si trei zile.
In 1547, mitropolitul Grigorie Rosca dispune pictarea la exterior.
Pictorii sunt anonimi, insa se crede ca unul dintre ei ar fi fost si Toma, acelasi care a pictat si manastirea Gura Humorului.

Pictura este realizata in fresca, amestecul rezultand din var hidraulic (pastrat sub pamant 30 de ani pana cand capata un gust usor dulceag, semn ca era bun de folosit), calti taiati marunt, galbenus de ou, branza de vaci si vin casat.

Albastrul de Voronet este o culoare misterioasa, secretul acesteia ramanand necunoscut. Se crede ca, de fapt, culorile s-au transformat in timp, mesterii zugravi cunoscand aceasta metamorfozare.
Ne-am urcat in autocar indreptandu-ne spre o alta destinatie.
Nicoleta Voica statea langa Maria Carneci, continuand prietenia dincolo de ecranul televizorului si al emisiunii “Folclorul contraataca” de la Antena 1. Maria Carneci ramane preferata mamei mele, la fel cum era si a altui om drag mie care nu mai e printre cei vii.
Maria Carneci mi s-a parut o Victorie Lipan contemporana, o femeie care stie ce vrea si care s-ar descurca si-ntr-un desert, facand sa curga apa din cactusi sau ploi din cer.
Nicoleta Voica este una dintre putinele (ca sa nu zic singura) pe care am vazut-o imbracata ca la Roma si nu ca la tara. O femeie, care, in ciuda varstei (cand am aflat cati ani are am ramas perplexa), arata superb, are un rafinament desavarsit, o finete si-o gratie a spiritului superior.
Manastirea Agapia nu este impresionanta daca o vezi pe dinafara, insa, o data trecandu-i pragul, ai senzatia ludica a zborului pana in Cercul Empireu, acela unde stau ingerii si Dumnezeu. Atata dreptate avea Vlahuta cand spunea ca “sfintii lui Grigorescu sunt vii…”

N-am vazut nimic mai sublim ca pictura grigoresciana de pe acesti pereti. Sincer? N-am simtit nici macar infinita parte de emotie de la Agapia in fata celebrei Gioconde, considerata pictura perfecta a umanitatii.
Cand s-a hotarat pictarea Agapiei, s-a organizat un concurs la care s-au prezentat mai multi pictori, intre care si Nicolae Grigorescu, avand numai 20 de ani si fiind necunoscut la acea vreme.
Icoana Maicii Domnului, care a constituit proba de concurs, se pastreaza si astazi in Muzeul Manastirii.
Imbinand traditia bizantina si stilul neoclasic, Grigorescu a particularizat pictura sa din acest lacas prin zugravirea sfintilor si chiar a lui Iisus Christos cu chipurile oamenilor intalniti aievea prin acele locuri. Preotii slujitori ai manastirii, calugaritele, taranii si copiii din imprejurimi au fost modelele vii ale pictorului. Pentru chipul lui Iisus Christos din catapeteasma, Grigorescu si-a ales ca model un diacon - slujitor al manastirii, iar ingerul blond cu par buclat care sta langa Fiul Domnului este chipul unui copil din satul Filioara.

Bunatate, indurare si evlavie se citeste pe chipurile sfintilor pictati de Grigorescu, cel care, dupa Agapia, nu va mai putea picta vreodata o icoana. Dumnezeu i-a incredintat acest har si misiunea ca Agapia sa fie singurul lacas care sa adaposteasca pictura divina a lui Grigorescu. El va picta de-aici inainte orice, dar niciodata chipuri biblice.
Dupa circa 40 de ani de la pictarea manastirii, pentru ca unul dintre tablourile realizate pe usa altarului se deteriorase, Nicolae Grigorescu, aflat inca in viata, este rugat sa vina sa refaca pictura. El va reveni la Agapia, insa din incercarea sa de-a picta la loc chipul deteriorat al sfantului va iesi un ciobanas.
Macar o data-n viata trebuie sa vizitati acest loc. Nu numai pentru valoarea sa spirituala, cat mai ales pentru pictura sa si pentru faptul ca aici a locuit Alexandru Vlahuta, pentru ca pe-aici au trecut Delavrancea, Caragiale, Radu Rosetti si alti invatati. Si, nu in ultimul rand, pentru ca in casa memoriala a lui Vlahuta puteti vedea alte picturi ale lui Grigorescu, precum si tablouri semnate Octav Bancila sau Pallady.
Sufletul meu n-a plans in nici un alt loc
cu atata disperare, iar genunchii mei nu s-au indoit vreodata asemeni celor ai lui Iosif, “tatal vinovat” pe care Saramago l-a rastignit pe cruce departe de casa, ca aici, la Varatic, in fata mormantului Veronicai Micle. Nu stiu ce fir invizibil m-a dus pana la ea, dincolo de lespede si cu ce indrazneala si putere am trezit-o aducand-o sus, pe pamant, sa-si vada vesnica pomenire in carti si pe buzele oamenilor!

Si dintr-o data am “vazut-o” mergand in urma cortegiului care ducea trupul lui Eminescu spre groapa, ascunsa-ntr-o trasura cu draperii pentru a nu fi zarita, si-am revazut-o apoi trei zile mai tarziu, intr-o dimineata devreme, cand credea ca-i singura, acoperind cu frunze o coronita de miozotis si spunandu-i celui pe care l-a iubit si nefericit deopotriva: ”Pe curand! Pe curand!”. Cateva luni mai tarziu, aici la Varatic, Veronica Micle avea sa se sinucida, considerand viata pustie fara Eminescu si sperand ca, odata ajunsa dincolo, sa-l poata reintalni.
Ca dragostea pare a triumfa chiar si dincolo de canoanele bisericesti sta marturie si faptul ca-n ciuda gestului sinucigas -
care i-ar fi refuzat Veronicai Micle o procesiune religioasa la-nmormantare, ea este ingropata chiar in curtea unui sfant lacas, recompensand, peste timp, iertarea divina si bunatatea fetelor bisericesti ce-au acceptat-o aici, printr-un pelerinaj continuu la mormantul sau, facand si din acest punct de vedere Varaticul un loc in care toti romanii ar vrea s-ajunga. Caci cine n-a auzit de “dulcea lui doamna” si cine n-ar vrea sa-i aprinda o lumanare?!

Am poposit apoi, intr-o seara, la pensiunea “Troian” de langa Piatra Neamt, unde ne-astepta indragita noastra Draga Olteanu Matei, cu tot felul de surprize, de la cele culinare pana la cele artistice si poetice, pregatite pentru iubitii ei artisti.

Si ce tremur in glas avea citind versurile pe care Dan Mihaescu le compusese special pentru aceasta-mprejurare si din care ati putut citi atat in numarul trecut, cat si in acesta, pe unele fotografii.
Intoarsa in autocarul condus cu atata maiestrie de domnul Mihai, neobosit in toata acea
sta saptamana de vis, am plecat cu totii spre “Coliba Haiducilor” din Poiana Brasov, locul acela din care “ctitorul” sau Viorel a facut un loc romanesc premiat pana si-n strainatate.
Aici ne-a cantat Floarea Calota atingandu-ne inimile ce-au inceput sa tremure la auzul glasului acestei femei atat de frumoase, atat de frumoase! Si cat umor, cata-ntelepciune am regasit in aceasta interpreta unica, mama unei fete cu totul s
i cu totul speciale, care-a mostenit glasul dumnezeiesc al mamei sale si care are in plus talent actoricesc, demonstrandu-ni-l pe scena Teatrului Nottara unde este actrita.
Ar trebui sa va mai povestesc despre Elisabeta Turcu, o femeie de milioane careia i-am promis sa-i trimit pozele facute cu aparatul meu, ca, altfel, parc-o aud: “Sa dea Dumnezeu… !” (sa mi se strice aparatul), despre Florica Duma,
profesoara de latina si c-o minte deschisa, ar trebui sa va povestesc despre fragila si gingasa Elena Roizen,
un om atat de delicat si de bun, despre inegalabila Stefania Rares ce pare a fi definitia de dictionar a distinctiei. Ce femeie remarcabila, pastrandu-si forta si zambetul pe buze in ciuda dramei pe care-o traieste dupa zeci de ani de cariera incununata de premii si de recunoasterea nu numai a publicului larg, ci mai ales a unor sefi de stat si prim-ministri, care nu si-au mai amintit de ea atunci cand a fost aruncata-n strada in mod ilegal! Cum poate cineva s-accepte ca Stefania Rares traieste astazi in subsolul unui bloc si asta din marinimia unor locatari?!

Doamna mea, dac-as avea puteri, m-as face peste noapte primarul Capitalei si v-as da o casa, sau ministrul Justitiei si-as repara nedreptatea care vi s-a facut, m-as face seful statului si-as apela la toate parghiile pentru a va reda demnitatea sau m-as face Sorin Ovidiu Vantu si v-as cumpara o casa asa cum meritati! N-am doamna mea, nici una din aceste puteri si nu pot decat sa va spun ceea ce dumneavoastra, sunt convinsa, credeti inca in ciuda deznadejdii si disperarii: ca Dumnezeu exista! Cu adevarat!
Ar trebui sa va povestesc despre toti, cei aproape 40 de artisti langa care am fost. N-am insa atatea pagini si oricum am s-o mai fac si cu alte ocazii. Aceasta calatorie, aceasta redescoperire a cantecului popular romanesc va ramane mereu in memoria mea si nu exista om cu care sa ma fi-ntalnit de la intoarcerea mea in Bucuresti caruia sa nu-i fi povestit despre toate cele vazute si traite acolo sus, in nordul tarii mele.

Vreau sa le mai evoc aici pe Elize Stan si pe Iuliana Tudor de la TVR, neobosite in efortul lor de-a promova folclorul nostru si oamenii care-l culeg si-l duc mai departe peste timp, pastrand vie originea poporului roman, pentru ca radacinile noastre nu sunt nici la Bucuresti, nu sunt nici la uzinele “Mercedes” si nici macar la Palatul Victoria, ci acolo “unde s-a nascut vesnicia”.
N-as fi ajuns sa scriu aceste randuri poate niciodata daca “dragu’ nu mi-ar fi fost unde-am venit, si cu cin’ m-am insotit!”. Si toate i se datoreaza lui Ion Antonescu de la “Marshal Tursim”, care nici n-a obosit si nici nu s-a zgarcit sa cheltuiasca atatia bani pentru a ne arata noua, romanilor, cat de minunata este tara care ne da apartenta teritoriala in lume.
I-am dat lui Iorga cuvantul cel din urma:”La romani mai intai se aud cantecele si abia pe urma rasare soarele!”.


REVISTA STAR, IULIE 2005



 

ZAU! nr. 16, 11 - 17 AUGUST 2005

ARTISTII DE MUZICA POPULARA AU FOST RASFATATI DE ION ANTONESCU IN PELERINAJUL DIN MOLDOVA
Dupa ce a dus in pelerinaj la manastirile Moldovei toata floarea cea vestita a actorilor romani, lon Antonescu de la Marshal a mai realizat un lucru extraordinar. Antonescu a convocat artisti ai muzicii populare si ai folclorului tot pentru un pelerinaj la celebrele manastiri ale Moldovei. In ciuda faptului ca lumea muzicii populare este dezbinata si plina de conflicte mai mult sau mai putin legate de profesie, lon Antonescu a reusit ceea ce n-a reusit nimeni: sa-i stranga la un loc. Pentru aproape o saptamana, artistii s-au simtit rasfatati si apreciati la justa lor valoare.
Cu putin inainte de plecarea spre frumoasa zona a Moldovei, parcarea din fata Hotelului Hilton s-a "umplut" cu numeroase vedete ale muzicii populare. Floarea Calota, Maria Butaciu, Elena Merisoreanu, Stefania Rares, Aneta Stan, Nicoleta Voica, Elena Roizen, Dumitru Farcas, Ana Pacatius, Nicolae Sabau si multi altii s-au pregatit pentru o excursie de vis. Si chiar daca unii dintre ei au mai fost la manastirile din Moldova si cu alte ocazii, aceasta a fost o calatorie speciala. Da, pentru ca e greu sa strangi atatia artisti la un loc, cu gandiri diferite, cu pareri diferite, unindu-i doar cantecul popular! Mai intai s-a facut un scurt popas la Panciu, unde toti cei prezenti au vizitat renumitele crame de vin de sub pamant. "Caravana" artistilor s-a indreptat catre lasi, am putea spune capitala Moldovei. Catedrala Mitropolitana a lasiului, Sf. Paraschiva, care adaposteste moastele Sfintei Paraschiva, are un aer aparte. Chiar daca Sf. Paraschiva a trait inainte de 1054, an in care s-a consemnat separarea bisericilor, moastele ei continua astazi sa faca mari minuni. Traditia populara spune ca Sf. Paraschiva provenea dintr-o familie bogata, dar a preferat sa duca o viata in saracie, o viata pe care a inchinat-o lui Christos. Sf. Paraschiva a fost inmormantata la malul marii. La putin timp, i-a aparut in vis unui preot si l-a rugat s-o mute in alta parte. Moastele Sfintei aveau sa fie transportate la Constantinopol. In anul 1641, Patriarhul Partenie cere un ajutor de la Domnitorul Moldovei, Vasile Lupu, oferindu-i in schimb moastele sfintei. La inceput, moastele sfintei au fost depuse la Biserica Trei lerarhi din lasi (unde s-a tiparit prima tiparnita de pe teritoriul Moldovei), iar in 1899 au fost mutate in Paraclis, o bisericuta mica, care a ars. 0 minune a fost ca, in ciuda incendiului, Paraclisul a ars pana in temelii, iar moastele au ramas intacte. Calatoria artistilor a continuat in Copou, la teiul lui Eminescu si statuia lui Vasile Alecsandri, la Bojdeuca lui Creanga, Humulesti, localitatea natala a acestuia, apoi in comuna Ciprian Porumbescu, unde Daniela Condurache si-a intampinat colegii cu poale-n brau. Calatoria a continuat la manastirile de la Sucevita, Putna, Voronet si Agapia, apoi la cramele de la Cotnari. Nu au lipsit nici momentele amuzante ale peripetiilor prin Moldova. Veta Biris a ras cu lacrimi la glumele facute de Mioara Velicu, legate de alcatuirea ad-hoc a unui partid politic. Florica Zaha s-a distrat copios cand si-a dat seama ca sticlele de sampanie cu care au fost intampinati in camerele de la Hotel Continental din Suceava nu erau de la niste admiratori, cum a crezut fiecare, ci de la gazde. Conducerea hotelului respectiv aranjase in asa fel in camere, incat nu lipsea sampania la rece si petalele de trandafiri de pe pat! Am cules si cateva impresii de la artistii care l-au insotit pe lon Antonescu in Moldova.

Stefania Rares
" Inainte de toate, excursia aceasta a fost o minune Dumnezeiasca pentru noi. Am avut vreme frumoasa: a fost o rupere de nori si s-a terminat imediat. Chiar la Stupca, satul lui Ciprian Porumbescu, ne-a prins o ploaie maruntica. Am fost asteptati cu gazde calare pe cai, in costume nationale, pregatiti cu de toate: cu afinata, placinte, urda, cas etc. La Ciprian Porumbescu, primarul ne-a intampinat chiar la intrare in comuna... A fost ceva de vis. Cand am vazut ca lon Antonescu a facut excursie cu actorii, am privit cu jind si am zis ca de noi nu are grija nimeni. Am crezut ca nu iubeste folclorul, dar m-am inselat! E un om care iubeste traditia si oamenii care pastreaza traditia romaneasca. La fiecare manastire cerea sa vina maicuta cutare, ca ea ne poate explica noua cel mai bine ce era de spus. Am fost rasfatati. La lasi am stat in camera cu Mioara Velicu. Acolo am vazut pe paturile noastre petale de trandafiri. Nici cand am fost mireasa nu am avut asa ceva. Daca traia sotul, ii reprosam! Antonescu ne spunea: «Nu intarzie nimeni, va spalati pe maini si mergem». Spalatul era cu schepsis, ca la baie era o sticla de vin rece pentru fiecare. L-am rugat sa nu ne mai dea atata mancare, ne-a rasfatat cu muzica... Antonescu a mai spus: «In turneul asta nu canta nimeni, canta altii pentru dvs.» Va ramane in sufletul meu, a fost singurul care ne-a rasfatat si ne-a apreciat la justa noastra valoare. Ii doresc sa isi realizeze tot ceea ce si-a pus in gand! Sa ajute oamenii care au fost vitregiti de soarta. Am avut grija sa nu-l suparam pentru ca nu merita".
Doamna Rares a uitat sa ne povesteasca cum a reactionat cand a invitat-o lon Antonescu in excursie. Stefania Rares era la tribunal, cu problemele si procesele pe care le are cu casa. Pentru cei ce nu stiu, imobilul in care a locuit Stefania Rares pana deunazi a fost revendicat de catre o "anumita mostenitoare" a unui ministru din Guvernul lon Antonescu. Cand lon Antonescu de la Marshal a sunat-o pe Stefania Rares, acesta s-a prezentat mai in gluma, mai in serios, maresalul lon Antonescu.
Pe moment, interpreta a intrebat daca a inviat Antonescu. Sigur, Antonescu a continuat gluma si a spus da! Abia atunci si-a dat seama doamna Rares care Antonescu se afla la telefon!

Angelica Stoican
" Un «turneu» foarte placut, dar greu, deoarece nu am avut pauza. Fata de spectacolele noastre pe care le sustinem peste tot pe unde colindam, acesta a fost un turneu deosebit, altceva decat cele cu care am fost obisnuiti. Am vizitat manastirile din Moldova, precum: Varatec, Sucevita, Voronet, Agapia, nu am ratat nici un loc deosebit din zona; am fost la Eminescu la Ipotesti, la Casa lui Creanga de la Humulesti etc. Am avut o alta incarcatura emotionala in suflet... Ma bucur de tot ceea ce face acest domn Antonescu. Se vede ca a facut numeroase lucruri extraordinare, cu tot sufletul. S-a implicat foarte mult si si-a dat toata silinta sa ne simtim bine. Noi artistii suntem suciti, dar am reusit sa dialogam si sa ne intelegem. Ne-am simtit ca niste copii rasfatati".

Florica Zaha
" Calatoria noastra a fost extraordinara. Am mai fost la manastiri, dar, cu siguranta, aceasta a fost cea mai frumoasa calatorie efectuata in aceasta zona. Desi aveam o perioada incarcata, am lasat totul balta cand am auzit de manastiri. De aceasta data mi s-a parut mai frumos, trairile au fost mai intense. Si, din fericire, ploaia ne-a ocolit. Am avut numai vreme frumoasa. Au fost si momente de haz ale excursiei. De pilda, la un moment dat, colega noastra Tita Stefan a facut o greva speciala, cu o pancarda: "Nu mai vrem mancare!". Adevarul este ca peste tot pe unde am fost, ne-au primit extraordinar de bine, cu toate bunatatile de pe lumea asta".


Veta Biris

" A fost nemaipomenit! Au fost cinci zile de Rai, Raiul pe pamant! Mie mi-a fost cam rau, din acest motiv am petrecut ceva timp prin Salvare... Dar excursia a fost de vis. Am avut niste primiri emotionante, cu flori, cadouri, calareti, poale-n brau, pita cu sare si diplome de excelenta de la prefectii din Moldova, care erau si ei la fel de emotionati ca stau in fata atator interpreti de folclor. Cu ocazia acestei excursii am vazut si cealalta fata a colegilor mei. Ne-am cunoscut mai bine!".

 


CRONICA ROMANA, 23 IULIE 2005

Interpreti ai cantecului popular,
PELERINI LA MANASTIRILE DIN MOLDOVA SI BUCOVINA
Locurile minunate din tara le-am vazut intotdeauna din goana masinii sau intre doua spectacole, cu timpul mereu dramuit, cu ochii mereu pe ceas. Iata ca s-a ivit fericitul prilej al unui turism cultural, un pelerinaj la manastirile din Moldova si Bucovina, oferit cu deosebita generozitate de domnul Ion Antonescu si “Marshal Turism” pentru cativa slujitori ai cantecului popular, nume mari, nume de prestigiu in folclorul romanesc. Au raspuns cu bucurie acestei invitatii Veta Biris, Maria Butaciu, Floarea Calota, Maria Carneci, Margareta Clipa, Daniela Condurache, Florica Duma, Dumitru Farcas, Viorica Flintasu, Traian Jurchela, Elena Merisoreanu, Angela Moldovan, Achim Nica, Ana Pacatius, Valeria Peter Predescu, Simion Pop, Ionela Prodan, Stefania Rares, Elena Roizen, Gheorghe Rosoga, Nicolae Sabau, Dumitru Sopon, Aneta Stan, Angelica Stoican, Tita Stefan, Elisabeta Turcu, Gheorghe Turda, Florica Ungur, Mioara Velicu, Sofia Vicoveanca, Nicoleta Voica, Florica Zaha si Dumitru Zamfira.
Ne-am revazut cu multa bucurie toti colegii in fata Ateneului Roman, locul de intalnire, de unde un elegant autocar s-a pus in miscare intr-o dimineata de iulie a acestei veri capricioase, nici prea calda, nici prea racoroasa, ci numai buna pentru o calatorie. Primul popas l-am facut la Panciu, unde am vizitat Cramele lui Stefan cel Mare si Sfant, omeniti cum se cuvine de gazdele noastre, dupa care, pe o ploicica marunta, am continuat drumul spre Iasi. In dimineata celei de a doua zi, am fost primiti la Prefectura de oficialitatile judetului, unde fiecaruia dintre noi i s-a conferit Diploma de Excelenta de catre domnul prefect Vasile Radu Prisacaru.
Aflandu-ne in Iasi, puternic centru de cultura si spiritualitate, cu profunda emotie am pasit in impunatoarea Catedrala Metropolitana, sanctuar de credinta ortodoxa si opera de arta monumentala. Catedrala adaposteste moastele Sfintei Cuvioase Parascheva, cu hramul la 14 octombrie, cand sute de mii de pelerini, veniti de peste tot, au fericirea sa atinga racla si sfintele moaste.
Noi am fost niste privilegiati, ne-am rugat si ne-am recules in fata raclei cu moastele Cuvioasei Parascheva, ascultand cu evlavie cuvintele unui ierarh bisericesc, care ne-a prezentat istoricul acestui sfant lacas. A urmat vizitarea bisericilor “Trei Ierarhi” si “Sfantul Nicolae”, ctitorii ale lui Stefan cel Mare si Sfant.
Cu inima plina si sufletul, poate, mai curat, am poposit in Bojdeuca din Ticau, invaluiti de “Amintirile din copilarie” si fabuloasele povesti ale marelui Creanga. De la Bojdeuca ne indreptam spre Dealul Copoului cu Teiul lui Eminescu. Ne apropiem, atingem trunchiul copacului, crengile, frunzele, facem fotografii, multe fotografii. Ne imbarcam si pornim spre Ipotesti, oprindu-ne la Cotnari, unde suntem poftiti sa vizitam cramele, sa degustam vinurile alese si sa servim masa. La Ipotesti suntem intampinati de domnul primar, de draga si minunata noastra colega Daniela Condurache si multime de localnici. Gazdele ne invita in cladirea Centrului national de studii “M. Eminescu”, Ipotesti-Botosani, iar, in prezenta oficialilor locali, prefectul judetului, domnul Cristian Constantin Roman, ne inmaneaza fiecaruia o Diploma de Excelenta, un bust in miniatura al Poetului, o videocaseta cu filmul “Melancolie” si carti din Colectia Ipotesti. Vizitam apoi, Casa memoriala “M. Eminescu”, purtandu-ne usor pasii dintr-o incapere in alta, coplesiti de emotie in acest loc sacru, unde a vazut lumina zilei geniul tutelar al poeziei romanesti. In imediata apropiere a gradinii Casei de la Ipotesti ne asteapta o formatie instrumentala traditionala si, ca la un semn, artisti si localnici ne-am prins in ritmul unei hore moldovenesti, “condimentata” cu strigaturi, asa cum ii sta bine oricarui joc. Ne-am luat ramas bun si am pornit spre cetatea Sucevei, poposind la un hotel cu gazde deosebit de primitoare si ospitaliere.
Primul drum, in cea de a treia zi, l-am facut in comuna Ciprian Porumbescu, asteptati la intrarea in localitate de patru calareti invesmantati in straie populare, pe niste cai ca din poveste, impodobiti cu coroane de brad prinse in jurul gatului de care atarnau panglici multicolore, iar seile cailor acoperite cu scoarte de lana tesute de harnicele femei bucovinence. Impreuna cu primarul, toata suflarea satului iesise in drum, intampinandu-ne cu multa bucurie, iar multimea de copii aveau manutele pline de flori pe care le-au oferit artistilor. Am vizitat Casa memoriala “Ciprian Porumbescu”, ne-am intretinut cu localnicii gatiti in frumoasele lor costume populare, care ne-au primit si inconjurat cu multa dragoste.
De aici ne-am indreptat spre Vicov, oprindu-ne la Muzeul etnografic aflat chiar in casa marii interprete Sofia Vicoveanca. Un etaj intreg adaposteste pretioase exponate: costume populare, scoarte moldovenesti, stergare, valoroase obiecte de arta populara adunate de-a lungul anilor de neobosita interpreta, randuite acolo in muzeu cu pricepere de artizan. La plecare, am primit in dar fiecare un volum de poezii semnat Sofia Vicoveanca. Ne-am despartit cu greu de acest loc minunat de care ne va fi dor intotdeauna.
In drum spre Putna, am trecut prin satele bucovinenilor si le-am admirat gospodariile ingrijite, care erau concurate doar de frumusetea peisajului inconjurator. Din nou am fost condusi de mandri calareti si inconjurati de o multime impresionanta, purtand traditionalele costume de sarbatoare. Oamenii isi manifestau bucuria ca ne pot vedea, spunandu-ne ca ne asculta cantecele, ca ne admira. Ca semn al dragostei si pretuirii reciproce, ne-am prins intr-o mare hora, in ritmul si armonia mandrelor cantari bucovinene. Am intrat in manastirea Putna, insotiti de un calugar, care ne-a fost ghid, ajutandu-ne sa intelegem mai bine istoria acestei marete ctitorii, unde isi doarme somnul vesnic domnul Moldovei, Stefan cel Mare si Sfant, la al carui mormant ne-am inchinat. De la Putna ne-am indreptat spre manastirile Sucevita, Moldovita, Voronet si Gura Humorului, unde am avut privilegiul de a le asculta pe maicile calugarite ale caror cunostinte despre sfintele lacasuri, devenite de multa vreme locuri de pelerinaj, ne-au impresionat. Seara, la Suceava, colegii nostri din Ansamblul artistic “Ciprian Porumbescu” ne-au oferit un spectacol incantator. Inainte de a ne desparti de ospitalierii suceveni, in cea de a patra zi a periplului nostru cultural, am facut o scurta vizita la Prefectura, intampinati de oficiali si onorati fiecare cu Diploma de Excelenta, din partea domnului Orest Onofrei, prefectul judetului Suceava.
Ne-am oprit si la Targu-Neamt, fiind primiti de domnul Decebal Arnautu, primarul orasului, care ne-a adresat cuvinte pline de caldura si simpatie, ca un bun cunoscator si iubitor al cantecelor noastre. Am vizitat apoi Casa memoriala “Ion Creanga” din Humulesti, regasindu-ne, parca, in lumea copilariei noastre. Autocarul ne-a purtat spre manastirile Neamt, Agapia si Varatec, unde am putut admira si picturile realizate de Nicolae Grigorescu, care si-a gasit pentru o vreme salas in aceste locuri. Inaintea plecarii de la Varatec, am trecut pe la mormantul Veronicai Micle, cea atat de legata de numele Luceafarului poeziei romanesti. La Piatra Neamt am petrecut, am urmat un itinerar de un pitoresc extraordinar, cu traversarea muntilor spre Brasov. Am urcat la Coliba haiducilor din Poiana Brasov, loc de perpetuare a bogatelor traditii culinare romanesti. Seara tarziu, am ajuns in Bucuresti incantati si fericiti, dar cu regretul ca timpul s-a scurs, parca, mult prea repede.
In tot acest periplu minunat, domnul Ion Antonescu a fost alaturi de noi, cu deosebita grija, ca un adevarat parinte fata de copiii sai, acordandu-ne atentie fiecaruia in parte si tuturor la un loc.
Distinsul profesor Ion Murgu, ghidul nostru, ne-a captat permanent atentia cu multitudinea cunostintelor sale pentru care ii ramanem recunoscatori. Impreuna cu noi a fost Televiziunea Romana, reprezentata in mod stralucit de doamna Elize Stan si Iuliana Tudor, precum si alte cinci posturi de televiziune. Din partea presei scrise ne-a insotit domnisoara Floriana Jucan de la revista “Star”, martora a entuziasmului nostru pe care, de cele mai multe ori, ne era greu sa-l stapanim. Asa suntem noi, interpretii cantecului popular, unii mai introvertiti, altii mai entuziasti, cu “veselia la purtator”, dar cu o trasatura comuna definitorie, gata oricand ca, prin cantecul nostru, s-alungam tristetea de pe chipul celui necajit sau sa-l purtam in lumea de melancolie si dor cu doina noastra cea fara seaman. Din acest pelerinaj ne-am reintors mai bogati sufleteste, cu o bucurie nedisimulata, ca, vreme de cinci zile, mai multi colegi de cantec am fost impreuna, inconjurati de atatia oameni dragi. Ne unim glasurile spre a-i aduce lauda si multumirile noastre domnului Ion Antonescu, “Maresalul”, pentru nobletea sufletului, pentru faptele generoase ale domniei sale.

REVISTA FLACARA, AUGUST 2005

ION ANTONESCU II FACE FERICITI PE ARTISTI

Cum o duceti ca particular, domnule Ion Antonescu?

Mult mai bine ca la stat, pentru ca muncesc de placere si muncesc pentru mine.
Munciti de placere, munciti pentru dvs. dar vad ca nu uitati niste lucruri pe care le-ati facut cand erati secretar de stat si va daruiti o parte din produsul muncii dvs., din banii dvs., oamenilor de arta. Ce se intampla?
Se intampla un lucru pe care trebuie sa-l inteleaga orice roman: au fost vremuri foarte grele inainte de Revolutie si singurii care ne-au mai tinut intr-o stare de fericire au fost marii nostri actori, marii nostri cantareti, pentru ca ei ne-au dat ce-au avut mai bun. Acum, a venit momentul ca si noi, cei care am beneficiat si beneficiem in continuare de opera lor, sa-i recompensam. Nu este lucru mai frumos decat acela de a citi pe fata omului faptul ca l-ai putut face fericit. Ei ne-au facut pe noi fericiti, si ne fac, si mi-a venit si mie randul sa-i fac pe ei fericiti. Este o chestie de bun-simt. Cam asa ar trebui sa gandeasca toti oamenii cu bani, ca trebuie sa dea si ei, sa-i faca pe altii fericiti.
Este adevarat ceea ce spuneti, dar nu este costisitor?
Mi-a placut ce a spus odata cineva, ca nu mi-ar placea sa trec pe langa un cimitir si sa vad scris pe placa faptul ca acolo zace cel mai bogat om din acest cimitir. Pentru ca ce faci, de fapt, cu banii? Ii lasi si-i folosesc altii? Parerea mea este ca e bine sa dai, atata timp cat esti in viata. La cate tragedii se intampla, nu e pacat sa se spuna despre tine ca ai avut si n-ai dat nimanui nimic? Eu sunt adeptul ajutorarii omului atunci cand are nevoie, pentru ca dupa ce nu mai are nevoie, degeaba il mai ajuti.
De cand nu mai sunteti ministru?
Din 29 decembrie.
Trebuie sa multumesc tuturor celor care au contribuit la aceasta organizare: toti prefectii judetelor prin care am trecut, de Iasi, de Botosani, de Suceava, de Neamt si de, asemenea, primarilor localitatilor prin care am trecut, pentru ca au declarat zilele lucratoare in care am fost acolo zile de sarbatoare, pentru ca toata suflarea locurilor a venit la aceste manifestari. A fost extraordinar si ne-am incarcat de energie, in aceste 5 zile, cand vedeam atata fericire si la marii cantareti, dar si la locuitorii oraselor, pentru ca puteau sa ii vada si sa stea de vorba cu acesti mari artisti. A fost ceva cu totul deosebit, emotionant.
Cati artisti ati invitat la aceasta excursie?
Initial, a fost o lista de 100, dar au raspuns prezent peste 30, restul avand diferite motive pentru care nu s-au prezentat. Oricum, eu mi-am facut datoria de a-i invita.
Aveti lista lor?
Cateva nume mari si foarte dragi mie ar fi: Dumitru Farcas, Sofia Vicoveanca, Ioana Calota, Achim Nica – un nume pe care nu l-am cunoscut pana acum -, Veta Biris, Maria Butaciu, Florica Duma, Viorica Flintasu, Elena Merisoreanu, Valeria Peter-Predescu, Nicolae Sabau, Dumitru Sopon, Gheorghe Turda, Florica Ungur, Florica Zaha, Margareta Clipa, Daniela Condurache, Cornelia Ciobanu, Angela Moldovan, Stefania Rares, Mioara Velicu, Floarea Calota, Maria Carneci, Tita Stefan, Elisabeta Turcu, Ionela Prodan, Gheorghe Rosoga, Angelica Stoican, Elena Roizen, Aneta Stan, Traian Jurchelea, Ana Pacatius, Simion Pop, Nicoleta Voica, Dumitru Zamfira. Au fost prezente absolut toate zonele tarii, Moldova, Oltenia, Transilvania, Banat, Dobrogea.
Si dvs. ati platit tot, drumul, cazarea, masa, spectacolele?
Absolut tot.
Ce spectacole?
La Suceava a fost Ansamblul “Ciprian Porumbescu”, care a dat un spectacol de aproximativ 4 ore, a fost un spectacol maraton, a fost o atmosfera incendiara, un spectacol de muzica, dans, poezie. Dar nu numai la Suceava s-a intamplat asa, am fost si la Piatra Neamt, unde a venit marea noastra actrita, Draga Olteanu Matei impreuna cu o formatie de muzica populara, cu dansatori care se imbracau in functie de zonele din care veneau cantaretii de muzica populara. Au fost seri de neuitat.
Cat a durat programul turistic cu cantaretii de muzica populara?
Ca de fiecare data, 5 zile. In celelalte, plecam miercuri dimineata si ne intorceam duminica seara, iar acum, am plecat luni dimineata si ne-am intors vineri seara.
Care au fost punctele de frumusete ale tarii care i-au emotionat cel mai mult pe artisti?
Nu pot sa spun ca n-a fost frumos peste tot, dar cele mai vii momente pe care le-au trait ei au fost la Bojdeuca, unde am stat aproape 2 ore, la Ipotesti, la Eminescu, am stat 3 ore.
Ce s-a intamplat la Ipotesti?
S-au recitat poezii de Eminescu, s-au cantat cantece pe versurile lui, s-au dat diplome, au fost formatii de copii care au dansat, a fost foarte frumos. La fel, a fost si la Ciprian Porumbescu, unde s-a revarsat satul si unde a fost o multime de oameni si de copii care ne asteptau cu calareti. Peste tot unde am fost, ne-au asteptat cu mese intinse, fiecare incerca sa aduca tot ce a avut mai bun, cozonaci, dulceata, placinte. Foarte frumos! Totul a fost iesit din comun, pentru ca unii dintre artisti spuneau ca n-au fost in multe din aceste locuri, iar dragostea cu care au fost intampinati nu se poate povesti. Nici macar filmele facute nu pot reda atmosfera si modul de primire din aceste minunate asezari. Trebuia sa plecam din fiecare loc in care eram, pentru ca primeam, telefoane de la primarii din alte locuri, care ne intrebau cand venim, pentru ca sunt copii care asteapta, oamenii care stau acolo ca sa ne intalneasca.
De ce toate acestea, domnule Ion Antonescu? Care este mobilul acestor actiuni? Ce va impingeti sa faceti asta, din moment ce acum nu mai sunteti om politic?
Toate astea pentru ca mie mi-a placut ceea ce scrie in Biblie. Fericit este acela care poate sa faca pe altul fericit. Nu stiu cati oameni din Romania au trait momentele de fericire pe care le-am trait eu, cand ii vedeam pe oamenii din locurile prin care mergeam cat sunt de fericiti. Este ceva inaltator.
Asta e ceva rar in viata noastra.
Asta este si parerea mea, ca, de obicei, atuni cand unii – cam 90% - nu sunt multumiti de ceva, se apuca sa critice si sunt foarte putini cei care multumesc atunci cand primesc ceva.
A existat vreo problema politica la cineva dintre cei cu care ati conlucrat?
Deloc nu s-a discutat politic, si sunt convins ca peste tot erau primari de toate culorile politice, dar nicaieri nu s-a pus problema din punct de vedere politic. Nu s-a facut politica deloc.
Si asta a ajutat la armonie?
Da, dar nu mai atat, trebuie sa recunosc ca si mie mi-a fost putin frica, pentru ca stiu ca sunt mici conflicte politice si intre cantareti, dar, din contra, s-a creat o asemenea atmosfera inact toti erau veseli, au armas prieteni, multi dintre ei nu se vazusera de ani de zile si a fost o atmosfera de familie, iar eu, fiind tatal lor, eram cel mai fericit. S-au comportat ca niste copii de exceptie si, peste tot, toti au luat diplome, nu am avut nici un copil repetent.
Tocmai ma gandeam, zilele trecute, cat de fericiti sunt copiii care n-au grija painii, a chiriei, a angaralelor de fiecare zi si lasa totul pe seama parintilor.
Mi-au scris acesti oameni si artisti, ca nu cred ca le va veni si lor randul sa fie fericiti si ca nu vor uita toata viata ceea ce au simtit in aceste 5 zile. Am putea spune ca acesti artisti au mai fost in locurile astea, dar nu le-au vazut-o niciodata, pentru ca, fiind in turnee, erau pe fuga si nu au avut timp.
Am zis ca, in aceste 5 zile, artistii nostri sa nu fie obligati sa cante si sa nu faca nimic decat sa se simta bine.
De cantat cred ca au mai cantat ei pe drum.
Au cantat, pentru ca trebuia sa se creeze o atmosfera placuta.
Din perspectiva acestui serviciu pe care-l faceti de bunavoie, obstii artistice romanesti, sunteti un om fericit.
Pentru anul viitor, mi-am propus ca oamenii de stiinta care au fost uitati, academicienii, cei care iau premii peste tot in lume, sa poata simti, din partea mea, o bucurie. Pentru alti ani m-am gandit sa realizez acelasi lucru cu sportivii de performanta. Pentru Dobrin, de exemplu.
Va decontati amintirile. Pe scurt, cum mai e tara? E frumoasa?
Pot sa va spun, pentru ca tocmai am calatorit in tara, dar si in lume, Romania este o tara de exceptie. Este pacat ca nu este cunoscuta. Poate ca si acesta a fost un motiv de a aduce in memoria vizuala a romanilor Romania, pentru ca merita sa fie vizitata. Cel mai frumos compliment pe care l-am primit a fost acum 3 ani, dupa ce am facut prima excursie cu marii actori, angajatii mei care erau obisnuiti sa plece in strainatate, ci in tara, pe la manastiri, iar anul trecut am facut 3 excursii – pentru ca nu puteam merge cu toti deodata, cu toti salariatii, sa vada Romania. Am 80 de salariati.
Ce necazuri aveti?
Deocamdata nu ma pot plange, pentru ca sunt o fire lupatatoare si rezolv orice problema.
Totusi ce probleme aveti?
Una singura, cu Justitia romana, si este ceva ce ma deranjeaza, pentru ca in Constitutie scrie ca “Nimeni nu este mai presus de lege”. Totusi, in Romania, exista o categorie de oameni mai presus de lege. Aceia sunt judecatorii care, chiar daca gresesc, nu sunt trasi la raspundere si eu asta nu inteleg! De ce?
Ce s-a intamplat?
Am o mare disputa cu domnul Caramitru si i-am spus ca eu vreau sa fac lumina, sa existe transparenta vizavi de modul cum sunt cheltuiti banii primiti de la UNITER – si credeti-ma ca e vorba de miliarde. In 2003, a primit de la Ministerul Culturii peste 5 miliarde pentru diferite actiuni, plus taxa de timbru vreo 3 miliarde, plus consolidarile, sunt vreo 10 miliarde, iar eu pot demonstra ca acesti bani nu au fost cheltuiti cum trebuie si exista documente in acest sens. Eu am aratat treaba aceasta in Justitie, si Justitia tot pe mine ma condamna. Incredibil! Ba, mai mult, in prima faza, castig la Bucuresti, apoi se stramuta procesul la Brasov, pe motiv ca avocata mea, Carmen Popa, este sotia procurorului Dan Popa. Dar jumatate din avocatii din Romania sunt casatoriti cu oameni din Justitie. Si atunci, jumatate din ei n-ar mai trebui sa judece in orasul de resedinta? Si la Brasov, normal, cu pile, se castiga, dar voi merge la Strasbourg si voi demonstra ca eu n-am facut nimic. Domnul Caramitru a scris ca a obtinut suma, n-a spus ca n-a primit suma, dar pentru asta, sa fiu eu condamnat pentru calomnie? Eu nu l-am calomniat, eu am scris exact ce a spus dansul, ca “ca a obtinut suma”. Trebuia sa demonstreze ce a facut cu acei bani. Din pacate, nu i-a primit, dar asta pentru ca nu vrea sa faca licitatie pentru casa, pe terenul pe care l-a obtinut gratis de la stat, pe 49 de ani, un teren in valoare de aproximativ 20 de milioane de euro, o casa cu 20 de camere. Asta nu este investitie, dar cine pune mana pe un astfel de teren, este un om bogat.
A.P

MONITORUL DE SUCEAVA

IERI, LA PREFECTURA SUCEAVA S-AU INMINAT,
DIPLOME DE EXCELENTA PENTRU CEI MAI BUNI ARTISTI DE MUZICA POPULARA DIN ROMÂNIA

Aflati intr-un pelerinaj la manastirile din Moldova si Bucovina, aproape 40 de artisti de muzica populara din România au fost invitati, ieri, la sediul Prefecturii Suceava, unde, intr-un cadru festiv, au primit diplome de excelenta, flori si felicitari din partea prefectului Orest Onofrei, a primarului Sucevei, Ion Lungu, si din partea sefului Directiei de Cultura Suceava, Aurel Buzincu.
Insotiti de Ion Antonescu, directorul firmei Marshal Turism, sponsorul acestui pelerinaj, artistii români, „ambasadori” ai folclorului românesc, au vizitat manastirile Putna, Sucevita, Moldovita, Voronet, Humor, dar si comunele Ciprian Porumbescu si Marginea. Pe unde au oprit, indragitii interpreti de muzica populara au fost intimpinati cu drag de locuitorii din satele bucovinene, care i-au imbiat pe marii artisti sa le cunoasca locurile si obiceiurile.
Printre numele mari ale muzicii populare românesti care s-au aflat ieri la Suceava se numara Valeria Peter Predescu, Veta Biris, Elena Merisoreanu, Dumitru Sopon, Gheorghe Turda Mioara Velicu, Floarea Calota, Elisabeta Turcu, Angelica Stoican, Gheorghe Rosoga, Nicoleta Voica, Dumitru Farcas, Maria Cirneci, si, bineinteles, regina cintecului popular românesc din Bucovina, Sofia Vicoveanca, care a spus ca „tot ce s-a intimplat in aceste zile a insemnat multa emotie, multa implinire si, poate o data in plus, am redescoperit sufletul mare al bucovinenilor mei pe care il cint cu atita drag in cintecele mele”.
„Pelerinajul in Bucovina a fost un regal, a fost ceva unic”
In grupul de artisti aflati in pelerinaj prin Bucovina s-a aflat si Angela Moldovan care, putin nemultumita ca „sucevenii uitat-o si nu au iubit-o”, a tinut sa aminteasca edililor suceveni ca si ea reprezinta Bucovina, „am terminat un liceu in Suceava si am debutat la Ansamblul Ciprian Porumbescu ca balerina”. Ca o completare la „amaraciunea” Angelei Moldovan, colega sa de breasla, Ionela Prodan, a interpretat, de la „tribuna”, un fragment dintr-o cunoscuta piesa populara: „din bucata mea de piine am hranit un om si-un ciine,/ omul nu ma mai cunoaste, ciinele ma recunoaste!”.
Vestitul instrumentist Dumitru Farcas, profund impresionat de „inima de aur” a bucovinenilor, a avut amabilitatea sa ne impartaseasca citeva ganduri:
„Pelerinajul in Bucovina a fost un regal, a fost ceva unic. Inima bucovinenilor seamana foarte mult cu inima ardelenilor. Sint oameni cu totul si cu totul deosebiti, oameni calzi, sinceri, simpli prin felul lor de a se etala, dar profunzi in tot ce fac, dotati cu o profunda omenie, cinste si demnitate. Mi-au placut foarte mult bucovinenii.(...)
Folclorul nu moare niciodata. Folclorul este identitatea unei natiuni si prin folclor ne identificam noi, daca moare folclorul moare si natiunea româna, nu se poate. Este adevarat ca sint si perioade mai vitrege, perioade in care apar diferite curente muzicale, mai ales tineretul este antrenat in curente de modernism care nu au consistenta, dar, pina la urma, se selecteaza. Ce este valoare ramine, ce nu, cade. Ma bucur ca studentii culeg folclor, il valorifica, il publica, il ocrotesc. Vom avea si instrumentisti de valoare, dar acestia trebuie sa munceasca foarte mult. Eu as spune ca talentul se poate acoperi si de 10 % , ca 90 % sa fie rezervat muncii”.
La plecare, Ionela Prodan ne-a spus: „Pentru mine, aceasta actiune de suflet, de noblete, a insemnat foarte mult. Eu fiind olteanca, mereu mi-am dorit sa vin in Bucovina pentru ca toata lumea spunea ca oamenii de aici nu au uitat de unde au plecat, ei sint mereu cu sufletul de locurile natale, si-au pastrat blindetea, sufletul cald, nobletea, nu au uitat sa spuna oricarui trecator, Buna ziua”.
In august, concerte de muzica populara pentru ajutorarea sinistratilor
Interpreta de muzica populara Elena Merisoreanu ne-a spus ca s-a simtit minunat in Bucovina, „dar nu am uitat nici de sinistratii pe care ii are România acum. M-am gindit ca poate este un semn ca trebuie sa fim mai buni”. Floarea Calota a fost de parere ca „Sufletul bucovinenilor este de aur.
Primirea pe care ne-au facut-o bucovinenii in acest mic colt de Rai, care se numeste Bucovina, cred ca a insemnat pentru mine, dar, si pentru colegii mei, o adevarata lectie de piosenie”.
Interpretul cintecului popular maramuresean, Nicolae Sabau, care este si primarul comunei Cicirlau, ne-a spus ca in urma acestui pelerinaj prin Moldova si Bucovina „a pus bazele” unei infratiri intre comuna pe care o „pastoreste”, comuna suceveana Ciprian Porumbescu, si comuna Ipotesti – Botosani.
Ion Antonescu a mai declarat, la intilnirea de la Suceava, ca totii artistii de muzica populara care au participat la acest pelerinaj vor sustine in august mai multe concerte prin tara, iar banii adunati din vinzarea biletelor vor fi trimisi sinistratilor din tara. Primarul Sucevei, un mare iubitor de folclor, a incheiat intr-un mod optimist intalnirea cu artistii, spunind: „folclorul va intra primul in Uniunea Europeana”.
D.M


MONITORUL DE NEAMT SI ROMAN, 17.07.2005

AMBASADORII FOLCLORULUI ROMANESC, LA PIATRA NEAMT
Cantaretii de muzica populara - reprezentativi pentru toate regiunile Romaniei, alaturi de actorii din „generatia de aur“ intentioneaza sa organizeze spectacole prin care sa vina in sprijinul sinistratilor. Este un proiect creionat in ultimele zile in care mesagerii cantului popular romanesc au facut un „pelerinaj“ prin mai multe judete ale Moldovei, iar de joi, si in Neamt. Dupa popasul facut la Casa Memoriala Ion Creanga de la Humulesti si vizitarea citorva dintre „perlele“ salbei manastirilor nemtene - Neamt, Agapia si Varatec - ambasadorii folclorului romanesc au pornit spre Piatra Neamt. Joi seara, aceStia au fost intimpinati, la intrare in municipiul Piatra Neamt, de catre actrita Draga Olteanu Matei. Autoritatile judetului au fost, ieri, gazde. Cei peste 30 de solisti vocali si instrumentisti, foarte cunoscuti iubitorilor de muzica populara - intre care Margareta Clipa, Laura Lavric, Angela Moldovan, Mioara Velicu, Veta Biris, Nicolae Sabau, Gheorghe Turda, Floarea Calota, Maria Cirneci, Maria Dragomiroiu, Stefania Stere, Tiberiu Ceia, Sergiu Cipariu, insotiti de initiatorul proiectului cultural, secretarul de stat Ion Antonescu, au fost intimpinati, la Prefectura Neamt, de catre prefectul Toader Mocanu, subprefectul Vasile Sendrea si Adrian Alui Gheorghe, directorul Directiei pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National Neamt. Pentru ca inundatiile care au devastat Moldova, in ultimele zile, au creat ingrijorare in rindul artistilor, iar acestia au decis sa ajunga cit mai repede la Bucuresti, reprezentantul Guvernului in teritoriu i-a contactat pe primarul comunei Bicaz Chei si pe prefectul judetului Harghita, pentru a se asigura ca acestia pot parasi Moldova in bune conditii, folosind singura cale de comunicatie posibila, prin Ardeal. Vestile bune au fost primite cu aplauze. Adrian Alui Gheorghe le-a oferit oaspetilor cite un volum al ultimei sale aparitii editoriale - „Parintele Iustin Pirvu si morala unei vieti cistigate“, iar prefectul Mocanu - diplome de onoare. „Au fost 5 zile de vis. Si, Dumnezeu a tinut cu noi, pentru ca am prins vreme buna. La Panciu - in Vrancea, ne-am oprit la Cramele lui Stefan cel Mare. Mai apoi, am mers la Iasi, unde am vizitat Mitropolia, Manastirea «Trei Ierarhi», Bojdeuca din Ticau si Copoul, dupa care am facut o degustare de vinuri la Cotnari. La Botosani, ne-am oprit la Ipotestii lui Ciprian Porumbescu, iar in Suceava am vizitat manastirile Putna, Sucevita, Moldovita, Voronet si Humor. Acesta este cel de al optulea turneu pe care il organizez si pot spune ca a fost unul deosebit. Cu totii am fost foarte impresionati de caldura si ospitalitatea moldovenilor“, ne-a declarat secretarul de stat Antonescu. Artistii au promis ca vor onora, de fiecare data, invitatiile pe care le vor primi de la nemteni, pentru a sustine spectacole.
I. I.


ROMANIA LIBERA, 25 IANUARIE 2005

LA BIBLIOTECA “ION CREANGA”
ACCES GRATUIT LA CULTURA PENTRU BIBLIOTECARII IESITI LA PENSIE

Ieri, la ora 12, la sediul Bibliotecii “Ion Creanga” din str. Cristian Tell nr. 10 au fost distribuite legitimatii de acces gratuit la teatre, cinematografe, muzee, case de cultura etc. pentru pensionarii care au lucrat cel putin 10 ani ca bibliotecari in reteaua Bibliotecii Municipale Bucuresti.
Legitimatiile sunt valabile pentru doua persoane (sot si sotie) si au fost atribuite in conformitate cu HG nr. 385/18.03.2004, publicata in MO nr. 301 din 6.04.2004. Desi erau asteptati 90 de pensionari, la festivitatea de inmanare a legitimatiilor a participat un numar mult mai mic de beneficiari, cei absenti urmand sa primeasca la domiciliu acest “semn de pretuire si recunostinta din partea guvernului, pentru contributia lor profesionala la sustinerea culturii”.
A. S.


CRONICA ROMANA, 19 IANUARIE 2004

UN DEMNITAR PROFUND IMPLICAT IN VIATA CULTURAL-ARTISTICA A TARII
ION ANTONESCU: “MI-AM FACUT UN CREZ DIN SPRIJINIREA SI STIMULAREA VALORILOR AUTENTICE”
Ca secretar de stat in Ministerul Culturii si Cultelor, domnul Ion Antonescu raspunde, in principal, de integrarea europeana si de relatiile internationale. Dar pe langa indeplinirea obligatiilor oficiale, fiind un pasionat de arta, avand cultul slujitorilor ei, Ion Antonescu s-a implicat si se implica personal, finantand diferite actiuni de sprijinire a acestora sau de integrare a unor categorii defavorizate in circuitul cultural-artistic. Cateva exemple sunt edificatoare. Inca de la inceputul lui 2001, primul an al mandatului sau, a realizat din bani proprii demersul intitulat “Lumina pentru sufletul batranilor”, oferind spectacole gratuite batranilor insitutionalizati. A organizat pelerinaje, atat cu membri ai corpului diplomatic, cat si cu artisti de seama, la manastirile din nordul Moldovei, iar la o intalnire a seniorilor filmului si teatrului romanesc a decernat titlurile de Artist de onoare ca si pe cel de Excelenta a culturii romanesti. A organizat un concert, premiind venerabili compozitori si interpreti de muzica usoara, a finantat turnee ale unor prestigiosi artisti romani peste hotare, a sprijinit editarea unor carti etc.
Se cuvine relevat, in mod deosebit, un proiect strict legat de functia sa, dar concretizat cu bani proprii: fondarea, la 31 mai 2001, la Casa Capsa, a Clubului Diplomatiei Culturale, care a devenit un cadru propice de intalniri si schimburi de opinii si proiecte intre membri ai corpului diplomatic si prestigiosi oameni de cultura romani. Si am enumerat doar cateva din demersurile domnului Ion Antonescu, demnitar, dar si un generos Mecena, implicat profund in sprijinirea culturii si artei romanesti

Stimate domnule Ion Antonescu, v-ati incheiat al treilea an de mandat. Ce considerati ca ati realizat in acest rastimp ca secretar de stat in Ministerul Culturii si Cultelor?

Un bilant este, fireste, un prilej de satisfactii, dar si de regrete ca n-ai putut face mai mult. Un fapt important pentru ministerul nostru este ca, in 2003, s-a incheiat cu Uniunea Europeana capitolul 20, privind domeniile culturii si audiovizualul.

Stiu ca, in cei trei ani, ati avut mai multe initiative, concretizate fie in legi, fie in proiecte sau hotarari de Guvern. Cu ce ati inceput?

Cu Legea de prevenire si combatere a pornografiei. Normele de aplicare a acestei legi se afla la avizare la Ministerul Finantelor si la cel al Comunicatiilor, urmand sa ajunga si la Ministerul de Justitie.

Cum functioneaza proiectul Info-Cultural pe care, de asemenea, l-ati initiat?

Acest serviciu de informare culturala la nivel national functioneaza apeland numarul de telefon 9525, cei din provincie trebuind sa adauge prefixul 021. Sau accesand site-ul www.infocultural.ro. Din pacate, nu toti directorii de institutii culturale transmit operativ informatii despre evenimentele la zi. Ceea ce vaduveste, intr-o masura, publicul, de posibilitatea de a afla tot ce-l intereseaza in domeniu. Fac, cu acest prilej, un apel la toti cei in drept sa-si faca prompt si corect datoria, venind astfel in intampinarea tuturor cetatenilor tarii, oferindu-le cele mai noi date despre diversitatea activitatii culturale si artistice.

In Constitutia revizuita se pune un accent deosebit pe accesul neingradit al tuturor cetatenilor la actul de cultura. Prin ce ati intampinat aceasta importanta prevedere?

In temeiul articolului 108 din Constitutie, republicata, am initiat o hotarare de Guvern privind accesul gratuit al unor pensionari din domeniul cultural-artistic. Astfel, pensionarii din sistemul asigurarilor sociale de stat, precum si cei din alte sisteme proprii de asigurari sociale, care au lucrat in institutii cu profil cultural, in domeniul creatiei artistice, vor beneficia de intrari gratuite, pe baza de legitimatii speciale, la muzee, case memoriale, cinematografe, teatre si la alte institutii de cultura, indiferent de subordonarea acestora. Tin sa subliniez ca se excepteaza de la aceste prevederi personalul auxiliar care a lucrat in domeniul culturii. De asemenea, accesul in sali de cinema si de teatru se va face numai cu programare saptamanala, in limita locurilor disponibile.

Cine va tine evidenta acestor pensionari?

Fireste, Ministerul Culturii si Cultelor, care va elibera si legitimatii speciale, nominale, la propunerea uniunilor de creatie si de artisti interpreti, si a uniunilor profesionale din domeniul culturii. Sotul sau, dupa caz, sotia pensionarului titular de legitimatie se bucura de aceleasi drepturi ca acesta. Persoanele inscrise la pensie, in cursul unui an calendaristic, vor primi legitimatiile la data pensionarii. Dar tin sa atrag atentia ca cei care vor da altei persoane legitimatia nominala, care este netransmisibila, vor pierde definitiv dreptul de acces gratuit la manifestarile culturale.

Sunt convins ca tineti foarte mult la o initiativa legislativa pe care o va promova in Parlament deputatul Ioan Timis. Ma refer la proiectul Legii privind titlurile nationale...

Evident ca tin in mod deosebit la aceasta lege, intrucat ea recompenseaza valoarea indiferent de varsta sau de starea materiala a beneficiarilor ei. Instituirea titlurilor nationale, impartite pe categorii si ierarhizate, prevazute cu scutiri de impozite si alte facilitati, constituie o masura semnificativa, demonstrand grija autoritatilor (ma refer la Persedintie si la Guvern) privind promovarea personalitatilor si stimularea creatorilor de valori la nivel national. Trebuie sa subliniez faptul ca titlurile nationale se refera la oameni de performanta in domeniul culturii, stiintei si sportului. Fara a intra in toate amanuntele, voi spune ca cei ce vor detine titluri de Senior vor fi scutiti pe viata de impozit pe salariu sau pensie, de asemenea pe venitul global annual, dar beneficiind in continuare de indexarile sau corelarile legale cu sporuri la salariu si/sau pensie. Beneficiarii titlurilor de Maestru National vor fi scutiti de impozit pe salariu si/sau pensie si, de asemenea, vor avea dreptul la indexari si corelari. In fine, titlul national de Magistru emerit pentru management va fi scutit de impozit pe salariu si/sau pensie.

Mai aveti un proiect care tine de zona civilizatiei. La ce se refera?

La instalarea unor grupuri sanitare moderne la marile muzee, la case memoriale si la manastirile care fac parte din patrimoniul UNESCO. De mai bine de doi ani am predat proiectul, iar ministrul nostru, acad. Razvan Theodorescu, s-a angajat sa-l concretizeze pana la sfarsitul mandatului.

Domnule Ion Antonescu, ati intrat in 2004 cu destule motive de satisfactie, judecand dupa acest succint bilant. Ce veti intreprinde in acest an?

Din pacate, satisfactiile sunt, uneori, umbrite de inertia unora, de birocratie. Incerc sa depasesc cu calm si tenacitate aceste obstacole. Cat despre ce voi face anul acesta, si n-am putine proiecte, vom vorbi dupa ce se vor realiza.
E. C.


STIREA ZILEI, JOI 4 MARTIE 2004

ION ANTONESCU, "MARESAL" IN TURISM
DE LA CIBERNETICA, LA INTREPRINDEREA DE TURISM, HOTELURI SI RESTAURANTE BUCURESTI
S-a spus si se recunoaste de catre toata lumea ca Romania are un potential turistic extraordinar. Ca urmare, in acest domeniu initiativa particulara are suficient "spatiu de manevra".
Cel care a pus pe picioare afacerea prezentata astazi, "maresalul" Ion Antonescu, creatorul "Marshal Turism", are o poveste care pare desprinsa din filmele americane, despre oameni obisnuiti, care au dat lovitura.

O excursie la munte a schimbat totul
"Totul a inceput in anii de facultate, cand am avut sansa sa fac o excursie la munte. Ghidul excursiei era seful Comisiei de turism pe ASE (unde eu eram student la cibernetica). Acesta m-a simpatizat de la prima vedere si m-a intrebat daca nu vreau sa fiu ghid. Am fost de acord si, dupa un an, cand am terminat scoala de ghizi, mi-a cedat sefia pe care o detinea", isi aminteste Ion Antonescu.
Dupa aproape doi ani de la terminarea facultatii, respectiv prin 1979, a avut loc o intamplare care a marcat inceputul "cu acte in regula" in turism al lui Ion Antonescu. Soacra acestuia pierduse biletul pentru o cura balneara si, in ciuda sesizarii facute catre Intreprinderea de Turism, Hoteluri si Restaurante Bucuresti (ITHRB), problema nu s-a rezolvat. Ion Antonescu s-a decis sa rezolve el problema, caci niciodata nu strica sa te pui bine cu soacra. A ajuns pana la unul dintre directori, caruia i-a spus ca daca lucra el acolo nu se intampla asa ceva. Directorul i-a raspuns ca postul il asteapta si, daca vrea, sa faca o cerere.
Asa a ajuns Ion Antonescu sa lucreze oficial in turism. La inceput s-a ocupat de ceea ce stia mai bine, adica de ghizi. Dupa un an a preluat si departamentul de marketing si publicitate. "In aceasta noua postura am fost primul care am introdus conceptul de publicitate prin afise pe autobuzele ITB-ului", spune "Maresalul".
Dupa inca un an a preluat si departamentul de turism intern.
Ministru pentru doua zile
Dupa revolutie a fost ministru adjunct al turismului pentru doua zile.
Imediat dupa Revelion, pe 6 ianuarie, a fost numit director al ITHRB. In martie acelasi an au avut loc alegeri pentru postul de director, Ion Antonescu fiind votat de 5000 din cei 7000 de angajati.
"Dusmanii mei au lansat zvonul ca as fi fost securist. Daca ar fi fost asa, dar nu a fost, as mai fi fost eu votat de cei 5000 de angajati, in contextul in care, in acea perioada, numai zvonul ca ai fi securist era suficient ca sa te distruga?"
In iunie 1991 a preluat postul de reprezentant al Romaniei la Biroul de turism din Israel, dupa un conflict cu Petre Roman. Verticalitatea sa incepea sa deranjeze.
"Aceasta functie nu era pentru mine, deoarece nu prea aveam ce face, eu fiind om de actiune, dar mi-a prins bine pentru ca mi-am reincarcat bateriile. Desi aveam un salariu de 900 de dolari, in 1992 am parasit acest post caldut, fiind singura persoana din turism care si-a dat demisia dintr-un post in strainatate. Timpul a dovedit ca am avut fler".
"Toti m-au refuzat si bine au facut!"
"Cand inca ma mai aflam la post in Israel mi s-a propus sa fiu reprezentantul firmei EWTR (o cunoscuta firma de turism din Israel) in Romania, pe un salariu de doua ori mai mare decat al directorului ITHRB. Eu am cerut 1000 de dolari, dar nu au fost de acord si bine au facut!
Atunci m-am dus la "Paralela 45", la finul meu Alin Burcea si i-am cerut sa devin si eu asociat. M-a refuzat si bine a facut! I-am cerut, atunci, sa-mi dea un birou, un telefon si un fax si, dupa ce scadem toate cheltuielile sa impartim totul pe din doua. M-a refuzat si bine a facut!"
Toate aceste refuzuri l-au determinat sa-si faca o firma de turism, cu inca 3 asociati. Asa a luat nastere, in aprilie 1992, firma "Marshal".
Prima idee, primul succes
"Eram constient ca trebuie sa vin cu ceva nou, pentru ca aveam de recuperat doi ani si jumatate fata de concurenta. Ca urmare, m-am dus la Ministerul Comertului si la Camera de Comert si le-am propus ca toate deplasarile in strainatate sa le organizeze cu "Marshal", care a deservit astfel, exclusiv si fara reprosuri, aceste doua importante institutii, garantandu-le calitatea la nivelul turismului mondial si oferindu-le facilitati. Timp de 4 ani am fost singurul care a facut acest lucru", spune Ion Antonescu.
In turism lucrezi cu banul clientului
Pentru cei care doresc sa intre intr-o astfel de afacere trebuie sa stie ca unul dintre principalele avantaje este acela ca lucrezi cu banul clientului.
Investitiile initiale nu sunt prea mari. Este nevoie de un sediu ("Eu am inceput intr-o garsoniera", ne-a destainuit Ion Antonescu) si de cateva dotari minimale: un birou, un telefon, un fax.
Pe langa toate acestea, e nevoie de seriozitate. "Trei categorii profesionale nu au voie sa greseasca: medicii, judecatorii si cei care lucreaza in turism, pentru ca au in mainile lor fericirea oamenilor", ii avertizeaza "Maresalul" pe cei care doresc sa isi dezvolte o afacere in domeniul turismului.
M. G.


COTIDIANUL, 30 IUNIE 2004

LEV TOLSTOI, DIN NOU IN HERASTRAU
Ambasadorul Federatiei Ruse la Bucuresti, Alexandr Tolkaci, a dezvelit marti, in Parcul Herastrau, bustul marelui scriitor rus Lev Tolstoi, prilej cu care a subliniat ca operele tolstoiene apartin nu doar literaturii ruse, ci si tezaurului literaturii universale. Alexandr Tolkaci a relevat ca multe dintre cartile scriitorului rus au ramas in istorie, au constituit o sursa de inspiratie pentru spectacole de teatru si pentru filme din nenumarate tari. Totodata, el a apreciat cooperarea romano-rusa in domeniul stiintei, culturii si invatamantului. Secretarul de stat in Ministerul Culturii si Cultelor, Ion Antonescu, a evocat, la randul sau personalitatea lui Lev Tolstoi, pe care l-a numit “parintele prozei rusesti”. El a amintit ca scriitorul rus s-a nascut intr-o familie nobiliara, a participat la campaniile din Caucaz, la apararea Sevastopolului, a vrut sa-si imparta averea taranilor si s-a stins din viata in 1910. Precum se stie, in timp ce facea parte din Armata imperiala rusa, Tolstoi s-a aflat pentru scurt timp in Romania, lucru consemnat si in memoriile sale. In curand, un alt celebru scriitor rus, Andrei Pavlovici Cehov, va avea un monument, tot in Herastrau. Initiativa ridicarii unui bust al lui Tolstoi a venit din partea Asociatiei Etnice si Culturale “Russkii Dom”. Pana in 1989, in Parcul Herastrau a existat un monument al scriitorului rus, care, dupa Revolutie, a disparut.


CURIERUL NATIONAL, 30 IUNIE 2004

DOCUMENTARUL "PE MELEAGURI DOBROGENE"
In perioada 11-13 iunie 2004, Ministerul afacerilor Externe, in colaborare cu Ministerul Culturii si Cultelor, reprezentat de dl secretar de stat Ion Antonescu, cu sprijinul firmei Marshal Turism, au organizat o vizita de agrement si documentare in judetele Tulcea si Constanta, vizita la care au participat 42 de sefi ai misiunilor straine ai Corpului Diplomatic acreditati in Romania impreuna cu familiile lor. La aceasta actiune a participat dl ministru de externe Mircea Geoana, cu sotia si cu cei doi copii. Organizata la cel mai inalt nivel de protocol, aceasta actiune se afla la cea de-a patra editie, astfel incat diplomatii acreditati in Romania au prilejul sa cunoasca aspecte deosebite ale realitatii romanesti.
Programul vizitei a cuprins, pe langa dejunurile si dineurile oficiale oferite de prefectii de Tulcea si Constanta, o croaziera de o zi in Delta Dunarii, la bordul vasului " Camena ", precum si vizitarea unor obiective interesante de pe litoral : mozaicul de la Constanta, portul Constanta, baza de tratament Ana Aslan de la Eforie Nord si, bineinteles, statiunile cele mai reprezentative. Scopul actiunii este dezvoltarea turismului in zona, precum si atragerea de investitii in diverse domenii economice.
Pe durata unei ore documentarul isi propune sa treaca in revista intreaga actiune. A fost aleasa aceasta zona ca tinta a expeditiei, Dobrogea avand un cumul de semnificatii, de interes turistic si economic : delta ca un rai al plantelor si vietuitoarelor, dar si o cale de acces comercial ; Muntii Macinului - cei mai vechi din Europa ; litoralul cu toate ofertele lui ; crestinat inca de Sf. Apostol Andrei, acest pamant a daruit Romaniei poate cei mai numerosi sfinti - martiri din primele secole crestine, calugari si mari personalitati ale bisericii. Poate nu intamplator vizita inaltilor oaspeti pe litoral a avut loc chiar in Duminica Sfintilor Romani si grupul diplomatilor a fost intampinat, printre alte personalitati, de IPS Teodosie, Arhiepiscop de Tomis.
Despre desfasurarea calatoriei, impresiile oaspetilor si rezultatele concrete ale acestei vizite veti afla urmarind filmul realizat de echipa B 1 TV. (Duminica, 4 iulie, ora 20.30)


CRONICA ROMANA, 9 IANUARIE 2003

“ARTA ROMANEASCA IN LUME”
MINISTERUL CULTURII SI CULTELOR DA SEAMA DE CE A FACUT IN 2002 SI PREZINTA PROIECTE PENTRU 2003
In sinteza oferita la finele anului trecut ziaristilor de catre Ministerul Culturii si Cultelor, un spatiu amplu – pe masura realizarilor si proiectelor in domeniu – il ocupa relatiile internationale. Ne vom rezuma la cateva aspecte de larg interes public, din bogata activitate a Directiei de Integrare Europeana, Relatii Internationale, Armonizare Media, Protocol, coordonata de secretarul de stat Ion Antonescu, fireste in conlucrare stransa cu alte directii din minister. In ce priveste Jocurile Francofoniei, e demn de subliniat faptul ca in iulie anul trecut o delegatie a Comitetului International a amintitelor Jocuri a efectuat o misiune de evaluare in Romania. Scopul acesteia a fost de a examina dosarul de candidatura si baza logistica pentru organizarea la Bucuresti a celei de-a VI-a editii a Jocurilor Francofoniei din anul 2009. Imbucurator este faptul ca, dupa vizitarea a numeroase sali, baze si cluburi sortive din Capitala, membrii misiunii au apreciat ca atat dosarul de candidatura, cat si baza logistica prezentata corespund exigentelor. La acestea s-a adaugat si prestigiul tarii noastre, care a cucerit locul I pe natiuni, inaintea Frantei si Canadei, la editia din 2001a Jocurilor Francofoniei desfasurata la Ottawa si Huli (Canada). Potrivit strategiei Ministerului Culturii si Cultelor si a eforturilor depuse in ultimii ani pentru aderarea Romaniei la UE, precum si tinanad seama de ponderea pe care o detine Suedia in UE, in anul 2002 a fost organizat “Anul cultural al Romaniei in Suedia”. Deschiderea evenimentului a fost marcata de prezenta ministerelor Culturii din ambele tari, de un recital de muzica de camera sustinut de pianista Ilinca Dumitrescu si de violonistul Serban Lupu, precum si de conferinta “Conexiuni culturale intre Scandinavia si Europa de Est”, sustinuta de acad. Razvan Theodorescu si de o expozitie de carte romaneasca. Dintre numeroasele manifestari prilejuite de “Anul cultural al Romaniei in Suedia”, se cuvin remarcate: “Expozitia de arta romaneasca contemporana”, Expozitia “Lumina - Nord si Sud”, cu participarea a 20 de artisti romani si suedezi, Targul International de Turism, Expozitia de grafica contemporana romaneasca, Expozitia documentara despre Romania, Concertele prestigiosului cor de camera “Preludiu”, condus de Voicu Enachescu, prezenta lui Marcel Chirnoaga la Expozitia Internationala de grafica de la Stockholm. Relatii bilaterale prioritare s-au concretizat prin manifestari de anvergura si cu Belgia, Germania, Luxemburg, Italia, Franta, Polonia, Slovacia, Republica Moldova, Ucraina, Republica Federativa Iugoslavia, Israel, Republica Populara Chineza, Republica Africa de Sud. Desigur ca, in acest an, relatii culturale prioritare se vor dezvolta si cu alte tari de pe glob. Un proiect de mare interes pentru noi este cel intitulat “Patrimoniul Cultural – Banca Mondiala”. Obiectivul principal al acestui proiect este sprijinirea Romaniei in conservarea locurilor si obiectelor de patrimoniu cultural prioritare si dezvoltarea unei noi strategii parteneriale nationale pentru sectorul cultural, prin testarea diferitelor modalitati de abordare, in vederea imbunatatirii managementului sau general. Finantarea acestui proiect se realizeaza prin imprumut de la Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare, Grant de la Fondul Mondial pentru Monumente si prin contributia Guvernului Romaniei. Resursele obtinute vor fi canalizate spre Ansamblul sculptural Brancusi de la Targu Jiu, Ansamblul Palatelor Brancovenesti, dezvoltarea satelor saxone. De asemenea se vor intreprinde ample lucrari de consolidare, restaurare si modernizare a Ateneului Roman, lucrari care se vor finaliza pana in septembrie anul acesta, cand va avea loc Festivalul International “George Enescu”. Poate din modestie, secretarul de stat Ion Antonescu n-a tinut sa se consemneze in sinteza amintita si activitatea notabila a Clubului Diplomatiei Culturale, initiat de domnia sa. Cred ca ar fi meritat amintita aceasta forma originala, unica pana acum in lume, de strangere a legaturilor intre diplomatii staini acreditati la Bucuresti cu personalitati proeminente ale culturii si artei romanesti.
E. C.

CRONICA ROMANA, 25 - 26 IANUARIE 2003

ION ANTONESCU PROPUNE O PREMIERA IN DOMENIUL COMUNICARII
LINIE SPECIALA TELEFONICA DESTINATA INFORMATIILOR CULTURALE
Intr-o scrisoare adresata directorului general al RomTelecom, Panagiotis Kargados, secretarul de stat in Ministerul Culturii si Cultelor, dl Ion Antonescu, ii prezinta directorului RomTelecom un proiect mai mult decat interesant, venit in sprijinul si pentru sustinerea actului de cultura.
"In activitatea mea ca secretar de stat la Ministerul Culturii si Cultelor am constatat, cu multa bucurie, dorinta publicului de a se apropia din ce in ce mai mult de actul de cultura. Aceasta stare de fapt a contribuit in mare masura la proiectele culturale la nivel national pe care le-am promovat. Din experienta acestor ani si ca urmare a audientei remarcabile a culturii in toate mediile, va propun lansarea urmatorului PROIECT pentru promovarea liniei speciale Infoart formata din patru cifre la nivel central si local", se arata in scrisoare.
Aceasta linie speciala va asigura tuturor celor interesati informatiile necesare in domeniul: teatrului, al filmului, al operei, al operetei, concerte s.a.m.d., astfel incat solicitantul sa obtina datele corespunzatoare. Datele vor fi furnizate saptamanal de secretariatele literare ale respectivelor institutii culturale. Spre exemplu, operatoarea de serviciu va acorda la cererea solicitantului acele informatii de care acesta are nevoie. Informatiile oferite sunt stocate in calculator astfel: pentru teatru - precizeaza repertoriul saptamanal al teatrelor, distributia, sala in care se joaca, ora de incepere a spectacolului, costul unui bilet. Pentru film, prezinta repertoriul cinematografelor, ora de incepere a proiectiilor, genul filmului (SF, aventuri, istoric), categoria (de la 1 la 5 stele), palmares (OSCARURI, Globuri de Aur). Se vor regasi de asemnea informatii despre expozitii, concerte, muzee si alte activitati culturale. Aceasta linie va asigura toate informatiile utile pentru public, atat la nivelul Bucurestiului, cat si al marilor orase unde exista institutii culturale prestigioase: Timisoara, Cluj, Oradea, Tg. Mures, Constanta, Iasi.
Lansarea liniei telefonice speciale Infoart va beneficia de un concept de promovare intens, ofensiv chiar, menit sa asigure impactul maxim la public. De asemenea, lansarea acestei linii va veni si in sprijinul RomTelecom, si anume va asigura o noua sursa de incasari dar si accesul publicului in sala, promovarea culturii nationale pe toate segmentele de activitate, un sistem informational modern si accesibil.
In toate materialele informative pe liniile internationale aeriene si de CFR, cat si in toate canalele mediatice, va fi prezenta aceasta linie telefonica speciala, cu descrierea serviciilor pe care le asigura.
De asemenea, o alta noutate o reprezinta faptul ca ideea poate fi preluata si pentru alte servicii cum ar fi cele medicale. De exemplu, in cazuri extreme,copiii accindentati sunt adusi la Spitalul de Urgenta Floreasca si apoi trimisi la Spitalul de copii Grigore Alexandrescu sau la Budimex; se pierd astfel minute importante, vitale uneori. La fel se pot prezenta serviciile medicale pe specialitati: neurologie, nefrologie, cardiologie.
I. C.


CRONICA ROMANA, 25 FEBRUARIE 2003

UN SECRETAR DE STAT CU VOCATIA MECENATULUI
ION ANTONESCU: “PENTRU FIECARE DINTRE NOI, O CARTE, UN SPECTACOL TREBUIE SA CONSTITUIE O SARBATOARE A SUFLETULUI ”
Ca secretar de stat in Ministerul Culturii si Cultelor, Ion Antonescu are in centrul preocuparilor demersul pentru integrarea europeana, deopotriva promovarea culturii romane in lume. Dar dincolo de prerogativele sale oficiale, in cei doi ani de cand ocupa aceasta functie, el si-a asumat raspunderi in aceste domenii si pe cai private, initiind actiuni in slujba diverselor categorii de artisti, de crearea unor punti de cunoastere si apropiere intre diplomatii straini si personalitati culturale romanesti in afara formelor oficiale, protocolare. Dar acest interviu isi propune, cu precadere, sa vi-l recomande pe Ion Antonescu in calitatea sa de iubitor de arta si de om care sprijina efectiv actul de cultura.
- Stimate domnule Ion Antonescu, intr-un recent interviu cu scriitorul Romulus Vulpescu, deopotriva un “tipograf” competent si pasionat, imi spunea ca astazi n-ar mai putea tipari o carte bibliofila fara un Mecena in spate. Ce v-a determinat sa-i acordati, lui si altora, sprijin pentru aparitia unor carti?
- Am nu doar speranta, ci si convingerea ca oricat s-ar dezvolta electronica, orice performante ar atinge calculatorul, oferindu-ti lectura a mii de pagini de literatura, ordonate intr-o biblioteca virtuala, cartea tiparita nu va disparea. Vor continua sa apara carti, inclusiv cele bibliofile, asa cum le face Romulus Vulpescu, de pilda. Bucuria ca scriitorii sa-si poata tipari operele, pentru a oferi cititorilor carti de valoare in conditii grafice din cele mai bune, m-au facut sa sprijin financiar mai multi autori romani. Cand fac un asemenea gest, care in primul rand pe mine ma face fericit, ma opresc la acele carti care, prin mesajul lor umanist si prin calitatile literare sau documentare, sa poata intra cu cinste in patrimoniul culturii nationale.
- Constat, intalnindu-va la aproape toate premierele bucurestene, indiferent pe ce scena au loc, faptul ca teatrul este una dintre marile dumneavoastra iubiri. Ce va atrage la un spectacol?
- Din tinerete sunt un pasionat spectator. Pastrez in memoria afectiva, in primul rand creatiile unor mari actori. Astfel slujitorii daruiti ai acestei arte atat de efemere, de care teatrul romanesc nu duce lipsa, raman cu chipul unor personaje memorabile, in sufletul meu. Cum poti sa nu-i iubesti pe Radu Beligan, pe Gheorghe Dinica, pe Marin Moraru si pe mai tinerii lor colegi, cand vezi ce bijuterii artistice pot crea in piesa atat de umana a lui Victor Ion Popa “Take, Ianke si Cadar”, de exemplu. Avem multi actori minunati, dar oricat s-ar imprima pe pelicula, pentru posteritate, spectacolele lor, nici un procedeu tehnic, oricat de fidel actului artisttic, nimic nu se poate compara cu emotia traita in sala de spectacol, unde se creeaza adevaratele punti afective intre public si interpreti.
- Desi vedeti cam toate spectacolele de pe afisul bucurestean, care va atrag cel mai mult?
- Ca sa spun drept, pentru mine teatrul constituie o evadare din viata cotidiana, cu asprimile si necazurile ei. Asa ca prefer sa vad o piesa care sa-mi releve frumusetea existentei. Nu-mi plac textele dramatice in care isi face loc violenta, vulgaritatea. Nici spectacolele in care regizorul tine cu orice pret sa epateze publicul cu inovatii excesive, sofisticate. Le prefer pe cele in dulcele stil clasic…
- Cand, dupa ultima cortina, vad ca se aduce pe scena un cos cu flori, stiu ca Ion Antonescu este in sala. De ce simtiti nevoia sa daruiti flori actorilor?
- Teatrul este un templu in care trebuie sa intri cu sfiala si veneratie. La mine la tara, oamenii se duc la biserica imbracati cu ce au mai bun si mai frumos. De cand frecventez teatrul, n-am intrat niciodata in sala cu hainele pe care le port pe strada. Cred ca o tinuta cel putin cuviincioasa este un semn de respect pentru templul Thaliei. Cat despre flori, ce sa spun? Asa cum un indragostit merge la intalnirea cu femeia iubita cu cel putin o floare in mana,semn al iubirii lui, eu duc flori, la teatru, tot ca o marturisire de dragoste, dar si in chip de adanca reverenta fata de artistii care-mi daruiesc seri de neuitat. Cred ca pentru fiecare dintre noi, orice act de cultura la care participam, citind o carte buna, vazand un spectacol, admirand tablourile dintr-o expozitie, trebuie sa fie o sarbatoare a sufletului.
- In consens cu atributiile dvs. ca secretar de stat, ati considerat ca dialogul diplomatic intre ambasadorii altor tari si personalitati culturale romanesti poate capata si forme mai putin protocolare, dar foarte eficiente pentru cunoasterea reciproca. In acest scop ati initiat, in 2001, Clubul diplomatiei culturale, care a inregistrat pana acum douasprezece reuniuni, in ambiante relaxante in care ambasadori acreditati la Bucuresti se intretineau cordial cu oameni de cultura romani, avand prilejul sa asiste si la elocvente manifestari artistice, romanesti si straine. Va continua activitatea acestui club?
- Eu socot ca mi-am facut datoria, finantand din banii mei, timp de doi ani, Clubul diplomatiei culturale care, dupa cate stiu este o initiativa unica in lume. Intrucat am alte proiecte tot in domeniul diplomatic, las altora, daca vor considera de cuviinta ca a fost folositor, misiunea de a continua activitatea clubului. Ma gandesc in acest sens la o claborare intre Ministerul Culturii si Cultelor si Ministerul Afacerilor Externe.
- La ce nou proiect va referiti?
- Am de gand sa contactez ambasadorii unor tari ca Turcia, Egipt, Grecia, Ungaria, pentru a le propune o colaborare. Rezultatul ar fi ca, fiecare dintre ambasadori, sa-si invite colegii acreditati la Bucuresti in excursii in tarile pe care le reprezinta. Ar fi si acesta un club al diplomatiei, dar itinerant, facilitand cunoasterea frumusetilor unor tari, inclusiv a valorilor lor culturale.
- Referindu-ne acum la atributiile dvs. oficiale, in ce stadiu se mai afla proiectul Legii Titlurilor Nationale, pe care l-ati initiat?
- Reamintesc ca instituirea Titlurilor Nationale – impartite pe categorii si ierarhizate, prevazute cu scutiri de impozite si cu alte facilitati – constituie o masura semnificativa, demonstrand grija autoritatilor privind stimularea creatorilor de valori, prin sprijinirea lor financiara. Titlurile sunt cel de Senior, Maestru National si Maestru Emerit pentru management si se vor acorda unor personalitati din domeniile culturii, stiintei, sportului si mass-media. La ora actuala, se finalizeaza propunerile nominale de catre diferite ministere. In cema priveste, vreau sa-i propun domnului Florin Georgescu, presedintele Comisiei de buget, finante, banci, din Camera Deputatilor, sa promoveze domnia sa aceasta lege in Parlament.
- Cum va stiu un om inventiv, mereu cu noi proiecte in minte, la ce va mai ganditi?
- Din proprie experienta, constat cresterea audientei culturii in toate domeniile. Pornind de la aceasta, ma gandesc sa propun o linie telefonica formata din patru cifre (fireste, in colaborare cu RomTelecom), care sa se numeasca INFOART. Apeland acest numar, solicitantul va putea obtine informatii amanuntite legate de repertoriul teatrelor si cinematografelor, de programul expozitiilor, concertelor, muzeelor, al centrelor culturale straine. Aceasta linie ar putea asigura informatiile necesare atat bucurestenilor cat si locuitorilor din alte centre culturale ale tarii, ca Timisoara, Cluj, Oradea, Iasi, Tg. Mures, Constanta etc.
E. C.


CRONICA ROMANA, 9 SEPTEMBRIE 2003

UN SECRETAR DE STAT PREOCUPAT DE PROMOVAREA SI RASPLATIREA TALENTELOR DIN TOATE DOMENIILE
ION ANTONESCU: "ROMANIA ARE MULTI OAMENI DE VALOARE, CARE MERITA SA FIE APRECIATI SI STIMULATI"
Domnul Ion Antonescu, secretar de stat in Ministerul Culturii si Cultelor, este cunoscut ,cu precadere in lumea artistilor, ca om generos care, pe speze proprii, a rasplatit in mai multe randuri, cu premii substantiale, pe seniorii filmului si teatrului romanesc, pe cei mai valorosi dintre compozitorii si interpretii de muzica usoara. Totodata, atragand mai multi sponsori romani si straini, a organizat manifestarea culturala de nivel national "Varsta de aur", recompensand artisti de renume. De asemenea, Clubul Diplomatiei Culturale, initiat de Ion Antonescu, s-a dovedit o trainica punte de legatura intre diplomatii straini acreditati la Bucuresti si personalitati proeminente din domeniul culturii si artei. Publicul s-a obisnuit cu prezenta lui Ion Antonescu in salile de spectacol, fiind un impatimit de teatru, iar faptul ca se afla in sala e atestat de cel mai mare si mai frumos cos de flori oferit actorilor.
Mai putini cunosc insa demersurile concrete ale domnului Ion Antonescu in calitate de secretar de stat care raspunde, in cadrul Minsterului Culturii si Cultelor, de Departamentul de Integrare Europeana si Relatii Internationale.

- Domnule secretar de stat, prin ce se concretizeaza contributia dvs., a departamentului pe care il coordonati, la incheierea negocierilor privind capitolul cultura cu Uniunea Europeana?
- Activitatea in acest domeniu important este cuprinzatoare, dar ma voi opri la doua aspecte, care mi se par relevante. Ma voi referi, de pilda, la participarea Romaniei la programul pentru cultura al Uniunii Europene, intitulat "Cultura 2000". In acest context s-a infiintat, in cadrul Directiei Integrare Europeana, Relatii Internationale, Armonizare, Media, un Punct de control cultural menit sa ofere consultanta si sa informeze operatorii culturali despre oportunitatile oferite de programul amintit. Rezultatul? In 2002 Romania avea 50 de operatori culturali implicati in proiecte castigatoare. Referindu-ma la Legea audiovizualului nr. 504/2002, care stabileste cadrul juridic armonizat cu directiile europene in domeniu, aceasta creeaza premisele inchiderii Capitolului 20 din Programul de Negociere a Aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, capitol inchis provizoriu in noiembrie 2002.
- Coordonati si relatiile bilaterale ale tarii noastre cu numeroase state ale lumii. Va rog sa-mi dati cateva exemple de realizari in acest domeniu…
- De pilda, ministerul nostru a initiat si a sustinut, prin departamentul de specialitate, "Anul cultural al Romaniei in Suedia". Prilej cu care, in anul 2002, s-au organizat in aceasta tara, expozitii de arta plastica si fotografica, simpozioane, concerte. S-a semnat, in noiembrie anul trecut, Programul bilateral de schimburi pentru anii 2002-2005, intre Guvernul Romaniei si Guvernul Marelui Ducat de Luxemburg. Tot prin departamentul nostru, Ministerul Culturii si Cultelor a asigurat participarea Romaniei la Targul de Carte de la Bologna si la Bienala de Arhitectura de la Venetia, in perioada august-noiembrie 2002. De asemenea, s-a semnat la inceputul lunii aprilie din acest an, un Aranjament administrativ intre Ministerul Culturii si Cultelor din Romania si Ministerul Culturii si Comunicatiilor din Franta, privind conservarea si punerea in valoare a patrimoniului. S-a realizat sustinerea aparitiei unor publicatii, organizarea unor turnee teatrale, amplasarea unor monumente comemorative sau busturi ale unor scriitori romani in Republica Moldova. In mai 2003, am participat personal la intalniri cu demnitari din Ministerul Culturii din Republica Moldova, cu care am dezbatut modalitati concrete de amplificare a relatiilor bilaterale. In urma vizitei, in ianuarie 2002, a acad. Razvan Theodorescu in Israel, ministerul nostru a stabilit, cu institutii culturale din Israel, organizarea, in regim de reciprocitate, a unor saptamani culturale. Astfel, Romania a fost prezenta, in mai 2002 si in iunie 2003 in Israel, iar aceasta tara a organizat o saptamana culturala la Bucuresti in mai 2003. Si exemplele ar putea continua.
- In ce stadiu se afla Legea titlurilor nationale pe care ati initiat-o si despre care ati mai avut prilejul sa vorbiti, in detaliu, in ziarul nostru?
- In momentul de fata, proiectul de lege se afla la Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului, care a facut mai multe observatii si propuneri, dintre care cea mai interesanta, pe care o vom include in acest act normativ, consta in faptul ca anual sa se acorde cel mult 200 de titluri nationale, ceea ce va conduce, in timp, la existenta mai multor beneficiari ai acestei legi. Mai urmeaza sa primim observatii si sugestii din domeniul sportului, apoi legea va trece pe la Ministerul Finantelor si pe la cel al Justitiei. Dar doi parlamentari, Ecaterina Andronescu si Ion Timis, s-au oferit sa o propuna ca initiativa parlamentara, ceea ce ii poate scurta drumul spre promulgare. Vreau sa precizez ca, spre deosebire de Legea Paunescu, care propune sa se acorde stimulente materiale persoanelor peste 60 de ani, in Legea titlurilor nationale nu se stipuleaza nici o limita de varsta. Exista la noi copii superdotati, gimnasti meritorii, educatori, cercetatori stiintifici, artisti care s-au distins in tinerete si la maturitate. Asa ca pe mine nu ma intereseaza nici starea materiala, nici varsta celor care vor primi titlurile nationale, ci doar valoarea lor pentru civilizatia romaneasca. Tineretul trebuie sa aiba modele, idoli, din toate generatiile. Iar noi trebuie sa ne pretuim valorile, care constituie un motor al progresului.
- Domnule Ion Antonescu, constat ca ati gasit alte modalitati de a continua programul "Clubului Diplomatiei Culturale". Care e cea mai eficienta?
- Cred ca vizitele prin cele mai frumoase locuri din tara, incarcate totodata de semnificatii culturale. In mai anul trecut, de pilda, am organizat, la initiativa ministrului de Externe Mircea Geoana si a mea, o vizita a corpului diplomatic la manastirile din nordul Moldovei, la care au participat 26 de ambasadori. Iar in iunie anul acesta, tot in colaborare cu MAE, la o excursie in judetele Arges, Valcea si Gorj, am atras 28 de ambasadori. Rezultatul? Multi dintre membrii corpului diplomatic, impreuna cu familiile, isi petrec weekend-urile in diverse locuri din tara. Au inceput sa cunoasca temeinic diverse zone ale Romaniei si sa propuna oamenilor de afaceri din tarile lor sa investeasca la noi. De asemenea, la sugestiile ambasadorilor, s-a largit gama produselor noastre ce fac obiectul exportului in Europa si nu numai.
- Acum nu ma voi adresa demnitarului Ion Antonescu, ci omului generos, care s-a dovedit, in primul rand, un cetatean destoinic al satului sau natal, Perisani, din judetul Valcea. In 1992, de pilda, ati finantat personal lucrarile de renovare a bisericii ctitorite de strabunicul dvs., Constantin Antonescu. Iar un an mai tarziu ati inceput sa inaltati din temelii inca doua biserici. De asemenea, ati dotat biblioteca din sat cu patru mii de titluri de carti din diferite domenii. De ce toate acestea?
- Nu cred in reusita in viata a oamenilor care isi uita radacinile, locul de unde au plecat. Simt o mare bucurie sufleteasca atunci cand pot face ceva pentru oamenii din satul meu. Si la sfarsitul acestei luni le voi prilejui o mare sarbatoare. Cu ocazia "Zilelor Valcei", organizate de autoritatile administrative locale cu prilejul implinirii a 500 de ani de atestare documentara a orasului Ramnicu Valcea, sambata, 27 septembrie, va fi prezent aici si Prea Fericitul Teoctist, patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane. A doua zi, duminica, 28 septembrie, patriarhul va sfinti una dintre bisericile ctitorite de mine la Perisani. Vor participa la eveniment si multi oaspeti de seama, din randul diplomatilor si al actorilor de frunte, de care ma leaga sentimente de admiratie si, vreau sa cred, si de prietenie.
E. C.


CRONICA ROMANA, 20 NOIEMBRIE 2003

MIHAI FOTINO: "NU-MI FAC ILUZII, CA SA NU AM DEZILUZII"
[...]
In afara de meseria dumneavoastra, la ce tineti cel mai mult?
La spiritul de dreptate si la respectul fata de adevar. Tocmai de aceea am ramas surprins neplacut cand am citit recent intr-o gazeta un interviu cu un coleg de breasla, actor important, in care acesta facea afirmatii alaturi de adevar, despre noi, colegii lui, si despre domnul Ion Antonescu, secretar de stat in Ministerul Culturii si Cultelor. Pentru lamurirea cititorilor ma simt dator sa fac unele precizari: domnul Ion Antonescu a organizat o minunata excursie la manastirile din Bucovina. Sugestia colegului meu ca unii dintre noi ar fi putut sa faca aceasta excursie si pe cont propriu nu putea fi facuta de o parte din cei care au beneficiat de ea. Ma indoiesc ca Elena Sereda, Aristita Diamandi sau Eugen Racoti, citez numai cativa din cei care au beneficiat de excursie, numai din salariu sau pensie o puteau face, la nivelul la care s-a organizat, de cinci stele, fiindca suntem in turism. Nu pot uita primirea care ni s-a facut la Iasi, la Humulesti, la Manastirea Putna. Mentionez ca totul a fost suportat din veniturile personale ale domnului secretar de stat Ion Antonescu. Sigur ca, din lipsa de spatiu, colegul meu a uitat sa pomeneasca de premiile consistente oferite in 2001, de ultima vizita facuta la tarnosirea unei biserici in judetul Valcea, ctitorita de domnia sa, la frumoasa receptie pe care ne-a oferit-o noua, actorilor din Bucuresti, intre Craciun si Anul Nou in 2001. In anul 2002 s-a editat calendarul cu titlul "Anul vedetelor", in care au aparut atat actori consacrati , cat si tinere sperante ale teatrului romanesc. Si aceste calendare au fost realizate din veniturile personale ale domnului Ion Antonescu. Daca pentru toate aceste lucruri unii dintre noi am socotit necesar sa-i multumim pe calea undelor, prin televiziuni, iata ca eu ma simt obligat ca si in scris sa-i multumesc, desi colegului meu i se pare impardonabil acest lucru.
[...]


GARDIANUL, 19 FEBRUARIE 2003

LEGEA LUI ANTONESCU, “TITLURILE NATIONALE”, VA REPUNE IN DREPTURI ADEVARATELE VALORI
“SENIORII ROMANI VOR DEVENI ASEMENEA LORZILOR ENGLEZI”

Ministrul secretar de stat in Ministerul Culturii si Cultelor, Ion Antonescu, isi continua pe mai departe politica de mecenat cultural pe care a dus-o prin proiecte de rasunet, destinate artistilor, cum au fost “Varsta de Aur”, “Seniorii teatrului si ai filmului” sau peregrinarile la manastiri. Ion Antonescu promoveaza in prezent legea “Titlurilor nationale” care vor fi acordate marilor valori ale culturii, stiintei, sportului si mass-media romanesti. Este vorba de un proiect de lege aprobat deja de ministrul Razvan Theodorescu, care va fi propus spre dezbatere Parlamentului.
Seniorii vor fi scutiti de impozit pe venit
Legea lui Antonescu va institui trei titluri nationale, recunoasteri importante ale valorii personalitatilor de prestigiu din cultura, stiinta, sport si mass-media, alaturi de o serie de facilitati fiscale. Cele trei titluri vor fi: Senior acordat de Presedintia Romaniei (250 pe an ); Maestru national – de catre Guvernul Romaniei (900 pe an) si Magistru emerit pentru management in aceleasi domenii (350 pe an). Seniorilor, de exemplu, le vor fi conferite, prin aceasta lege, urmatoarele drepturi pe viata: scutire de impozit pe salariu sau pe pensie, scutire de impozit pe venitul global si beneficiere de indexarile legale si de corelarile cu sporurile la salariu si/sau pensie. “Cel mai mare avantaj al acestei legi este ca oamenii de valoare sunt pusi din nou pe piedestal, respectati, iar tinerii, vazand ca valoarea este recunoscuta si in Romania, nu vor mai pleca asa cum pleaca acum, pentru ca si aici te poti realiza”, explica ministrul. Ion Antonescu intentioneaza ca grila de stabilire a criteriilor pentru desemnarea castigatorilor sa fie realizata de 50 sau 100 de personalitati din diverse domenii, avand, in acest sens, sprijinul tuturor uniunilor de creatie din Romania. “Din toate aceste grile, o comisie va strange punctele comune si le va reuni, avand astfel punctul de vedere al mai multor personalitati din domeniul respectiv. Vor fi criteriile celor mari, si cred ca ele sunt greu de contestat. Este ca la o Olimpiada: toti cei care participa sunt foarte buni, dar nu pot sa ia toti locurile unu, doi, trei… Nu poti multumi pe toata lumea, si ar deveni banal sa devina toti Seniori. As dori ca acest titlu sa fie recunoscut in genul in care este cel de lord in Anglia. Pentru a-l obtine, trebuie intr-adevar sa lupti si sa devii cel mai bun dintre cei buni”, ne-a declarat ministrul.
Linie telefonica pentru informatii de cultura
Un alt proiect aflat in prezent pe agenda de lucru a lui Ion Antonescu se numeste “Info Art”, ce va infiinta un numar special de telefon, format din patru cifre, cu taxa normala, la care se vor oferi toate informatiile culturale necesare iubitorilor de arta: de la programul teatrelor, al muzeelor, la cinematografe si vernisaje. “Toate informatiile oferite de diverse institutii culturale vor fi stocate intr-un calculator si va fi mult mai usor sa aflam orice lucru de care avem nevoie. Astept acum doar sa vina noul director al “RomTelecom” pentru a semna acest proiect.” O alta intentie a lui Ion Antonescu, de a reamenaja grupurile sanitare dezastruoase din zona manastirilor si a muzeelor Moldovei (lucru constatat cu ocazia peregrinajelor), a fost de curand solutionata. Astfel, s-a aprobat realizarea renovarilor totale, in cinci luni, pentru 14 locatii, din cele 27 avute in vedere.
L. I.


GARDIANUL, JOI 4 DECEMBRIE 2003, M.G.

UN NOU PEISAJ PENTRU SCULPTURILE LUI BRANCUSI
Amenajarea peisagistica a celor doua parcuri de la Targu Jiu in care se afla operele lui Brancusi, Parcul Coloanei si Municipal, va incepe in primavara lui 2004, a anuntat, miercuri, Paula Olteanu, directorul Directiei Bancii Mondiale din Ministerul Culturii si Cultelor (MCC). Sustinerea financiara va veni tot din partea fondurilor Bancii Mondiale si ale World Monuments Found, ca si cea pentru restaurarea complexului din piatra de la Targu Jiu. In momentul de fata, se pregateste licitatia internationala, care va avea loc la primavara, cand va fi desemnata firma care va amenaja peisagistic cele doua parcuri.
Conform Paulei Olteanu, pentru aceasta operatiune vor fi din nou demontate scaunele de piatra, de pe alee. In principal, se vor reface aleile, vegetatia, sistemul de iluminat, se va monta mobilier urban (banci) si placute de bronz cu informatii despre Brancusi si operele sale.
Restaurarea operelor brancusiene a fost incheiata la 21 noiembrie, fara ca termenul stabilit in vara de MCC sa mai fie depasit, asa cum s-a intamplat in anii trecuti. Operatiunea a demarat la 8 mai 2001 si trebuia sa se incheie cateva luni mai tarziu, dar firma care a inceput proiectul nu a dispus de specialisti care sa execute toate lucrarile necesare. Restaurarea a stagnat peste un an si s-a reluat in aceasta vara de catre firma italiana Lithos SNC. Firma trebuie sa primeasca pentru aceste lucrari circa trei miliarde de lei.


ZIUA, 30 IUNIE 2003

FESTIVALUL TEATRULUI ROMANESC LA TEL AVIV
CORESPONDENTA DIN ISRAEL DE LA TESU SOLOMOVICI
O delegatie romaneasca, in frunte cu secretarul de stat in Ministerul Culturii si Cultelor, Ion Antonescu, a participat la sfarsitul saptamanii trecute, la premierele spectacolelor, prezentate in perioada 26-29 iunie 2003, la Teatrul Municipal "Cameri" din Tel Aviv. Teatrul "Radu Stanca" din Sibiu a prezentat doua spectacole: "Canibalii" de George Tabori, in regia lui Alexander Hausvater, cetatean israeliano-canadian, de origine romana, si "Experimentul Iov", in viziunea regizorala a lui Mihai Maniutiu. Israelienii l-au aplaudat mult si pe excelentul actor Dan Puric, de la Teatrul National din Bucuresti, in one-man-show-ul de pantomima "Vis". In cadrul Festivalului s-a mai prezentat un recital de poezie in limba romana sustinut de actorul Constantin Chiriac, director al Teatrului "Radu Stanca" si al "Festivalului International de teatru" din Sibiu, si un "Concert de muzica clasica si contemporana" oferit de doi muzicieni de valoare mondiala ai Filarmonicii romane, Aurelian Octav (clarinet) si Sanda Craciun (viola).


ZIUA, 2 IULIE 2003, CORESPONDENTA DIN IERUSALIM DE LA TESU SOLOMOVICI

GUVERNUL A DEPUS O COROANA DE FLORI LA MEMORIALUL HOLOCAUSTULUI
SECRETARUL DE STAT ION ANTONESCU A OFERIT MUZEULUI "YAD VASHEM" O MACHETA DIN BRONZ DE 11 KG A MONUMENTULUI HOLOCAUSTULUI DIN TG. MURES
Secretarul de stat Ion Antonescu, de la Ministerul Culturii si Cultelor, a fost duminica, 29 iunie, oaspetele "Yad Vashem", Memorialul Holocaustului din Ierusalim. Secretarul de Stat a oferit Memorialului si Muzeului Holocaustului macheta in bronz (11 kg) a Monumentului Holocaustului ridicat de autoritatile romane in centrul orasului Tg. Mures, si a depus in numele Guvernului roman o coroana de flori. La ceremonia care a avut loc la Ierusalim, Ion Antonescu a dat citire urmatorului mesaj intocmit la Bucuresti: "Actualul Guvern al Romaniei este cel care a initiat pentru prima oara in Romania democratica o actiune legislativa ferma de condamnare a extremismelor fasciste, naziste, rasiste si xenofobe. In numeroase prilejuri, primul ministru Adrian Nastase, alti membri ai Guvernului au aratat ca , din nefericire, actiunea sistematica de exterminare prin deportari in lagarele de concentrare sau prin executii a cuprins destinul unei importante parti a evreilor din Romania. Guvernantii din perioada 1940-1944, care reprezentau statul roman, s-au facut vinovati de grave crime de razboi, de pogromuri, deportari in Transnistria, stramutari in masa a unor importante parti din populatia evreiasca a Romaniei in teritorii ocupate si controlate de Armata romana cu metode de dicriminare, care fac parte din sinistrul mecanism al Holocaustului. Astazi in Romania democratica, Ordonanta de Urgenta nr. 31/31 din martie 2002 interzice negarea publica a Holocaustului, condamna manifestarile de tip fascist, nazist, rasist si xenofob, interzice inaltarea de monumente publice care sa-i aminteasca pe criminalii de razboi. Au fost ridicate monumente de comemorare a victimelor Holocaustului, cazul recent de la Targu Mures, realizat cu sprijinul Guvernului este elocvent, fenomenul Holocaustului este studiat in scoli, iar Arhivele Nationale permit un acces neconditionat specialistilor care studiaza Holocaustul din spatiul romanesc si din teritoriile invecinate. Asumandu-si partea de rsponsabilitate a statului roman de acum o jumatate de veac pentru victimele Holocaustului, la care guvernantii Romaniei au participat atunci, Guvernul Romaniei de astazi isi precizeaza dorinta de a continua cooperarea cu institutiile internationale care studiaza problematica Holocaustului si isi reafirma disponibilitatea de a contribui la eforturile neobosite depuse de aceste organizatii. Romania intelege, asfel, sa contribuie la clarificarea unor momente dramatice din istoria nationala. Aceasta pozitie oficiala reflecta atitudinea constanta a tarii noastre si a fost sustinuta de reprezentantii Guvernului Romaniei la reuniunea pentru combaterea antisemitismului, organizata de OSCE la Viena, in data de 19-20 iunie 2003."


ZIUA, JOI 4 DECEMBRIE 2003, D.L.M.

APROPIEREA ANULUI ELECTORAL ORIENTEAZA REFLECTOARELE SI SPRE CENUSARESE
ALO, CULTURA?
O pagina de internet si un numar scurt de telefon destinate accesului public la informatiile din domeniul cultural-artisticmau fost lansate oficial, ieri, de secretarul de stat Ion Antonescu, cel care, impreuna cu RomTelecom, a pus la punct acest proiect. Sunand la numarul 9525, disponibil 24 de ore din 24, sau accesand pagina www.infocultural.ro cei interesati vor afla, dupa cum a declarat Antonescu, informatii privind repertoriul si programele salilor de expozitii si spectacol din intreaga tara, dar si cele mai importante evenimente organizate de centrele culturale straine cu filiale in Romania. Toate aceste informatii ar trebui sa fie centralizate si furnizate operatoarelor RomTelecom sau administratorului site-ului. Cu toate acestea, secretarul de stat este nemultumit de faptul ca institutiile din tara nu prea coopereaza, privand astfel publicul de informatii. "Am trimis peste 1000 de adrese, semnate chiar de ministrul Razvan Theodorescu, dar am primit foarte putine raspunsuri. Cred ca acest serviciu va functiona bine abia intr-un an", a declarat Ion Antonescu.
Unii pensionari vor intra gratuit la spectacole
Ion Antonescu a declarat, ieri, ca Guvernul va adopta o hotarare privind accesul gratuit la actul de cultura, la nivel national, al pensionarilor care au lucrat cel putin cinci ani in domeniul cultural-artistic sau in mass-media. Potrivit proiectului, acesti pensionari beneficiaza permanent de intrari gratuite, pe baza de legitimatii speciale, la muzee si la alte institutii aflate in subordinea directa a MCC, precum si la alte institutii culturale, din subordinea administratiei locale. Aceiasi pensionari vor putea intra gratuit si in salile de teatru, cinema, opera, opereta etc. Din cauza numarului limitat de locuri din sali, accesul se face pe baza unei legitimatii speciale, insotita de buletinul de identitate si de ultimul talon de pensie si de o programare saptamanala facuta direct la institutia respectiva. Evidenta pensionarilor care ar urma sa beneficieze de aceste facilitati ar urma sa fie facuta de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale prin Oficiile de Pensii.
Lucrarile lui Brancusi in parcuri reamenajate
Amenajarea peisagistica a Parcului Coloanei si Parcului Municipal de la Targu Jiu, in care se afla operele lui Brancusi, va incepe in primavara lui 2004, a anuntat, ieri, Paula Olteanu, responsabila in cadrul MCC de proiectele finantate de Banca Mondiala. Ea a precizat ca in aceasta perioada se desfasoara licitatia pentru alegerea firmei care va face amenajarea peisagistica a celor doua parcuri. "Aceasta amenajare va pune in valoare intr-o conceptie moderna, atat Coloana, cat si operele din piatra", a declarat Paula Olteanu, precizand ca, probabil, va fi din nou necesara demontarea scaunelor din jurul Mesei Tacerii pentru organizarea santierului. Ca si restaurarea operelor de piatra de la Targu-Jiu, si acest proiect va fi finantat tot de Banca Mondiala.


STAR, 22-28 MAI 2003

ION ANTONESCU A DONAT MANASTIRII PUTNA 500 DE DOLARI
Saptamana trecuta, la hotel Continental din Bucuresti a avut loc o actiune caritabila, "Redati culorile Putnei", de restaurare a cunoscutei manastiri. Dintre personajele lumii mondene, prezente la aceasta actiune, au fost ministrul Ion Antonescu si designerul Elli Laslean. Daca primul a cumparat, in prima jumatate de ora, o icoana de 500 de dolari, designerul a oferit pentru a fi licitata o rochie creatie personala in valoare de 400 de dolari.


BIZZ, 5 AUGUST 2003

GREII DIN TURISM
ION ANTONESCU (MARSHAL TURISM)
Ion Antonescu, presedinte al firmei pana la sfarsitul anului 2000, de cand a preluat functia de Secretar de Stat la Ministerul Culturii si Cultelor - Departamentul de Integrare Europeana, si-a folosit experienta acumulata in turism timp de 25 de ani si a dus firma sa la o cifra de afaceri de peste 10 milioane de dolari anual. Firma a infiintat-o in anul 1992 si a reusit sa o aduca in ultimii 7 ani, in topul agentiilor de turism cu capital privat din Romania. Marshal Turism a fost aleasa in 1996 "Reprezentant unic American Express in Romania". In prezent firma este condusa de fiul acestuia, Daniel Antonescu. "Clientela agentiei este deja formata si ne orientam tot mai mult spre utilizarea Internetului. Aproximativ 80 % dintre clientii nostrii sunt companii. Oamenii cu bani au sigur un calculator", apreciaza Daniel Antonescu, presedintele agentiei Marshal Turism. Suma medie alocata anual pentru publicitate este de 300.000 dolari, utilizati pentru afisaj stradal si publicarea de reclame in ziare.


ROMANIA LIBERA, 12 AUGUST 2003

ROMANIA NU STIE SA-SI PROMOVEZE IMAGINEA
Secretarul de stat in Ministerul Culturii si Cultelor, Ion Antonescu, a declarat: "Bogatiile spirituale, arheologice ale tarii sunt mult mai interesante si edificatoare decat ale altor tari"

Pentru romanii din diaspora oferta care ar trebui sa prezinte un real interes este turismul cultural si religios. Prima editie a simpozionului "Vino in vacante acasa", desfasurata la hotelul Prezident din Mangalia, a adus in prim-plan prezentarea turismului cultural si religios din Romania. Invitatii din diaspora au asistat la numeroase discutii sustinute de secretarul de stat in Ministerul Culturii si Cultelor, Ion Antonescu, directorul Directiei pentru minoritati din acelasi minister, Carol Konig, precum si de purtatorul de cuvant din cadrul MCC, Carmen Pintilie. Traditiile si sarbatorile populare din Romania, ale manastirilor din zona Valcea si Bucovina reprezinta un punct extrem de important pe agenda de lucru a reprezentantilor Ministerului Culturii, punandu-se un accent deosebit pe programele de integrare a patrimoniului romanesc in UNESCO. Invitatii au avut parte de prezentari insotite de imagini video ce au subliniat inca o data frumusetea si mai ales importanta turismului cultural si religios din Romania. Ion Antonescu insa este de parere ca tara noastra nu stie inca cum sa-si promoveze imaginea in strainatate: "Bogatiile spirituale, arheologice ale tarii sunt mult mai interesante si edificatoare decat ale altor tari, dar cu toate acestea oferta turistica nu este bine promovata". In acest sens, in toamna acestui an, in colaborare cu RomTelecom, se va pune la dispozitia turistilor o linie telefonica gratuita de unde pot obtine informatii despre spectacole, locuri istorice, de cult dintr-o anumita zona, precum si programele de vizitare a acestora. Reprezentantii asociatiilor si presei de limba romana din strainatate si-au prezentat actiunile derulate pentru incurajarea traditiilor, obiceiurilor natale, desfasurate sub genericul unor ample manifestari culturale peste hotare.
L. M.


CURENTUL, ANUL VII, SERIE NOUA, NR. 223 (1804), LUNI 29 SEPTEMBRIE 2003

LA PERISANI - VALCEA
PATRIARHUL TEOCTIST A SFINTIT BISERICA "MARESALULUI"
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Preafericitul Teoctist, si un sobor de preoti, in frunte cu episcopul Ramnicului, Mitropolitul Gherasim, au sfintit ieri, in localitatea valceana, Perisani, satul Spinu, biserica cu hramul Mihail si Gavril, ctitorita pe cheltuiala secretarului de stat din Ministerul Culturii Ion Antonescu. La sfintirea lacasului de cult au participat si peste 50 de mari actori ai scenei romanesti, printre care: Radu Beligan, Alexandru Arsinel, Tamara Buciuceanu, Draga Olteanu-Matei si Jean Constantin. Prezenta inaltelor fete bisericesti si a marilor actori a transformat localitatea valceana intr-un furnicar. Femei si copii, tineri si batrani s-au imbulzit sa atinga inaltele fete bisericesti, dar in acelasi timp sa obtina un autograf din partea marilor actori. Biserica din satul Spinu, ridicata de catre secretarul de stat Ion Antonescu, pe care actorii l-au botezat "Maresalul", este cea de-a treia pe care acesta a ridicat-o in ultimii opt ani pe banii sai. Poate din modestie sau poate din discretie, Maresalul refuza sa precizeze cat a cheltuit pentru ridicarea celor trei lacase de cult, dar elocvent in acest sens este faptul ca un metru patrat de sculptura rupestra a costat in jur de 100 de dolari. Trebuie precizat ca sfintirea bisericii din satul Spinu a depasit cu mult ca audienta evenimentele ce au avut loc sambata la Ramnicu Valcea, cu ocazia aniversarii a 500 de ani de la atestarea Episcopiei Ramnicului.

O posibila explicatie pentru numarul mic de persoane, in jur de 300, care au participat la aniversarea Episcopiei este si prezenta multor lideri politici, printre care si presedintele Camerei Deputatilor, Valer Dorneanu, si ministrul delegat Acsinte Gaspar. Faptul ca la aniversarea de 500 de ani a Episcopiei Ramnicului au fost sapte mesaje politice, incepand de la presedintele Romaniei, Ion Iliescu, si terminand cu viceprimarul municipiului, i-a facut pe cei prezenti sa-si indrepte atentia catre marii actori ai scenei aflati la locul acestei manifestari. Nu poate fi omis faptul ca discursul Patriarhului Teoctist a fost mai acid decat de obicei prin incriminarea prostitutiei si lipsei de educatie, a subculturii, atragand atentia celor care conduc destinele tarii asupra situatiei dramatice a tineretului. Festivismul electoral al guvernantilor prezenti la Ramnicu Valcea a fost marcat de catre ministrul delegat Acsinte Gaspar, care a anuntat ca executivul va aloca trei miliarde de lei pentru refacerea lacaselor de cult din Ramnicu Valcea.
I. T.


EVENIMENTUL ZILEI, 29 SEPTEMBRIE 2003

60 DE ACTORI, LA SFINTIREA UNEI BISERICI
ACESTIA AU FOST ADUSI DE SECRETARUL DE STAT DIN MINISTERUL CULTURII, ORIGINAR DIN LOCALITATEA VALCEANA PERISANI
In comuna Perisani, sat Spinu, judetul Valcea, aproximativ 60 de actori romani, "greii" cinematografiei si ai teatrului, au fost prezenti la sfintirea bisericii cu hramul "Sfintii Mihail si Gavriil". Localnicii au putut astfel sa ii vada pe Alexandru Arsinel, Tamara Buciuceanu, Draga Olteanu Matei, Jean Constantin, Radu Beligan, Ileana Stana Ionescu, Mitica Popescu, Valentin Uritescu, Ion Besoiu, Mihai Fotino, Titi Rucareanu, Sebastian Papaiani, Marga Barbu, Vladimir Gaitan si altii. Biserica a fost construita intre anii 1998-2003 de sateni, cu sprijinul secretarului de stat din Ministerul Culturii si Cultelor, Ion Antonescu. Actorii au fost adusi la Perisani cu autocare, la solicitarea secretarului de stat, originar din comuna, care a tinut sa le faca astfel o surpriza placuta consatenilor.

Primarul comunei, fratele secretarului de stat
La sfintirea bisericii au participat sute de persoane din toate judetele tarii, insa toata lumea a stat cu ochii pe actori. Mai multe fete i-au asaltat pe artisti, cerandu-le autografe, iar copiii se inghesuiau pe langa cei pe care ii vazusera la televizor. Slujba de sfintire a bisericii din satul Spinu a fost oficiata de PF Teoctist, Patriarhul Romaniei, si de episcopul Ramnicului, PS Gherasim Cristea. La slujba a fost prezent si Nicolae Antonescu, primarul comunei Perisani, care este fratele secretarului de stat.
Toader Dobrin, din localitate, a spus ca toata lumea a participat, cu mic, cu mare, la ridicarea bisericii. "Constructia a durat cinci ani. A lucrat fiecare cum a putut. Secretarul de stat Antonescu a dat bani pentru acoperis si pentru pictarea bisericii. Pregatirile pentru sfintire au inceput cu aproape o saptamana inainte. Drumul a fost aranjat, la intrarea in comuna a fost intins un covor de cetina de brad, iar mai sus de biserica a fost asezata, intr-o curte, o masa pentru 1.500 de persoane. Fiecare familie din comuna a dat aproximativ 500.000 de lei, iar mancarea a fost gatita la mai multi localnici. Femeile au randuit sa jumuleasca gainile, sa le pregateasca, au facut celelalte feluri de mancare, iar cine nu a avut bani a dat cate o gaina, cate un vitel, ce a putut. "Obiceiul este ca masa sa se intinda pentru musafiri, nu pentru localnici", a spus Nicusor Prundeanu, din satul Spinu.
Actorii au venit la Perisani dupa ce participasera si la evenimentele prilejuite de sarbatorirea a 500 de ani de atestare documentara a Episcopiei Ramnicului, ocazie cu care "seniorii teatrului romanesc" au luat parte la o ceremonie oficiala. La aceasta au participat Patriarhul Teoctist si alte fete bisericesti, dar si presedintele Camerei Deputatilor, Valer Dorneanu, ministrul Acsinte Gaspar, senatorul Matei Vintila si secretarul de stat in Ministerul Culturii si Cultelor, Ion Antonescu, astfel incat te puteai intreba daca nu cumva a inceput campania electorala.
M. M.


ADEVARUL, 30 SEPTEMBRIE 2003

500 DE ANI DE ATESTARE DOCUMENTARA A EPISCOPIEI RAMNICULUI
PREA FERICITUL PARINTE TEOCTIST A SFINTIT O BISERICUTA IN VALCEA
La sfarsitul saptamanii trecute, Episcopia Ramnicului a sarbatorit 500 de ani de la prima atestare documentara. Episcopia Ramnicului este una dintre cele mai vechi episopii din Romania, existand dovezi ca ar fi mostenitoarea fostei Mitropolii a Severinului, infiintata in 1370. pana in zilele noastre, la Ramnic au pastorit 40 de ierarhi, printe care si Sf. Martir Antim Ivireanul. Patron si ocrotitor al orasului Rm. Valcea, Sf. Antim a fost o adevarata lumina a ortodoxiei, tiparind pentru toate tarile romanesti si alte popoare ortodoxe carti de cult. Sf. Antim a fost adus in Tara Romaneasca de domnitorul Constantin Brancoveanu, avand acelasi sfant martiriu in apararea credintei ortodoxe in fata turcilor.
Anul acesta, zilele Sf. Antim Ivireanul au coincis cu aniversarea celor 500 de ani ai Episcopiei Ramnicului. Ceremonia s-a desfasurat in prezenta Prea Fericitului Parinte Teoctist si a Prea Sfintitului Gherasim, episcopul Ramnicului, impreuna cu alti membri ai Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. La aniversare au fost de fata si presedintele Camerei Deputatilor, Valer Dorneanu, ministrul Acsinte Gaspar, care a transmis un mesaj din partea premierului, si ministrul secretar de stat Ion Antonescu. Credinciosii adunati in curtea Episcopiei au avut supriza sa vada in mijlocul lor actori de prestigiu, adevarate legende vii: Jean Constantin, Traian Stanescu, Olga Tudorache, Florina Cercel, Marga Barbu, Cristina Stamate, George Motoi, Mitica Popescu, Sebastian Papaiani, Ion Besoiu, Emil Hosu, Catrinel Paraschivescu, Tamara Buciuceanu, Draga Olteanu fiind doar cativa dintre actorii prezenti.
Duminica, actorii s-au deplasat in comuna Perisani pentru a asista la slujba de sfintire a unei biserici din satul Spinu, aflat la 40 de kilometri de Caciulata. Satul Spinu este calcat rar de turisti. Drumul rau pe care se ajunge in sat este practicabil doar pe vreme buna. Pe strazile satului vezi rar cate o masina. Cele cateva sute de locuitori n-aveau decat o biserica veche de lemn, neincapatoare pentru oficierea slujbelor. Ministrul secretar de stat Ion Antonescu, nascut in acest sat, a continuat traditia bunicului sau, ctitor de biserica, si a ridicat pe cheltuiala proprie acest lacas. Slujba de sfintire, sfanta liturghie au fost oficiate de Prea Fericitul Parinte Teoctist, Prea Sfintitul Gherasim si alti inalti ierarhi. Biserica a fost neincapatoare pentru multimea de credinciosi adunati din comuna Perisani si imprejurimi. Oamenii au venit pe jos de la mari distante pentru a asista la slujba de sfintire.
C. N., E. R.


CURIERUL DE VALCEA, 30 SEPTEMBRIE 2003

PRIMA LITURGHIE LA LACASUL DE CULT DIN SPINU - PERISANI
PESTE 500 DE OAMENI DIN TARA LOVISTEI AU VENIT PENTRU A-L VEDEA PE PATRIARHUL TEOCTIST SI A TRECE PRIN ALTARUL SFINTIT. CTITORUL BISERICII - MINISTRU SECRETAR DE STAT IN MINISTERUL CULTURII SI CULTELOR, ION ANTONESCU
Duminica, pe o vreme superba de toamna, in Tara Lovistei a fost sarbatoare. Lume multa a asteptat inca de la primele ore ale diminetii sosirea intaiului statator al Bisericii Ortodoxe Romane - Patriarhul Teoctist. In centrul comunei Perisani, copii in costume populare cu flori in mana, primarul si o multime de credinciosi adunati in fata noii biserici […] au asteptat sosirea oaspetilor. PFP Teoctist s-a oprit pentru cateva clipe, i-a imbratisat pe copii, a stat de vorba cu oamenii.

O biserica ca o catedrala, in inima muntilor

In comuna Perisani si in zona, cinci biserici s-au construit din temelii sau au fost renovate prin ajutorul pe care l-a dat ministrul secretar de stat la Ministerul Culturii si Cultelor, Ion Antonescu, originar din Tara Lovistei. Biserica sfintita duminica la Spinu l-a avut precum ctitor tot pe ministrul Antonescu. Cand am intrat in ea, nu am avut deloc impresia ca ma aflu intr-o biserica de sat, ci intr-o catedrala. Frumusetea, arhitectura, pictura, sculptura imbinate armonios si cu mult bun gust dau bisericii din Spinu multa eleganta si mult spirit. In aceasta alura de "mireasa a lui Hristos", biserica din Spinu a asteptat sa fie sfintita chiar de Patriarhul Teoctist, care a fost asteptat in fata bisericii de sute de credinciosi cu flori in mana si cu flori presarate in calea marilor ierarhi. Am vazut multe lacrimi de bucurie in ochii oamenilor, pentru ca multi nici macar nu puteau visa la o astfel de casa a lui Dumnezeu si nici nu puteau astepta o astfel de sfintire, cu trei ierarhi si Patriarhul Teoctist. Pe langa toate acestea, o surpriza mare au fost cei peste 50 de actori de prima marime ai scenei romanesti, care au fost prezenti la sfintire.

La sfintire, Dumnezeu coboara in Biserica, cred oamenii

Privind in intregime biserica, nu poti sa nu remarci grija cu care a fost construita - respectand intru totul traditia si canoanele bisericesti - naos, pronaos, altar intr-o alcatuire si o treime a cerului. Pridvorul in stil brancovenesc a vrut sa cimenteze mai bine traditia si, spun eu, sa dea o lectie acelor biserici care sunt straine de stilul romanesc. Pictura este remarcabila atat in colorit, cat si in reprezentarea scenelor biblice si a sfintilor, unele aflate mai rar intr-o biserica ca cea a vindecarii slabanogului intr-o casa si intalnirea cu femeia samariteanca. Locul central il ocupa scena Nasterii Domnului si a Invierii. Isus Pantocratorul ne priveste din cupola bisericii. Sfinti, mucenici si mucenite vin sa ne dea o imagine clara a istoriei crestine. Sfintirea bisericii a inceput cu sfintirea altarului de jertfa a lui Hristos, care este Sfanta Masa - unde in 4 colturi se pun cei 4 evaghelisti (Matei, Marcu, Luca si Ioan), moaste de sfinti, iar in zid se ingroapa pomelnicul cu cei care au ctitorit sfantul lacas. A urmat savarsirea primei Liturghii, dupa care fiecare om a putut intra in Sfantul Altar pentru a se inchina - acesta fiind singurul moment cand femeile pot pasi in altar. Nu este de mirare ca oamenii s-au inghesuit sa intre in biserica si au stat ore in sir la rand, pentru ca ei cred ca in aceasta zi Dumnezeu se coboara in mijlocul lor.

Ganduri la sfintirea bisericii

PFP Teoctist: "Este un eveniment unic, o singura data o biserica se sfinteste in viata ei. Lumina lui Hristos lumineaza, sufletele noastre au nevoie de lumina, este slujba ca la Pasti de Inviere, este darul cel mai de pret al lui Dumnezeu. "
Tamara Buciuceanu Botez: "Am trait azi mai aproape de Dumnezeu si am simtit ca sufletul imi este mai mare si am avut bucuria de a intra in Altar - unde femeile, nu-i asa, nu au voie sa intre. Aceste frumoase locuri imi vor ramane in amintire."
Valentin Uritescu: "Se-ntampla lucruri si minuni pe care mintea noastra nu le poate percepe, credinta te ajuta sa descifrezi ceea ce mintea nu e in stare sa faca, rugaciunea face mult bine omului."
Tora Vasilescu: "Ceea ce s-a intamplat aici de sfintire a fost emotionant desi pentru noi actorii, emotionantul pare a nu avea loc in viata noastra. M-am simtit extraordinar, biserica este atat de frumoasa si parca o voce divina a fost in preajma noastra."
Maria Popa, 89 de ani, din Spinu: "Nu am crezut ca o sa apuc zilele astea, sa-l vad pe Patriarh si sa vad biserica gata. As vrea sa merg si eu sa ma-nchin, dar atata lume cat este aici, nu cred ca o sa apuc, eu sunt batrana si nu pot sta in picioare. "

Ctitorii de case divine

In biserici, ctitorii sunt pomeniti la toate slujbele, pentru ca ei au construit nu numai casa lui Dumnezeu ci si casa pentru sufletul oamenilor. Ei sunt trecuti in pisania de la intarea in biserica pentru a ramane peste timp. Redau cuvintele asa cum sunt ele consemnate in pisania bisericii din Spinu: "Cu vrerea Tatalui, cu ajutorul Fiului si cu desavarsirea Sfantului Duh, ziditu-s-a aceasta Sfanta Biserica din temelia ei intre anii 1998-2003 intru cinstirea Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavril. Zidirea si impodobirea ei s-a facut cu multa straduinta a preotului paroh Mihai Baditescu, cu jertfa credinciosilor parohiei, cu ajutorul domnului Ion Antonescu - ctitor si a altora stiuti si nestiuti. Intru Slava lui Dumnezeu s-a facut sfintita in ziua de 28 septembrie, 2003 de catre Patriarhul Romaniei PFP Teoctist si PS Gherasim Cristea - Episcopul Ramnicului. Pictura - Florica si Eugen Papici. "
Oamenii din Spinu spun ca ei au ajutat mai mult cu munca, pentru ca nu prea au bani, intrucat majoritatea sunt pensionari, dar domnul Antonescu "care a ajuns mare la Bucuresti, a dat bani si a facut si alte biserici." Nu vrem sa comentam, dar vrem sa spunem ca sunt multi altii care provin din lumea satului, ajung in functii importante si nu fac nimic pentru satul lor.
R. N.


ZIARUL FINANCIAR, 30 SEPTEMBRIE 2003

500 DE ANI DE ATESTARE DOCUMENTARA A EPISCOPIEI RAMNICULUI
PREA FERICITUL PARINTE PATRIARH TEOCTIST A SFINTIT O BISERICUTA IN VALCEA
La sfarsitul saptamanii trecute, Episcopia Ramnicului a sarbatorit 500 de ani de la prima sa atestare documentara. Episcopia Ramnicului este una dintre cele mai vechi episcopii din Romania, existand dovezi ca ar fi mostenitoarea fostei Mitropolii a Severinului, infiintata in 1370. Pana in zilele noastre, la Ramnic au pastorit 40 de ierarhi, printre care si Sf. Martir Antim Ivireanul. Patron si ocrotitor al orasului Rm. Valcea, Sf. Antim a fost o adevarata lumina a ortodoxiei, tiparind pentru toate tarile romanesti si alte popoare ortodoxe carti de cult. Sf. Antim a fost adus in Tara Romaneasca de domnitorul Constantin Brancoveanu, avand acelasi sfant martiriu in apararea credintei ortodoxe in fata turcilor.
Anul acesta, zilele Sf. Antim Ivireanul au coincis cu aniversarea celor 500 de ani ai Episcopiei Ramnicului. Ceremonia s-a desfasurat in prezenta Prea Fericitului Parinte Teoctist si a Prea Sfintitului Gherasim, episcopul Ramnicului, impreuna cu alti membrii ai Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. La aniversare au fost de fata si presedintele Camerei Deputatilor, Valer Dorneanu, ministrul Acsinte Gaspar, care a transmis un mesaj din partea premierului, si ministrul secretar de stat Ion Antonescu. Credinciosii adunati in curtea Episcopiei au avut surpriza sa vada in mijlocul lor actori de prestigiu, adevarate legende vii: Jean Constantin, Traian Stanescu, Olga Tudorache, Florina Cercel, Marga Barbu, Cristina Stamate, George Motoi, Mitica Popescu, Sebastian Papaiani, Ion Besoiu, Emil Hosu, Catrinel Paraschivescu, Tamara Buciuceanu, Draga Olteanu fiind doar cativa dintre actorii prezenti.
Duminica, actorii s-au deplasat in comuna Perisani pentru a asista la slujba de sfintire a unei biserici din satul Spinu, aflat la 40 km de Caciulata. Satul Spinu este calcat rar de turisti. Drumul rau pe care se ajunge in sat este practicabil doar pe vreme buna. Pe strazile satului vezi rar cate o masina. Cele cateva sute de locuitori n-aveau decat o biserica veche de lemn, neincapatoare pentru oficierea slujbelor. Ministrul secretar de stat Ion Antonescu, nascut in acest sat, a continuat traditia bunicului sau, ctitor de biserica, si a ridicat pe cheltuiala proprie acest lacas. Slujba de sfintire, sfanta liturghie au fost oficiate de Prea Fericitul Patriarh Teoctist, Prea Sfintitul Gherasim si alti inalti ierarhi. Biserica a fost neincapatoare pentru multimea de credinciosi adunati din comuna Perisani si imprejurimi. Oamenii au venit pe jos de la mari distante pentru a asista la slujba de sfintire.
C. N., E. R.

NATIONAL, 9 OCTOMBRIE 2003

Motto: “Nu poti trai numai pentru tine” Dante
“LUMEA FARA MECENA”

Am avut prilejul sa constat, nu o data, ca cei mai multi dintre romani percep “Mecena” ca pe un personaj din legendele Olimpului, un erou al miturilor antice, pe seama caruia s-a pus gestul nobil al sprijinului acordat artistilor. In realitate, Caius Cilinius Maecenas, traitor inainte de Hristos, a fost un om politic si scriitor latin. Venit dintr-o familie bogata, s-a alaturat consilierilor apropiati ai imparatului Octavian, a fost diplomat pe langa Sextus Pompeius si Marcus Antonius, a scris dialogurile “Pasarile”, apoi elegii, epigrame si satire. Cu toate acestea, au ramas de domeniul istoriei dragostea lui pentru cultura, dar mai ales modul generos in care a sprijinit oamenii de arta in cercul lui de la Roma, intre care Virgiliu si Horatiu. Cu timpul, numele sau a devenit sinonim cu cel al promotorului de cultura.
Dar cum e cu Mecena din zilele noastre? In primul rand, o lege subtirica a sponsorizarii nu stimuleaza donatiile si actele de caritate, si nici nu exista semne ca s-ar schimba ceva in curand…
Cu toate acestea, actele generoase nu lipsesc. Si am sa evoc o experienta personala, cand am facut parte dintr-un grup mare de ziaristi si oameni de arta, organizat de dl Ion Antonescu pentru o vizita de documentare in Tara Sfanta, la ora cand nu avea nici o functie de demnitar.
Atunci, pe cand treceam prin Nazaret, Bethleem, Ierusalim si Haiffa, Antonescu mi s-a confesat ca unui prieten apropiat, afirmand ca menirea sa, asa cum simte in sinea sa ca vrea Dumnezeu, este si aceea de a da o parte din castig unor cauze obstesti, care merita agoniseala lui.
A inceput, in 1992, prin renovarea bisericii ctitorita de bunicul sau, a continuat cu ridicarea din temelii a bisericilor din Perisani si Spinul, a platit in 1995 renovarea unui etaj de la ASE (unde se afla catedra de Turism) a finantat in 1996 vizita membrilor Corpului Diplomatic in zona Sibiu, a premiat in 1999 lotul olimpic roman de fizica si matematica. Din aprilie 2001, si-a indreptat tot mai mult atentia spre oamenii in varsta.
Cele mai amplu mediatizate manifestari au fost, printre altele, intalnirea emotionanta de la Sala Ronda a Intercontinentalului, cand a bagat adanc mainile in buunarele sale, la premierea “Seniorilor Filmului si Teatrului Romanesc”. Acolo s-au acordat titlurile “Artist sau Artista de Onoare a Filmului Romanesc”, impreuna cu cel de “Excelenta al Culturii Romanesti”. Si asta pentru nu mai putin de 112 celebritati! Care au coborat toate cu plicuri doldora de pe scena…
Ideea acestei note nu este de a promova doar imaginea unui barbat generos, care stie ca un popor, fara oamenii lui de carte si de arta devine un popor care moare, declansand sau sprijinind, in consecinta, asemenea actiuni, ci dorinta ca Ion Antonescu sa aiba cati mai multi rivali la titlul de Mecena national, caci numai asa, in aceste zile de mizerie materiala, focul sacru al spiritului poate fi intretinut.
Aristide Buhoiu



COTIDIANUL, JOI 4 DECEMBRIE 2003, M.S.

DECIZIE - ACCES GRATUIT PENTRU PENSIONARI LA SPECTACOLE SI MUZEE
Ieri, in Sala de conferinte a noului sediu al Ministerului Culturii si Cultelor a avut loc o conferinta de presa la care au participat compania RomTelecom, Ion Antonescu, secretar de stat in minister si Paula Olteanu, director in cadrul MCC. Ion Antonescu a anuntat infiintarea unor servicii de informare cultural-artistica la nivel national. Linia telefonica 9525 - infocultural (linie telefonica speciala) si website-ul www.infocultural.ro sunt doua mijloace prin care publicul romanesc va primi informatiile necesare din toate domeniile cultural-artistice. Si cum in Romania nu exista bani si cum oamenii de la stat sunt obisnuiti sa stea, secretarul de stat a gasit de cuviinta sa ajute statul pentru punerea la punct a acestui proiect. MCC va fi ajutat de Fundatia Culturala "Marshal", al carei patron este acelasi Ion Antonescu. Pentru moment, nu exista informatiile necesare functionarii acestor servicii. Abia la anul se asteapta ca toti organizatorii de evenimente culturale sa trimita pe fax sau pe e-mail la MCC informatiile necesare. Implicarea Fundatiei "Marshal" se explica prin lipsa de personal, prin bugetul restrans al MCC.
Al doilea proiect prezentat de Ion Antonescu este initierea unei hotarari de guvern prin care se prevede accesul gratuit la spectacole, teatre, muzee, la nivel national al pensionarilor care au lucrat minim cinci ani in domeniul cultural-artistic si in mass-media.
Paula Olteanu a anuntat finalizarea lucrarilor de restaurare a sculpturilor in piatra de Targu Jiu, una dintre componentele importante ale proiectului patrimoniu cultural, care beneficiaza de un imprumut de la Banca Mondiala. Contractul de executie, stabilit cu o firma din Venetia (Italia), a fost terminat exact la data stabilita in contract, 21 noiembrie. La Targu Jiu au mai lucrat specialisti romani si straini. In primavara, vor demara doua pachete de licitatii pentru cele doua parcuri - parcul coloanei si parcul municipal. Acest proiect, care are la baza un concept internationalal unei firme din America, va pune in valoare operele lui Brancusi.
Lucrarile de executie au costat in jur de trei miliarde de lei, din care 500 milioane au fost pentru analize si teste ale releveului petrografic.


ULTIMA ORA, JOI 4 DECEMBRIE 2003


MINISTERUL CULTURII A LANSAT "INFOCULTURAL"
La nivel national, functioneaza serviciul de informare culturala prin linia telefonica speciala 9525 si serviciul net prin website-ul www.infocultural.ro.
Serviciile au fost prezentate ieri, in cadrul unei conferinte de presa, de catre secretarul de stat in Ministerul Culturii si Cultelor Ion Antonescu, initiatorul proiectului.
Pentru ca linia telefonica speciala sa functioneze a fost necesara incheierea unei conventii intre Ministerul Culturii si Cultelor si Fundatia Culturala Marshal - care strange informatia culturala - si RomTelecom. Trebuie doar ca institutiile si organizatiile cu profil cultural sa furnizeze informatii privind activitatea si evenimentele pe care le desfasoara in domeniile arta plastica, teatru, film, muzica etc.
Website-ul va functiona prin aportul direct al Fundatiei Culturale Marshal.
Toate datele sunt furnizate de institutiile si organizatiile cu profil cultural saptamanal sau ori de cate ori este nevoie, pentru a intocmi si restructura baza de date.


CURIERUL NATIONAL, JOI 4 DECEMBRIE 2003

PARCURILE "ANSAMBLULUI BRANCUSI" SE VOR REAMENAJA LA PRIMAVARA
MINISTERUL CULTURII SI CULTELOR A ANUNTAT O LICITATIE INTERNATIONALA
Proiectul de amenajare peisagistica a celor doua parcuri unde sunt amplasate operele brancusiene de la Targu Jiu - Parcul Municipal, cu "Masa Tacerii", "Aleea Scaunelor" si "Poarta Sarutului", si Parcul "Coloanei fara sfarsit", va fi demarat in primavara anului viitor, au anuntat, ieri, reprezentantii Ministerulului Culturii si Cultelor la intalnirea cu presa. In acest sens, au fost obtinute toate avizele si agrementele necesare, urmand ca, in curand, sa aiba loc o licitatie internationala, a spus Paula Olteanu, directorul Proiectului "Unitatea de Implementare - Banca Mondiala". Sustinut cu bani imprumutati de la Banca Mondiala, Proiectul de amenajare peisagistica, elaborat in baza unui concert al firmei americane Olin Partener Ship si realizat de catre un concern de firme de proiectare din Romania, prevede amenajarea aleilor, refacerea vegetatiei (curatarea sau revizuirea vegetatiei imbatranite si propunerea unor esente care sa sustina vizual ansamblul monumental), precum si imbunatatirea sistemului de iluminat.

Romanii vor putea afla programul teatrelor, prin telefon

Ieri a fost lansat oficial un website si un numar scurt de telefon destinate accesului public la informatiile privind domeniile cultural si artistic de secretarul de stat Ion Antonescu, care, impreuna cu RomTelecom, a pus la punct acest proiect.
Apeland numarul de telefon 9525 sau accesand site-ul www.infocultural.ro romanii ar trebui, potrivit lui Ion Antonescu, sa poata afla informatii privind repertoriul si programele teatrelor, cinematografelor, salilor de expozitii, dar si cele mai importante evenimente organizate de centrele culturale straine cu filiale in Romania. Toate aceste informatii, adunate din Bucuresti si din tara, vor fi centralizate si furnizate administratorului site-ului, respectiv operatoarelor RomTelecom.
Antonescu a precizat ca este dispus sa cedeze proiectul celui sau celor care considera ca il pot face viabil. "Acum functioneaza doar la 5 % din capacitatea pe care o dorim noi. Dar vreau neaparat ca aceasta idee sa functioneze. Nu ma intereseaza banii pe care ii cheltuiesc", a spus secretarul de stat.
Pentru teatru, apelantul sau utilizatorul acestui serviciu poate obtine informatii, despre un anume spectacol, regia, sala in care joaca, ora de incepere a spectacolului, costul biletului etc. acelasi gen de informatii se pot obtine pentru film, expozitii, concerte, muzee, lansari de carte etc.
Din tara, numarul de telefon, disponibil 24 de ore din 24, se apeleaza cu prefixul Bucurestiului "021". Tariful este cel obisnuit pentru o convorbire locala sau interurbana.

Acces gratuit in muzee si la spectacole pentru pensionarii din cultura si mass-media

Guvernul va adopta o hotarare privind accesul gratuit la actul de cultura, la nivel national, al pensionarilor care au lucrat cel putin cinci ani in domeniul cultural-artistic sau in mass-media, a anuntat, tot ieri, secretarul de stat Ion Antonescu.
Potrivit proiectului de Hotarare de Guvern, pensionarii care au activat cel putin cinci ani in domeniul cultural-artistic sau in mass-media, beneficiaza permanent de intrari gratuite, pe baza de legitimatii speciale, in muzee, case memoriale si la alte insitutii aflate in subordinea directa a Ministerulului Culturii si Cultelor, precum si la alte institutii culturale, aflate in subordinea administratiei locale. Aceiasi pensionari vor putea intra gratuit si la spectacole de teatru, cinema, opera.
V. M.


DIPLOMAT CLUB, NR. 7 (139) DECEMBRIE 2003

UN MANAGER CULTURAL EFICIENT: ION ANTONESCU

A fi manager, in orice domeniu, presupune o inzestrare nativa, cunostinte de specialitate, experienta. Dar a te indeletnici cu manageriatul in cultura implica, fireste, o disponibiliate aparte pentru aceasta sfera a activitatii umane, intelegerea cerintelor ei specifice. Convorbirea pe care am purtat-o cu Secretarul de stat la Ministerul Culturii si Cultelor, domnul Ion Antonescu, ne-a dezvaluit un asemenea tip de diriguitor care imbina calitatile unui bun organizator cu sensibilitatea pentru frumos, abordand eficient realitatile domeniului.
Interlocutorul nostru provine din lumea business-ului, unde a stat in fruntea cunoscutei societati “Marshal Turism” pe care a condus-o cu aplicatie, obtinand succese. Inca inainte de a deveni persoana oficiala a fost preocupat de de conservarea si dezvoltarea patrimoniului national construind din temelii doua biserici si renovand alt lacas de cult. Anticipand parca o serie de initiative viitoare a organizat in 1996, impreuna cu Ministerul Afacerilor Externe, o vizita a membrilor Corpului Diplomatic in zona Sibiu.
Solicitat de ministrul Culturii si Cultelor, academicianul Razvan Theodorescu, renunta la afaceri si devine Secretar de stat. Insarcinat sa se ocupe de Departamentul de Integrare europeana, isi propune sa evidentieze dimensiunile europene ale culturii noastre pe care o considera o adevarata piatra pretioasa, un veritabil diamant caruia trebuie sa-i redam intreaga stralucire. Functia pe care o indeplineste ii ofera o asemenea posibilitate.
Un prim si important obiectiv urmarit in acest context: a face cunoscute peste hotare valorile noastre culturale, a contribui la cristalizarea unei imagini reale a Romaniei. Pentru realizarea acestui tel, Ion Antonescu s-a orientat spre gasirea unor forme adecvate de stabilire a relatiilor cu membrii Corpului Diplomatic. Astfel, a considerat a fi de mare utilitate infiintarea unui Club al Diplomatiei Culturale, in cadrul caruia ambasadori, atasati culturali, consuli generali, consilieri sa aiba posibilitatea de a intalni personalitati ale culturii, artei si mass-media. S-au creat astfel oportunitati pentru cunoasterea reciproca, schimb de informatii, de idei, initierea unor proiecte avantajoase, spre a stimula prezentarea in presa scrisa si audiovizuala de peste hotare a tarii noastre, asa cum este ea. Activitatea Clubului este apreciata atat de diplomati cat si de partea romana.
Au fost utilizate si alte modalitati de prezentare a bogatiilor culturale ale tarii, a fortei creatoare a poporului nostru. Un capitol aparte l-a reprezentat organizarea unor vizite ale membrilor Corpului Diplomatic in diferite zone ale tarii, unele din aceste initiative fiind realizate cu sprijinul sau material, in colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe. Diplomatii au avut astfel posibilitatea sa admire frumusetea manastirilor din Moldova si Bucovina si, implicit, sa cunoasca aspecte ale istoriei. Se inscriu in acest areal si calatoria documentara facuta la Horezu, unul din importantele centre de creatie populara, vizitarea atelierului “Miclescu Divertis”, unde mestesugarii prahoveni lucreaza de mana carpete si tapiserii tip Kilim si Aubusson. Anul acesta a avut loc o vizita de documentare culturala in judetele Arges, Valcea, Gorj, organizata sub auspiciile Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Culturii si Cultelor, impreuna cu Marshal Turism.
Interlocutorul nostru este de parere ca valorile recunoscute ale teatrului sau filmului romanesc trebuie sa se bucure de atentia cuvenita, ca se poate face mult pentru slujitorii artei. O atare conceptie si-a gasit si intruchiparea concreta in diverse actiuni initiate de Secretarul de stat. La inceputul anului 2001 a fost organizata in premiera absoluta “Intalnirea Seniorilor teatrului si filmului romanesc”, la care au participat 112 mari actori, personalitati din lumea culturii, parlamentari, reprezentanti ai presei. Au fost decernate titlurile de “Artist de onoare al filmului romanesc”, “Excelenta a culturii romanesti”. A fost aceasta o avant-premiera la lansarea a ceea ce s-ar putea numi un “Oscar” in varianta romaneasca. In acelasi spirit al pretuirii si recunoasterii marilor valori din aceasta sfera a creatiei au fost organizate manifestarea culturala la nivel national “Varsta de aur”, precum si o serie de vizite ale unor actori la manastirile din Moldova si Bucovina, mult apreciate de participanti.
Din dorinta de a face cunoscute peste hotare posibilitatile artistice ale tarii noastre nu numai prin intermediul membrilor Misiunilor diplomatice, ci si nemijlocit, prin prezenta unor slujitori ai artei pe scenele lumii, au fost sustinute financiar, din resurse personale, turneele facute in SUA si Suedia de cunoscuti actori de teatru, sau interpreti de muzica usoara.
Lumea teatrului si filmului nu a reprezentat unica sfera de interes asupra careia s-a aplecat, cu respect pentru valorile autentice, domnul Ion Antonescu. A pus la dispozitie fonduri pentru editarea unor carti, a premiat pe unii apreciati compozitori si interpreti cu prilejul “Galei muzicii usoare romanesti”, pe care a organizat-o.
Sensibilitatea manifestata fata de oamenii de cultura si arta face casa buna cu atentia acordata “omului obisnuit” ajuns la varsta senectutii. Pentru a aduce o raza de lumina in viata varstnicilor a pus la dispozitia acestora bilete gratuite la teatrele din toata tara (“Saptamana pensionarilor”), iar batranilor institutionalizati din Bucuresti le-a oferit un spectacol la Teatrul National.
Iata o bogata si fertila activitate care il defineste pe domnul Ion Antonescu ca fiind un autentic iubitor si sustinator al culturii, realizand o adevarata opera de mecenat. Ce va fi in continuare? Care sunt proiectele de viitor? Anul 2003 este marcat de o intensa preocupare pentru elaborarea unor norme juridice, proiecte de lege, aflate in diferite stadii de lucru. Vom aminti insa, mai intai, “Legea privind prevenirea si combaterea pornografiei” initiata de interlocutorul nostru si promovata de cei in drept. Sa mentionam, in continuare, proiectul de lege cu privire la “Titlurile nationale acordate celor mai valorosi reprezentanti ai culturii, stiintei, sporturilor si mass-media” (Titlurile preconizate sunt: “Senior”, “Maestru National”, “Magistru Emerit pentru Management”). Este depus la cele doua Camere ale Parlamentului proiectul “Legii sponsorizarii in domeniul culturii”. O alta initiativa legislativa preconizeaza restaurarea si integrarea in circuitul cultural si turistic a unor obiective specifice si de cult existente in spatiul romanesc si apartinand altor civilizatii. “Infocultural” – iata o alta interesanta initiativa care are in vedere punerea la dispozitie de catre Minsterul Culturii si Cultelor si de catre Romtelecom, in colaborare cu Fundatia Culturala Marshal, a unor servicii gratuite (o linie telefonica speciala, serviciu net) pentru informarea despre evenimentele culturale organizate de diferite institutii.
Intalnirea cu Secretarul de stat Ion Antonescu, a reprezentat un placut prilej de a dialoga cu un eficient manager din sfera culturii, a-i afla preocuparile, conceptiile si realizarile atat de variate si demne de o binemeritata apreciere.
A. O.



CRONICA ROMANA, 26-28 IANUARIE 2002

CULTURA SI BANII
CHIAR SI IN LIPSA UNEI LEGI A SPONSORIZARII STIMULATOARE, MECENATUL A INCEPUT SA FUNCTIONEZE

La sfarsitul anului trecut, cu prilejul festivitatii de premiere a seniorilor artei romanesti, presedintele Ion Iliescu a spus-o pe sleau ca statul nu va mai putea suporta integral sustinerea financiara a culturii. Din pacate se lasa inca asteptata o lege a sponorizarii, care sa-i stimuleze in mod real pe investitorii particulari. Nici o societate bogata, nici un om de afaceri prosper nu e dispus sa faca daruri fara a avea un avantaj real. Este adevarat ca, la ora actuala, manati de unele interese sau de dragul imaginii lor publice ori pur si simplu pentru beneficiile promotiei (ca sa nu spunem reclama mascata), oameni cu stare, banci sau societati din cele mai diverse domenii, sponsorizeaza actul de cultura. Despre asemenea demersuri din cursul anului 2001 ne informeaza ministerul de resort. Cel mai elocvent exemplu il constituie Festivalul International George Enescu, sustinerea acestuia ridicandu-se la suma de aproape 8 miliarde lei. Imbucurator este faptul ca mecenatul a functionat substantial anul trecut si in judetele tarii. O lista lunga de sponsori, de la oameni de afaceri la fundatii, de la societati comerciale, publicatii diverse pana la banci ne demonstreaza ca in judetele Alba, Botosani, Buzau, Bacau, Cluj, Calarasi, Constanta, Dambovita, Giurgiu, Iasi dar si in Capitala actul de cultura si arta a avut parte de sustinere financiara privata. Un exemplu relevant in acest sens il constituie omul de afaceri Ion Antonescu, secretar de stat in Ministerul Culturiii si Cultelor, care a initiat premiile anuale pentru seniorii artei romanesti. Semnificativ este faptul ca, in afara de banii proprii, pentru aceasta actiune de anvergura el a atras o multime de sponsori, cu precadere din zona institutiilor financiar-bancare. Fireste ca la ora actuala sponsorizarile suplimenteaza doar contributia statului, care ramane inca prioritara. Finantarea culturii si artei isi are principala sursa in bugetul Ministerului Culturii si Cultelor, ca si in rezerva bugetara la care acesta are acces. In strategia ministerului amintit, pentru anul in curs, o problema importanta ramane imbunatatirea finantarii actului cultural.
Care sunt, in acest demers, prioritatile anului 2002? Sustinerea culturii scrise prin sprijin financiar cu titlul de „comanda de stat”, prin achizitii de carte si publicatii pentru bibliotecile publice, prin organizarea targurilor de carte din tara si strainatate. Un loc important il are in proiectele Ministerului si sustinerea artelor vizuale prin organizarea de expozitii si tabere de creatie. Nu sunt omise nici creatia muzicala si dramaturgica, prin organizarea de concursuri, festivaluri si alte manifestari. La randul ei, arta interpretativa va fi sprijinita prin finantarea artistilor si ansamblurilor (orchestre, formatii camerale, trupe de teatru si balet), deopotriva prin participarea acestora la festivaluri si concursuri nationale si internationale, prin organizarea de turnee in tara si in strainatate. In scopul protejarii si punerii in valoare a patrimoniului cultural national, vor fi asigurate, de asemenea, fonduri importante pentru identificarea, prezervarea si restaurarea monumentelor istorice, a muzeelor, a bisericilor, pentru sapaturi arheologice, precum si pentru intretinerea bunurilor mobile si imobile (cladiri, ansambluri de imobile, situri istorice, gradini si parcuri istorice, rezervatii de arhitectura etc.) aflate in patrimoniul cultural. Toate bune si frumoase, dar oricat de substantiala ar fi finantarea de catre stat a culturii si artei, aceasta se face in conditiile unui buget, in continuare, de austeritate. Ramane deci prioritara atragerea in domeniu de surse private. Or, cresterea contributiei particulare in sustinerea actului cultural si artistic necesita urgentarea adoptarii de catre Parlament a unei veritabile legi a sponsorizarii, care sa stimuleze interesul pentru investitii particulare consistente. O asemenea lege ar putea scuti statul de grija unor festivaluri de anvengura si chiar de finantarea unor institutii de arta, care ar putea fi luate sub pulpana unor puternice societati private.


ECONOMISTUL, 18 FEBRUARIE 2002

PROTAGONISTII „VARSTEI DE AUR” VOR BENEFICIA DE ASISTENTA MEDICALA GRATUITA TIMP DE 30 ANI

Astazi la ora 13.00 la Centrul American de Diagnostic, Tratamente si Chirurgie Ambulatorie „Dr. Acaru” din Bucuresti, va avea loc ceremonia de inmanare a cardurilor personale pentru protagonistii „Varstei de Aur”. Mari personalitati ale culturii romane sunt invitate sa se reintalneasca. Ideea ii apartine doctorului Dan ACARU – cetatean american de origine romana – care impresionat de spectacolul „Varsta de Aur”, a decis sa acorde personalitatilor premiate asistenta medicala gratuita, pe o perioada de 30 ani. Patronul spiritual al acestor intalniri este secretarul de stat in Ministerul Culturii si Cultelor, domnul Ion ANTONESCU. La ceremonie sunt invitati mari actori ai scenei si filmului romanesc, scriitori, interpreti lirici, scenografi, muzicieni, ziaristi.


REVISTA INDIGO, MARTIE 2002

ION ANTONESCU, SECRETAR DE STAT LA MINISTERUL CULTURII SI CULTELOR
AVEM NEVOIE DE IDOLI

De martisor am fost oaspeti intr-o casa pe care primavara o luase in stapanire in avans: din fiecare ungher, plante mustind a viata intindeau tentacule verzi, viguroase si gingase deodata. Interiorul decorat cu un bun gust desavarsit, cu o nota de lux fara ostentatie, poarta amprenta amfitrionului – un personaj original, care „a profitat” de succesul in afaceri si „profita” de statutul sau in Executiv, pentru a-si implini un vis mai vechi: sa redea seniorilor artei romanesti macar o farama din bucuria pe care ei au adus-o si o aduc in lume. S-ar spune, domnule secretar de stat, ca sunteti tinta unei campanii intense de imagine: numele dvs revine frecvent in media, legat de o serie de actiuni de suflet. Beneficiarii directi sunt personalitati ale culturii nationale. Faptul ca faceti mecenat pe banii proprii, si nu de la buget, ascunde un interes personal?
Mai curand tradeaza un „defect”: nu sunt de acord cu cei care critica, dar nu vin cu solutii. Eu cred ca Romania nu poate iesi din saracie decat procedand ca americanii: ei sunt condusi de 5% oameni de mare anvergura, datorita carora ceilalti 95% o duc bine. Noi avem cel putin o mie de valori autentice, in diverse domenii. Toti suntem muritori, dar marile valori raman sute sau mii de ani…De ce sa nu le recunoastem? Pe de alta parte, doar admiratia noastra nu este de ajuns. Este la fel de important ca oamenii de exceptie din arta, din cultura, in general, sa nu o mai duca rau din punct de vedere financiar. Iar cand ii sustin, o fac nu numai pentru ei, ci si pentru tinerii care nu vor mai pleca din tara, daca vor vedea ca valoarea poate ajunge in varful piramidei. Or daca varful piramidei este taiat, nu te mai tenteaza…

De ce au fost marii actori primii dintre cei alesi?
Noi am trait, ani de zile, cu trei ore program tv. Si cat de mult asteptam filmele acelea trunchiate, de cincizeci de minute, piesele de teatru…Cat de mult imi doream sa-i cunosc pe Marin Moraru, Gheorghe Dinica, Radu Beligan, Sebastian Papaiani, pe doamna Buciuceanu, pe atati altii. Dupa 1989 acesti artisti colosali alunecau parca intr-un con de umbra. Tinerii, in special, nu-i mai stiau. Visul meu s-a implinit anul trecut, cand i-am condus, intr-o excursie platita de „Marshal Turism”, la manastirile din Moldova si Bucovina, pe cativa dintre monstrii sacri ai scenei noastre. Parca niciodata nu a trecut timpul mai repede, ca in excursia aceea! Pe tot traseul oamenii se uitau la ei de parca Il vazusera pe Dumnezeu! Iar actorii au spus ca le-am dat un nou sens vietii, nu credeau ca mai sunt atat de iubiti, ca lumea nu i-a uitat. Dupa excursia aceea, si dupa gala „Varsta de Aur”, din decembrie de la Teatrul National, cand companii puternice s-au alaturat Marshal Turism si am acordat impreuna premii substantiale si simbolice, totodata (fiecare actor a primit o suma echivalenta cu varsta sa), dupa aceste actiuni, parca se vorbeste mai mult despre teatru. Este o emulatie extraordinara! Vedeti ca lumea avea nevoie de idoli, de oamenii aceia pe care i-am iubit tot timpul? Daca in toate domeniile aceste valori ar fi reasezate pe piedestalul care li se cuvine, saracia noastra s-ar putea transforma mai repede decat credem, in aur curat.

Si anul acesta? Ce „repertoriu” pregatiti, cu ce „distributie”?
In ultima zi de martie, voi reedita o actiune care a adus, cred eu, multa bucurie, anul trecut, persoanelor de varsta a treia: toate teatrele din tara isi vor deschide portile gratuit pentru spectatorii pensionari – voi cumpara pentru ei toate spectacolele (cca 20.000 bilete), marcand astfel Ziua mondiala a teatrului, aniversata pe 27 martie. A doua zi de Paste, la Sala Radio, va avea loc spectacolul „Trubaduri printre milenii”, vor fi invitati mari solisti de muzica usoara – Angela Similea, Dan Spataru, Margareta Paslaru si altii din aceeasi generatie; vor primi, si ei, diplome si premii intre 50 si 70 milioane de lei, in functie de varsta. In mai si iunie, ii voi insoti pe ambasadorii acreditati la Bucuresti intr-o excursie la manastirile din Oltenia si Moldova…

Un traseu de care v-ati indragostit…
Am redescoperit frumusetea extraordinara a Bucovinei cu un an inainte de a-i conduce, pe acest traseu, pe marii actori: mi-am dus familia – tot clanul nostru, al Antonestilor (suntem 36 de persoane) – la Humor, la Putna, la Sucevita, la Moldovita. De atunci, mi-am spus ca voi reveni ori de cate ori voi putea si voi aduce cu mine cat mai multa lume. Asa incat, dilomatilor straini le va urma un alt grup de actori, pe care ii voi conduce, la sfarsitul lunii iunie, in Moldova. In septembrie am planificat o premiera la care tin mult: Oscarul in varianta romaneasca. Voi decerna titlul de „senior al filmului si teatrului romanesc” si premii substantiale. Si am convenit deja cu Ministerul de Finante ca cei 15 sau 20 de castigatori vor fi scutiti pe viata de plata impozitului pe salariu sau pensie. In sfarsit, in decembrie as vrea sa reeditez „Varsta de Aur”.

Va intalniti, in fiecare luna, cu diplomatii acreditati la Bucuresti. Aceste reuniuni sunt receptate mai mult ca prilejuri mondene, dar, la o privire mai atenta, ele sunt, in primul rand, actiuni promotionale, parte din misiunea pe care v-ati asumat-o la minister.
Ca secretar de stat, conduc Departamentul Relatii Externe – tot ce presupune relatia cu ambasadele si cu centrele noastre culturale din strainatate, pe de o parte, cu ambasadele si centrele culturale din strainatate, pe de alta -, si Directia Investitori Romani si Straini – deci relatia cu Banca Mondiala, Phare, cu investitorii care sustin proiectele noastre culturale. Mi-am spus ca toate aceste contacte ar putea fi mai productive daca si-ar adauga si o dimensiune mai putin formala, daca ne-am intalni si ne-am cunoaste si intr-un cadru mai putin oficial, mai relaxat. Si am infiintat Clubul Diplomatiei Culturale – unic in lume. Participa ambasadori, directorii centrelor culturale din Bucuresti si mari personalitati ale culturii romanesti. Aceste intruniri lunare pot insemna ceva pentru tinerii talentati pe care ii promovam. Iata exemplul unui baietel de patru ani si jumatate, din Ramnicu Valcea, care canta muzica populara la zece instrumente de suflat…Dupa l-am prezentat la club si a fost vazut pe TVR International, a fost invitat in Israel, in Austria si a aprins in Piata San Pietro, instalatia de iluminat a bradului de Craciun daruit de Romania Sfantului Scaun. La Clubul Diplomatiei Culturale am promovat pictura naiva romaneasca – si ambasadorii au cumparat masiv -, am promovat industria romaneasca de cosmetice – in special Gerovitalul – si am, in continuare, o „lista” consistenta de obiective. Lumea trebuie sa ne cunoasca si prin valorile de care, slava Domnului, nu ducem lipsa! Doar ca ele au nevoie de promovare, de un management eficient.

V-ati retras din afaceri, dar tot in termeni manageriali ganditi…
Normal, in orice domeniu, reusita este o chestiune de management. Cultura este o zona cu maxima densitate de talent, de pasiune, de daruire de sine, dar aceasta bogatie are nevoie de manageri buni.

Cum a fost „traseul” care v-a purtat din turism la Ministerul Culturii? Abrupt, domol, sinuos…?
De la tata mi-a ramas pasiunea pentru calatorii. Sunt nascut in ultimul sat inainte de Muntii Fagaras, in Tara Lovistei, Varful Negoiu „are granita” cu Perisanii, comuna din care face parte satul meu, Mlaceni. In zona aceea, oamenii au un cult al familiei. Tata a avut viziunea asupra viitorului: am fost sapte copii si ne-a dat pe toti la scoala, desi trebuie sa-i fi fost greu, eram cateodata si trei concomitent la facultate. Cinci am absolvit invatamantul superior, iar ceilalti doi – liceul. Era un lucru de seama, intr-o zona unde oamenii erau foarte saraci. De acasa am dragostea fata de natura, dar patima drumetiei s-a dezlantuit in anul intai de facultate. Intrasem la Cibernetica, la ASE, si am fost intr-o excursie cu alti colegi. Organizatorul era seful comisiei de turism pe institut, un student in anul IV, Shor Robert. Intotdeauna am spus ca nu avem voie sa-i uitam pe cei care ne-au deschis usa – baiatul acela asta a facut pentru mine. Ne-am imprietenit si, in anul urmator, el m-a propus sa il urmez la conducerea comisiei. De atunci nu am lipsit o zi de la facultate! Dar nu eram la cursuri, ci la comisia de turism… L-am luat, la Scoala de Ghizi si pe fratele meu – tot student – si, in scurt timp, ni se dusese faima in ASE: „Unde merg fratii Antonescu, mergem si noi!” – se spunea. Nu exista meserie mai frumoasa ca turismul. Daca s-ar realiza o statistica, ati vedea ca 60-70% din oameni au ca hobby calatoriile. Am fost, sase luni, economist la Fabrica de stofe „Dorobantul”, in Ploiesti, apoi m-am angajat la Institutul de Proiectari si Gospodarirea Apelor, ca sa vin in Bucuresti. Am ramas acolo doi-trei ani, pana cand mi-am vazut visul cu ochii: in 1979 am fost incadrat economist la Intreprinderea de Turism, Hoteluri si Restaurante Bucuresti, eram responsabil cu activitatea ghizilor, publicitate si turism. Bucuria de a fi lucrat in turism o datorez unui om caruia i se potriveste ceea ce spuneam, mai devreme, despre cei care ti-au deschis usa: este vorba despre directorul de atunci al ITHR, Popa Gheorghe. Tinea mult la oamenii care muncesc, iar eu am inlocuit patru oameni pe un singur salariu. Pe 4 ianuarie 1990, din 7.000 oameni, cati eram la ITHR, eu am fost ales director. Din iunie 1991, pana in februarie 1992, am fost seful Biroului de Turism al Romaniei in Israel, iar la intoarcerea in tara am deschis Agentia „Marshal Turism”.

Atat de mult v-ati insusit porecla…Cine v-a spus, prima data „Maresalul”?
Mi-a placut intotdeauna porecla mea, din liceu mi s-a spus asa…

Cum a razbit un „maresal” prin „transeele” unei economii de piata…salbatice? Stiti ce se spune – in primii ani dupa Revolutie, lumea afacerilor a fost un mediu ideal pentru pescuitorii in ape tulburi…
Imediat dupa Revolutie, Romania a fost un teren virgin: cine a avut idei a putut reusi prin munca, cinstit, corect. Eu am facut ce stiam mai bine. Am deschis o firma intr-o garsoniera pe Batistei, cu patru oameni, si am trecut prin tot ce inseamna turism. Ca sa construiesti un bloc, trebuie sa faci fundatia cum trebuie. De aceea spun ca cel caruia ii e rusine de munca nu are de ce sa se planga de bani. Am aplicat un principiu pe care prea putine unitati turistice il inteleg, chiar si azi: daca vrei sa ai succes intr-o astfel de afacere, trebuie sa gandesti intreaga oferta de servicii ca si cum ar fi pentru tine. Punctul nostru forte a fost, de la bun inceput, calitatea serviciilor. Apoi, conteaza foarte mult sa pui suflet in ceea ce faci. Cu aceste atuuri, nici nu ai nevoie de prea multa publicitate. „Marshal” a ramas, sase ani consecutiv, locul intai. Acum are doua filiale in Bucuresti si patru in tara – la Cluj, Timisoara, Craiova si Iasi.

Va lipseste viata de la carma firmei? Cum v-ati adaptat la programul cotidian al unui – inalt – functionar public?
Nu fac prea multe distinctii intre cele doua perioade, pentru ca eu am cateva principii pe care le-am aplicat si la firma, si le aplic si aici: un conducator este bun atunci cand are grija de salariat. Asta inseamna sa-i iei cea mai mare grija a lui – banii. Cand i-ai luat acest stres, gandul lui nu mai este la problemele de acasa si munceste mai bine. Evident, salariile se dau in functie de specificul muncii si de cat suflet pune fiecare. Conteaza foarte mult sa schimbam scara valorilor si in sectorul bugetar – oamenii sa fie platiti in functie de aceste criterii, si nu dupa vechime. Aplicand plata diferentiata dupa acest criteriu, ii obligi si pe ceilalti sa munceasca mai bine, daca vor salarii mai bune. De la tata am invatat ceea ce-i spun si baiatului meu: totul sa iti vina din munca cinstita! Cel mai important lucru in viata este sa poti dormi linistit, cand ai pus capul pe perna. Se poate castiga foarte mult muncind corect si cinstit.

Frumos spus, dar romanii nu prea mai cred. Cei mai multi va vor spune ca, in tara tuturor posibilitatilor – America, nu se fac averi impresionante nici intr-o generatie…
Si in America primii miliardari au calcat pe cadavre pentru a face avere, in perioada capitalismului salbatic. Apoi s-au asezat lucrurile si cei care incalca regulile au de suferit, mai devreme sau mai tarziu. Am stat la New York, in hotelul unei miliardare care a facut inchisoare pentru evaziune fiscala. Pe cand la noi face inchisoare doar cel care fura o paine! Probabil ca suntem si noi in perioada de capitalism salbatic – economia a fost si este ca un ciur cu gauri mai mari si mai mici. S-a incercat sa se acopere gaurile mici, iar cele mari nu le vedea nimeni. O stare de lucruri pe care echipa guvernamentala actuala s-a angajat sa o schimbe radical.

Revin la intrebarea de la care am pornit: cum a fost drumul care v-a adus de la turism la Cultura?
Interesant, extrem de interesant. Mi-a adus lucruri noi, pastrand coordonatele mele de reusita: deviza – „cred, dar verific”, munca, pasiune. Doua lucruri dau sens vietii: sa te duci de placere acasa si la serviciu.

Salariatii cum va spun – cand nu sunteti de fata, evident?
„Maresalul”. Ma mai bombane cate unul: „Ma, e al dracului, dar este profesionist”. Daca esti profesionist, te respecta si cel mai inrait carcotas.

In ce credeti?
Pentru noi toti, in destinul cultural. Istoria culturii unei natiuni este cea care ii da dimensiunea, importanta reala. Apoi am credinta in Dumnezeu – ea iti da un fir care te conduce. Si mai cred ca un om care a castigat si nu lasa nimic in urma lui nu merita sa traiasca. Abia pornisem firma de turism, cand tata m-a rugat sa dau 500.000 de lei pentru pictarea altarului bisericii din satul nostru. Erau foarte multi bani, atunci, oricum, jumatate din ce aveam, dar nu am stat pe ganduri. Si am senzatia ca faptul acesta m-a ajutat enorm. Am renovat biserica total, apoi am renovat scoala, am reconstruit alte doua biserici, la Perisani si intr-un sat invecinat, Spinu. Inalt Prea Sfintitul Teoctist spune ca as fi singurul roman care are doua biserici ridicate din temelii si una renovata, intr-un timp atat de scurt. Dar pentru mine important este sa am sufletul impacat, sa las ceva in urma mea.


JURNALUL NATIONAL, 7 MAI 2002

56 ARTISTI ROMANI AU FOST PREMIATI LA GALA MUZICII USOARE

Ministerul Culturii si Cultelor a organizat luni, la Sala Radio, „Gala muzicii usoare romanesti: O zi printre stele”, spectacol in cadrul caruia au fost omagiati si premiati artisti romani. La evenimentul din cea de-a doua zi de Pasti au fost premiate aproape 60 personalitati ale muzicii usoare romanesti, compozitori si interpreti. Premiile au constat intr-o diploma, un trofeu si suma de 20 milioane de lei, in cazul premiilor de onoare, si 30 milioane de lei, in cazul premiilor de excelenta. Ministrul culturii si cultelor, Razvan Theodorescu, prezent la spectacol, a declarat ca „alaturi de toate pacatele, are si virtutea de a se bucura de surprizele facute de amicul sau, secretarul de stat Ion Antonescu”, care a sustinut premierea si organizarea acestei gale. Antonescu a organizat la sfarsitul anului trecut si gala „Varsta de aur”. Suma cu care a venit de aceasta data „maresalul” a fost in jur de 2,5 miliarde de lei. Tot in cadrul spectacolului din a doua zi de Pasti, Ion Antonescu a anuntat ca a gasit modalitatea de a-i recompensa pe cei ce s-au remarcat intr-un anumit domeniu, in acest sens instituind ordinele de Maestru, Maestru Emerit si Senior. Cei ce vor primi aceste distinctii vor fi scutiti de impozite pe salariu sau pe pensie si vor avea, in fiecare an, sase calatorii gratuite cu trenul. In plus, vor primi si sume cuprinse intre 3 si 5 milioane de lei. Titlul de Maestru va fi acordat de catre ministri, cel de Maestru Emerit de prim-ministru, iar cel de Senior de presedintele tarii.


INDEPENDENT, 7 MAI 2002

LA MAREA GALA A MUZICII USOARE 1.600.000.000 LEI PENTRU COMPOZITORI SI INTERPRETI

Ieri la pranz, Sala Radiodifuziunii Romane a fost gazda unui spectacol festiv organizat de Ministerul Culturii, la initiativa secretarului de stat Ion Antonescu. Marea Gala a Muzicii Usoare Romanesti, intitulata „O zi printre stele”, a reunit peste 50 personalitati ale genului, compozitori, interpreti, cantautori, lideri de formatie care au marcat prin activitatea lor muzica romaneasca a anilor 60-90. Spectacolul, produs de TVR 2, Radio Romania Actualitati, a fost transmis in direct de TVR 2, Radio Romania Actualitati si Radio Romania International, intre orele 13.00 si 17.00 Cu acest prilej s-au acordat Diplome de Excelenta si Diplome de Onoare, toti invitatii primind Trofeul Galei si un premiu in valoare de 30 milioane de lei. Este de mentionat faptul ca circa 90% din suma acordata drept premiu (peste 1,6 miliarde de lei) a fost suportata de Ion Antonescu care a spuns: „Dupa Gala Actorilor m-am intalnit cu Stefan Hrusca si am vazut ca era extrem de emotionat de acea initiativa. Atunci m-am gandit sa organizez o Gala si pentru compozitorii si interpretii romani care au marcat de-a lungul anilor muzica romaneasca. Din strainatate nu l-am invitat decat pe Stefan care este autorul moral al manifestarii. Aceasta initiativa s-a bucurat si de sprijinul unor sponsori, care, asa cum se intampla la romani, s-au… retras cu doua zile inainte. Probabil ca s-au gandit ca voi renunta… dar eu n-am nevoie sa scrie la Bellu <Aici odihneste cel mai bogat om din Romania>. Banii pe care ii am i-am facut cu oameni si trebuie sa se intoarca la oameni. Ma bucur ca in loc sa iau bani am posibilitatea sa-i dau, si ar fi bine, pentru toti, sa existe mai multi care sa faca la fel. Sa nu se gandeasca numai la propria persoana, sa se gandeasca si la altii”. Fara a incerca enumerarea tuturor acelora care au fost premiati ieri la Marea Gala a Muzicii Usoare, iata cateva nume celebre care au primit Diploma de Excelenta: Laurentiu Profeta, Edmond Deda, George Sbarcea, Camelia Dascalescu, Alexandru Mandy, Constantin Draghici, Johnny Raducanu, Horia Moculescu. Diploma de Onoare a fost acordata atat compozitorilor (Florin Bogardo, Anton Suteu, Marius Teicu, Ionel Tudor, Cornel Fugaru, Mihai Constantinescu), cat si interpretilor (Angela Similea, Mirabela Dauer, Gil Dobrica, Marina Voica, Adrian Romcescu, Lucky Marinescu), cantautorilor (Doru Stanculescu, Stefan Hrusca, Victor Socaciu, Tudor Gheorghe), dar si unor lideri si componenti de formatii pop-rock (Cristi Minculescu, Liviu Tudan, Adi Ordean, Mircea Baniciu, Ovidiu „Tandarica” Lipan, Mihai Cernea, Doru Tufis, Mircea Dragan). Trebuie spun ca absolut toti cei prezenti pe scena au cantat live fie in cadrul propriei formatii, fie in jam session sau acompaniati de Orchestra Radiodifuziunii, dirijata de Ionel Tudor. Repetitiile au inceput de sambata si au continuat pana ieri, inainte de spectacol, sub permanenta supraveghere a Ioanei Bogdan care a spus: „Cu acest spectacol nu prea am avut Paste in acest an, dar nu imi pare rau pentru ca Marea Gala a Muzicii Usoare Romanesti merita orice efort. Sunt multumita ca organizatorii si producatorii show-ului au reusit sa ofere un moment de bucurie unor mari personalitati ale scenei romanesti”.


MONITORUL DE BUCURESTI, 7 MAI 2002

PHOENIX A RENASCUT PENTRU GALA MUZICII USOARE ROMANESTI

Sala Radio a fost ieri gazda spectacolului „Gala muzicii usoare romanesti”, organizata de Ministerul Culturii si Cultelor. In cadrul spectacolului au fost premiate 60 personalitati ale muzicii usoare romanesti, compozitori si interpreti. Premiile au constat intr-o diploma, un trofeu si suma de 20 milione, in cazul premiilor de onoare si 30 milioane de lei, in cazul premiilor de excelenta. „Pe viitor intentionam sa organizam astfel de gale si pentru cei care canta folclor sau muzica culta”, a declarat Razvan Theodorescu, ministrul culturii si cultelor, prezent la spectacol. De-a lungul celor patru ore cat a tinut concertul, pe scena s-au perindat vedete actuale si din trecut ale muzicii usoare romanesti, acestia cantand slagare care i-au consacrat. Pentru cateva minute s-au reunit formatii destramate, precum Phoenix sau Mondial. Au fost laureati printre altii Florin Bogardo, Corina Chiriac, Mirabela Dauer, Gil Dobrica, Tudor Gheorge, Johnny Raducanu, Angela Similea, Dan Spataru, Marius Teicu, Adrian Daminescu, Victor Socaciu, Nicu Covaci, Nicu Alifantis, Mircea Baniciu.


ZIUA, 8 MAI 2002

SECRETARUL DE STAT ION ANTONESCU LE-A MAI FACUT O GALA ARTISTILOR ROMANI DIN MUZICA USOARA
PREMII INTR-„O ZI PRINTRE STELE”

Ministerul Culturii si Cultelor a organizat in a doua zi de Pasti, la Sala de concerte „Mihail Jora”, „Gala muzicii usoare romanesti: O zi printre stele”, spectacol in cadrul caruia au fost omagiati si premiati artistii romani. La eveniment au fost premiati aproape 60 de compozitori si interpreti, o parte dintre invitati cantand melodii care, cu decenii in urma, erau slagare cunoscute de toti romanii. Premiile au constat intr-o diploma, un trofeu si suma de 20 milioane de lei, in cazul premiilor de onoare si 30 de milioane de lei, in cazul premiilor de excelenta. Spectacolul a fost organizat la initiativa secretarului de stat Ion Antonescu, care a facut public cu aceasta ocazie si un proiect de lege privind acordarea titlurilor de Senior, Maestru Emerit si Maestru in literatura, arte, stiinte, sport si mass-media. Secretarul de stat a precizat ca in vederea stabilirii criteriilor pentru acordarea acestor titluri vor fi consultate ministerele de resort, Academia Romana, uniunile de creatie, organizatiile profesionale si organizatiile sportive. In proiectul propus de Antonescu, cei ce vor primi aceste distinctii vor fi scutiti de impozite pe salariu sau pe pensie si vor avea, in fiecare an, sase calatorii gratuite cu trenul si abonamente pe toate liniile de transport urban.


LIBERTATEA, 8 MAI 2002

Secretarul de stat Ion Antonescu da dovada de generozitate. Dupa ce a premiat actori renumiti, precum si cantareti de muzica usoara, a gasit o formula de recompensare si pentru alti creatori. El a initiat un proiect de lege care prevede acordarea de tituluri nationale de Senior, Maestru Emerit si Maestru in literatura, arte, stiinte, sport si mass-media. Ei vor fi premiati, dar si scutiti de impozite.


VIP, 9 –15 MAI 2002

“AM DEMONSTRAT CA SE POATE”
INTERVIU CU DL ION ANTONESCU, MINISTRU SECRETAR DE STAT LA MINISTERUL CULTURII SI CULTELOR

Domnule Ion Antonescu, ce a insemnat pentru dvs numirea in functia de ministru secretar de stat la Cultura?
Numirea mea ca secretar de stat la Ministerul Culturii si Cultelor a insemnat o lupta contra cronometru cu mine insumi, pentru a-mi demonstra ca pot sa ma autodepasesc si ca pot sa arat semenilor ca un om de afaceri este binevenit in politica. Am promovat idei noi, am folosit banii proprii in derularea programelor si a actiunilor initiate de mine. Am demonstrat ca se poate. Nu-i apreciez pe cei care spun “nu sunt bani”, ca sa nu rezolve o problema, sau pe cei care spun “merge si asa”.
Traseul facut anul trecut cu marii nostri actori a fost un real succes. Veti recidiva?
Da. Anul acesta vor participa cei care nu au fost anul trecut. Sunt convins ca vor participa un numar dublu de actori fata de anul trecut, respectiv doua autocare. Mai mult, imediat dupa acest pelerinaj, vom organiza circuitul “Romania Turistica”, cu reprezentantii Corpului Diplomatic, acreditat in Romania.
Cum reusiti sa imbinati experienta dvs din turism cu cea de ministru secretar de stat la Cultura?
Trebuie sa va spun ca turismul adevarat nu se poate face fara cultura. Turismul cultural este “cartea de vizita a oricarei tari”. Si Romania are un potential inestimabil. Trebuie doar promovat. Pot sa spun ca experienta ca secretar de stat la Ministerul Culturii mi-a prins foarte bine pentru activitatea mea viitoare in turism. Apreciez ca am rezolvat lucruri importante in domeniul culturii. Cred ca sunteti de acord cu mine ca se vorbeste mult mai mult despre teatru si despre actori decat se vorbea pana la venirea mea la minister. Dupa actiunea din 6 mai de la Sala Radio, cand va avea loc un spectacol de omagiere a celor mai buni interpreti, compozitori si textieri de muzica usoara (cei care au varsta peste 45 de ani), se va vorbi la fel de mult si despre muzica usoara romaneasca.
O data ajuns in aceasta functie, v-ati uitat locurile natale?
Locurile natale nu le poti uita niciodata, chiar daca nu mai mergi acolo unde te-ai nascut, numai ca nu este cazul meu. Eu merg de mai multe ori pe an, pentru ca am lucrari pe care trebuie sa le termin. Anul acesta am doua biserici de pictat in fresca. Constructia celor doua biserici o incepusem in anul 1995 si in 2002 vor fi sfintite si apoi se vor putea tine slujbe. Inainte de aceste doua biserici, am renovat o alta biserica ctitorita de strabunicul meu, inceputa in anul 1896 si terminata in 1935. Am repictat-o, i-am pus acoperis nou, am dotat-o cu un clopot mare. Tot in satul natal, am renovat scoala la care am invatat.
Aveti proiecte in derulare care sa va reprezinte?
Da. Printre ele as putea enumera: “Batranii nostri” (6-12 mai), “Pelerinajul Seniorilor Filmului si ai Teatrului Romanesc la Manastirile din Moldova si Bucovina” – editia a II-a (prima decada a lunii iunie) si “Romania Turistica”, un circuit cu Corpul Diplomatic la manastirile moldave sau bucovinene, sau in Oltenia (a doua decada a lunii iunie si 1-15 iulie).
V-ati implicat in proiectul de conservare si renovare a monumentelor istorice si culturale?
Dupa pelerinajul in Moldova si in Bucovina cu actorii (de anul trecut), am facut un material pentru amenajarea la standardele occidentale a grupurilor sanitare, care sunt “o pata neagra” in fata turistilor care viziteaza aceste inestimabile comori de patrimoniu. Imaginea trebuie asigurata pe toate segmentele.
Domnule ministru, avand in vedere experienta dvs, aveti cateva propuneri concrete pentru relansarea turismului romanesc?
Se poate aplica cu succes “Modelul Turciei”: indiferent de domeniul de activitate (hotel, restaurant, agentie de turism, transport), sa se plateasca maximum 25% taxe si impozite (inclusiv TVA), dar cu obligatia ca 30-40% din profit sa fie reinvestit.
Avantaje: a) orice noua investitie presupune un management performant, pentru ca noua investitie sa produca la randul ei; b) crearea de locuri de munca; c) reducerea economiei subterane.
I. B.


FEMEIA , IUNIE 2002

RUBRICA: ALESUL LUNII
ION ANTONESCU
I se spune “Maresalul” si are deja in “subordine” doua divizii care il divinizeaza si-i rostesc numele cu veneratie: actorii si reprezentantii muzicii usoare, carora le-a oferit multe miliarde din buzunarul propriu, ca recompense pentru performantele lor. Paradoxal, omul acesta care a facut intr-un singur an pentru cultura mai mult decat toti predecesorii sai la un loc in zece ani (desi, culmea, ei veneau din diverse zone ale culturii!) provine din turism, domeniu in care si-a dovedit din plin calitatile indiscutabile de manager iscusit. Firma sa, “Marshal Turism”, este una de top tocmai pentru ca a fost condusa cu inteligenta si har, calitati dovedite din plin si din fotoliul de secretar de stat la Ministerul Culturii si Cultelor. Mai intai, a facut cunostinta cu actorii nostri de frunte, invitandu-i la “Intercontinental” la o receptie somptuoasa, unde le-a oferit diplome de onoare, apoi a organizat pentru ei o excursie de neuitat la manastirile din Bucovina, cimentand aceasta familie artistica. Corolarul a fost atins cu celebrul spectacol “Gala varstei de aur”, unde marii actori au primit, fiecare, atatea milioane cati ani implinisera. Iata ca, de Paste, dl Antonescu ne-a propus o stralucita recidiva, cu “Gala muzicii usoare” recenzata in paginile acestui numar. 58 de compozitori, interpreti, staruri rock si cantautori au plecat acasa mai bogati, dar mai ales ovationati de spectatorii ridicati in picioare. Pentru generozitatea sa rara, pentru faptul ca a readus la lumina nume pe nedrept uitate si, mai ales, pentru ca are pe masa un proiect de recompensare a tuturor marilor valori nationale, dl Ion Antonescu isi merita pe deplin titlul de “Ales al lunii”, votat in unanimitate de redactie si cititori.


FORMULA AS, NR. 522 (1-8 IULIE 2002)

GEORGE MOTOI
AVANPREMIERA LA VACANTA
Mi-am inceput vacanta cu o excursie incantatoare in nordul Moldovei, la manastiri si case memoriale. Si sunt atatea de vizitat in aceasta oaza de spiritualitate! Nu mi-as fi permis nici eu, nici colegii mei, seniori ai teatrului, sa mai ajungem prin acele locuri de vis, daca nu era invitatia generoasa a d-lui Ion Antonescu, cel care a “comis” atatea acte de marinimie fata de reprezentantii artei si culturii nationale. Sponsorul excursiei, secretar de stat in Ministerul Culturii, ne-a oferit insa acest dar minunat din buzunarul sau si nu din modestissimul buget al Ministerului. Gestul sau mai dovedeste ceva: ca incep sa se nasca si la noi capitalisti de tip modern, cu o mentalitate evoluata, care investesc in arta, adica in valori perene, si nu fluctuante, ca la bursa. Manastirile noastre nu sunt doar vechi lacase de inchinaciune si cultura, ci si tezaure artistice fara seaman in lume. Si daca Statul – il intelegem – nu-si permite luxul unor restaurari de manastiri, cum am vazut ca e necesar la Agapia, iata ca se gasesc si donatori generosi care sa contribuie, asa cum a promis d-l Antonescu, la asemenea investitii pretioase. M-am gandit chiar ca o campanie – asa cum face frecvent revista dvs. – pentru sustinere acestor donatii ar insemna un exemplu foarte stimulator. In privinta perspectivelor din vara asta, si eu si sotia mea, Gigliola Motoi, stam inca si cumpanim cand si pe unde ne vom permite sa plecam – e drept, suntem invitati de prieteni la mare sau la munte. Depindem si de repetitiile in vederea unor premiere, dar pana atunci, inceputul cu aceasta excursie ne-a incarcat de energie si speranta.
A. M.


CURENTUL, 26.09.2002

DIPLOMATIE SI CULTURA
A devenit o constanta in peisajul nostru cultural si diplomatic Clubul Diplomatiei Culturale din Romania, fondat la 31 mai 2001, de catre secretarul de stat din Ministerul Culturii si Cultelor, Ion Antonescu, in prezenta a peste 70 de invitati, ambasadori extraordinari si plenipotentiari atasati in Romania, directori ai centrelor culturale ale misiunilor straine acreditate aici, mari personalitati ale vietii artistice romanesti si mass-media. Presedintele lui, Ion Antonescu, a lansat acest Club in scopul cunoasterii bilaterale, initierii de proiecte culturale, dar, mai ales, cu scopul bine definit de promovare a imaginii Romaniei. Pana acum, la intalnirile acestui prestigios Club, diplomatice si intelectuale, in acelasi timp, au participat Printul Dimitrie Sturdza, unul dintre membrii fondatori, care a decis sprijinul sau financiar, ministrul finantelor, Mihai Tanasescu, cu ajutorul caruia se va acorda o scutire de 100% de taxe si impozite pentru proiectul Clasicii romani Opere alese. Au fost descoperite tinere talente, precum copilul Teodor Busnea, de numai patru ani, care impreuna cu tatal si fratele sau mai mare, a cantat la 10 instrumente de suflat traditionale. O alta intalnire a avut loc la Marriott Grand Hotel, unde invitati speciali au fost elevii Colegiului National I. L. Caragiale din Bucuresti, care au prezentat un spectacol bilingv romano-englez din Sonetele lui Shakespeare. La o alta reuniune, reprezentantii tuturor Confesiunilor Religioase din Romania au semnat Apelul pentru Pacea Lumii. Ieri, s-a derulat o noua reuniune, invitati speciali fiind, de aceasta data, Ambasada Regatului Danemarca impreuna cu formatia de jazz Trio San. Tineri muzicieni remarcabili au prezentat propiriile compozitii, muzica lor fiind melodioasa, cu o tenta scandinava. San, in limba daneza, inseamna muzica, bucuria de a trai si a canta pentru altii.
Amerindienii din Mesoamerica
Ambasada Statelor Unite Mexicane a prezentat expozitia Marturii ale culturilor indiene mexicane, cuprinzand reproduceri dupa sculpturi si ceramica, fotografii, harti ale diverselor culturi. Cunoscutul scriitor Carlos Fuentes afirma ca Mexic are chipul creatiei. Este neindoielnica influenta culturii asupra societatii mexicane, de-a lungul secolelor. Mexicul poate fi descris ca o tara cu trei dimensiuni geografice: litoralul tropical, vaile subtropicale si muntii inalti, marii vulcani mexicani, fiecare dintre ele dezvoltand o cultura specifica. In aceasta tara de vai care se transforma in munti, care se transforma in deserturi, cu un relief abrupt, te gandesti ce eforturi trebuie sa fi facut mexicanii pentru a-si construi marile temple si orase infruntand o asemenea natura, ce vointa le-a trebuit pentru a crea o lume a oamenilor pe masura acestei naturi si a zeilor. Cultura s-a nascut pe teritoriul mexican cu peste 3000 de ani in urma. Mesoamerica este spatiul cultural care acopera o mare parte din centrul si din sudul statului mexican. Cultura olmeca s-a dezvoltat pe actualul teritoriu al statelor Tabasco si Veracruz, fiind considerata prima cultura a Mesoamericii. Fauritorii ei au inaltat si primele lacasuri ceremoniale, proiectate cu o maiestrie remarcabila. In perioada precolumbiana, in nordul Mexicului, a avut loc o evolutie culturala fascinanta. Teotihuacan, oras aflat in actualul stat Mexic, al carui nume semnifica locul unde muritorii devin zei sau orasul unde se intalnesc zeii, a fost unul dintre cele mai insemnate orase din Mesoamerica in perioada clasica. Ceea ce atrage atentia, pe langa edificiile monumentale, este rigurozitatea cu care s-a construit si s-a extins orasul. Teotihuacan a fost conceput in forma simetrica. Avand ca punct de plecare doua axe fundamentale - Calea Mortilor si Raul San Juan -, arhitectii au realizat un plan bazat pe figura patratului, folosit atat pentru a construi magnificul centru ceremonial al orasului, cat si pentru fiecare din suburbiile si cladirile sale. Nu putem sa nu ne gandim si la cultura totonaca din regiunea centrala a statului Veracruz ori la cultura zapoteca, care a lasat o arhitectura eleganta, cu monumente gravate, imbogatite de pictura murala si o extraordinara arta ceramica, la cea mixteca, in care arta a jucat un rol esential si care a creat cele mai importante manuscrise pictografice ori la culturile huasteca, maya si tolteca. In multe cazuri, culturile se dezvaluie numai prin limbajul operelor artistice. Desi arta dezvaluie, cu o vie elocinta, tot ceea ce este mai autentic si mai profund in sufletul popoarelor, creatiile estetice ale poporului mexican sunt impregnate cu o complexa simbologie, care nu este usor de explicat. Savanti din lumea intreaga au incercat sa elaboreze o estetica a artei mesoamericane, plecand de la gandirea magica, religioasa a creatorilor sai, afirma consilierul cultural al Mexicului, Miguel Angel Orozco Guzman.
Daltuiri
Din partea Romaniei a fost prezenta sculptorita Alina Enache, cu lucrarile sale din aragonit, piatra, bronz, lemn si marmura, care se doresc o simfonie sublima intre arhaic si clasic si care se revendica, declarat, de la traditiile culturale romanesti si mostenirea brancusiana, pe care o marturisesc chiar titlurile unor piese: Himera, Pasare. 15 lucrari dau seama despre creatia plasticienei, ale carei opere se gasesc in colectii de stat si particulare atat din Romania, cat si din Italia, Franta, Danemarca, Iugoslavia, Canada, Elvetia, Belgia.
Tanara Cornelia Tihon a prezentat un recital de melodii populare, interpretate la 14 instrumente arhaice de suflat, fiind viu aplaudata.
Destainuiri
Secretarul de stat Ion Antonescu:”Sunt bucuros ca am reusit sa mentin continuitatea acestor manifestari, care au interesat din ce mai multe personalitati ale lumii diplomatice, dornice sa prezinte cultura specifica propriei tari. In aceasta lume a tranzitiei in care traim, ma deranjeaza ca sponsorizarile pentru cultura sunt departe de a putea fi comparate cu acelea pentru sport, desi un fotbalist, astazi, castiga infinit mai mult decat un om de cultura. Ma bucur ca reusesc sa daruiesc o farama de bucurie acestor oameni care ar trebui sa aiba parte din plin de recunoasterea societatii romanesti de azi.
Monica Grigorescu, directorul Casei Americii Latine: Este un minunat prilej de intalnire, in care ne putem cunoaste mai bine culturile, individualitatile. Secretarul de stat Ion Antonescu stie sa aleaga cu finete artistii romani, la nivelul exceptional al invitatilor straini. De ce sa nu vorbim si despre ambianta aleasa in care se desfasoara, de fiecare data, reuniunile Clubului. Pe langa rafinamentul muzicii, sculpturii, picturii, se remarca si aceasta forma de cultura care este gastronomia, inclusiv vinurile romanesti recunoscute. Exista persoane, precum ambasadorul Braziliei, E. S. Jeronimo Moscardo, un fin cunoscator al realitatilor noastre, care proclama faptul ca Romania este o mare putere culturala si exista din ce in ce mai multi ambasadori indragostiti de cultura noastra care si-au facut loc in colectiile lor pentru picturi si sculpturi ale artistilor contemporani, care cumpara tapiserii ale creatorilor nostri, care colectioneaza ceramica romaneasca, asculta muzica romaneasca, de la George Enescu la Johnny Raducanu ori la interpretii de muzica populara si usoara. Multi mi-au marturisit ca a fi diplomat in Romania comporta si o parte de placere, tocmai pentru ca este o tara culturala.
Sergiu Celac, presedintele Institutului Roman de Studii Internationale Nicolae Titulescu: La inceput, am fost sceptic fata de aceasta initiativa, iar acum, la a 10-a editie, afirm ca este un succes. Are un public constant, iar nivelul de performanta culturala si de calitate al evenimentului este printre cele mai inalte. De aici au pornit cateva initiative extrem de valoroase, cum ar fi editarea operelor clasicilor literaturii romane, in conditii lesnicioase din punct de vedere financiar, s-au identificat talente tinere care, cu sprijinul ambasadelor prezente, au efectuat turnee sau au organizat expozitii in diverse tari. Cred ca acest succes se datoreaza, in principal, entuziasmului, ambitiei si, nu in ultimul rand, dragostei sustinute de Ion Antonescu, un mecena al artei, dar si un om de afaceri, de colaboratoarea sa apropiata Luiza Ciolac. Romania, cu toata modestia, este o mare putere culturala.
M. P. B.

DIPLOMAT CLUB, NR. 5 / 2002

IN NORDUL FABULOS AL ROMANIEI
SUPERB WEEK-END DIPLOMATIC

Intr-una din zilele insorite ale acestui inceput de vara romaneasca, Salonul oficial al Aeroportului International Otopeni era plin de ambasadori acreditati la Bucuresti, asteptand imbarcarea pentru un zbor special spre nordul tarii. Sefii de misiune raspunsesera la invitatia gratioasa a domnului Mircea Geoana, ministrul Afacerilor Externe, si a domnului Ion Antonescu, secretar de stat la Ministerul Culturii si Cultelor, de a participa la o vizita de documentare si agrement in judetele Suceava si Iasi.
La ora cand aeronava speciala tasnea spre inaltimi, oaspetii straini isi inchipuiau poate ca participa la un zbor protocolar. Chiar si acei diplomati care mai fusesera in zona de destinatie nu-si puteau inchipui ca peste doar 60 de minute vor fi participanti la un fermecator si insolit week-end diplomatic, de care isi vor aminti cu placere mult timp dupa intoarcerea la Bucuresti.
Dupa aterizarea avionului la Suceava, doua autocare aveau sa plonjeze grupul de excursionisti in fabulosul univers bucovinean cu tot ce are mai reprezentativ si pitoresc pentru ca apoi sa inceapa incursiunea in inegalabilul spatiu traditional al Iasilor. Prezenta ministrului de Externe, domnul Mircea Geoana, si a ministrului Culturii si Cultelor, domnul Razvan Theodorescu in mijlocul participantilor la week-end a avut darul de a-i conferi valoarea unei comuniuni mult apreciate de distinsii oaspeti. Ne grabim sa consemnam aici, cu fireasca satisfactie, organizarea exemplara datorata contributiei inspirate a domnului Gheorghe Dinica, in dubla sa calitate de director al Protocolului la M.A.E. si la Guvern, precum si a domnului Dorian Prisacaru, directorul Presei din M.A.E. si unul si celalalt s-au straduit sa sustina cu succes ideile secretarului de stat Ion Antonescu, care s-a aratat si de asta data un mare maestru de ceremonii intr-un domeniu in care este specialist consacrat, cel al turismului in forma sa cea mai agreabila si instructiva totodata.
Programul excursiei diplomatice, pe cat de bogat si atractiv, a fost asfel desfasurat incat oaspetii, in ciuda oboselii incercate, s-au aratat pe deplin satisfacuti. Caldura cu care au fost intampinati de localnici si de autoritati a fost peste tot entuziasmanta. Prefectii si primarii din judetele Suceava si Iasi au tinut sa-i insoteasca pe ambasadori pe tot parcursul, oferind momente memorabile de ospitalitate bucovineana, moldoveneasca. Vizitarea vestitelor manastiri, popasul la Cotnarii licorilor de aur, deplasarea la Cetatea de Scaun, intalnirea cu zidurile stravechi incarcate de istorie, incursiunile in muzee si expozitii, opririle in locurile mirifice, multe cu rezonanta de legenda, intalnirile “de lucru” cu oficialitati, cu obiceiurile locale, cu traditii si mestesuguri specifice si, nu in ultimul rand, spectacolul unei gastronomii originale si cuceritoare – s-au constituit in secvente care au inlesnit o mai buna apropiere de realitatile romanesti.
Am avut, in ce ne priveste, prilejul de a fi martori si participanti la acest insolit week-end diplomatic, care a devenit o memorabila ocazie de a reflecta in ochii inaltilor oaspeti straini imaginea reala a unui spatiu romanesc reprezentativ pentru ceea ce inseamna Romania de azi in tot ce are mai semnificativ pentru drumul ei spre ziua de maine.
Entuziasmati de cele vazute si traite acolo, in Tara de Sus, oaspetii ne-au marturisit nu o data admiratia lor, iar in unele seri au dansat si au cantat alaturi de localnici cu o simpatie manifestata pentru romani si pentru Romania. Si am auzit chiar unele comentarii: Domnul Mitterand trebuia sa vada aceasta Romanie, nu ceea ce a redat in filmul sau televizat!
Ambasadorii acreditati in tara noastra s-au convins inca o data ca exista o Romanie pe care unii se straduiesc deliberat sa nu o vada. Exista totusi acel spatiu inconfundabil pe care francezii au frumosul obicei de a-l denumi La Roumanie profonde, o realitate ce nu poate fi ignorata ci, dimpotriva, pretuita cum se cuvine. Ceea ce a demonstrat si reactia ambasadorilor straini participanti la week-endul diplomatic la care au fost invitati.
B. D.

PENTRU PATRIE, NR. 9 / 2002

INTERVIU CU DOMNUL ION ANTONESCU, SECRETAR DE STAT, INTEGRARE EUROPEANA, RELATII EXTERNE, IN CADRUL MINISTERULUI CULTURII SI CULTELOR
- Domnule secretar de stat sunteti un om care iubeste si pretuieste cultura si pe slujitorii acesteia. Nu doar in vorbe ci si in fapte. Ce rol are, dupa opinia dvs., cultura in viata unui popor?
- Mi-a placut placut foarte mult istoria si am constatat ca multe popoare au disparut pentru ca nu au avut o istorie dar, mai ales, ca n-au avut o cultura.
Am mai spus o data ca, daca as fi prim-ministru, as intocmi bugetul, ma refer la impartirea lui, situand pe primul loc invatamantul. Apoi, ar fi sanatatea, cultura, armata si celelalte ministere. Invatatorii si profesorii nu trebuie niciodata uitati. Ei te modeleaza si te formeaza pentru viata si profesie. Am asezat pe locul doi sanatatea deoarece cu cat un popor e mai sanatos cu atat produce mai mult. Am incercat sa schimb conceptiile unor oameni legate de cultura. Aceasta e importanta nu numai in viata poporului ci si a fiecarui individ care stie carte. Chiar si a unui analfabet.
- Gestul de Mecena, pe care l-ati facut dvs., oferind recompense banesti si apoi o excursie de vis cu vizitarea manastirilor din Nordul Moldovei unui numar de actori, va onoreaza. Pot suplini asfel de acte filantropice, o politica bine gandita, coerenta care sa situeze cultura si slujitorii sai acolo unde merita sa se afle?
- Eu fac astfel de gesturi nu de acum ci demult iar pentru ceea ce am facut am primit intr-adevar mai multe complimente. Sunt cateva care cred ca ma caracterizeaza cu adevarat. Unul dintre ele fiind cel al lui Vicentiu Ploiesteanu, care mi-a spus: “Dumnezeu te-a lasat pe pamant ca sa faci bine oamenilor”. In Biblie se spune, si eu cred aceasta, fericit este acela care poate sa faca oameni fericiti. In urma cu cateva saptamani, la Patriarhie, Preafericitul Teoctist ma prezenta la cateva persoane afirmand ca “dincolo de a fi credincios e mult mai important faptul ca a facut multi semeni fericiti”. Daca ar fi mai multi care ar gandi si actiona asa, atunci, cu siguranta, n-ar mai fi atata ura si saracie in lume.
Cand dupa Revolutie am inceput sa castig mai multi bani si sa-i ajut pe cei in suferinta, unii au crezut ca o fac cine stie cu ce scop. Nu-i adevarat. Ceea ce fac este ca-mi face mie placere si ma face sa ma simt bine cand vad oameni fericiti si datorita contributiei mele. Dupa revolutie, am dus in Israel, sa vada locurile sfinte, peste 500 de oameni pe cheltuiala mea. Daca numai zece la suta dintre acestia s-ar ruga sa-mi dea Dumnezeu sanatate si tot e bine. A renovat biserici, doua le-am construit din temelii, la anul vor fi sfintite. Am oferit bani pentru rasplatirea olimpicilor, am ajutat multe persoane handicapate. Eu am o vorba: da-mi cu alifie cand am rana. Dupa aceea nu mai este nevoie. Fara indoiala ca aceste gesturi nu pot inlocui o politica bine gandita, coerenta in domeniul culturii. Am vrut sa atrag atentia ca avem o tara foarte frumoasa pe care foarte multi nu o cunosc. Apoi sa nu uitam ca acesti oameni au daruit din sufletul si fiinta lor toata viata si n-au primit decat aplauze ori ei merita infinit mai mult din partea noastra, a tuturor.
Ajutandu-i pe olimpici am vrut sa-i fac sa inteleaga ca locul lor este aici, ca sunt oameni dispusi sa-i ajute sa-si faca un rost aici, sa nu mai plece in strainatate. Daca am fi avut o politica in domeniul culturii, bine articulata, poate ca asemenea gesturi nu-si mai aveau sensul.
Am un proiect pe care cred ca-l voi pune in practica pana la sfarsitul acestei legislaturi in legatura cu titlurile nationale. Este vorba despre titlurile de maestru, maestru emerit si senior al literaturii, artei, stiintei, sportului, mass-media de care vor beneficia un numar de 1500 de personalitati, repartizate astfel: 150 locuri seniori, 500 locuri maestru emerit si 850 locuri maestru. Titlul de senior in domeniile enuntate se decerneaza de presedintele Romaniei, cele de maestru emerit de catre primul-ministru iar cele de maestru de catre Ministerul Culturii si Cultelor si ministerele de resort.
Baza pentru criterii are in vedere: opera semnificativa, rezultate omologate, recunoasterea publica, lucrari de notorietate, realizari de exceptie, premii si distinctii (nationale si internationale). In vederea stabilirii criteriilor de atribuire a titlurilor vor fi consultate: Ministerele de resort, Academia Romana, Uniunile de Creatie, Organizatiile profesionale, Organizatii sportive. Aceste tiltluri vor fi acordate la tot ce inseamna oameni de valoare din Romania indiferent de zona in care se manifesta ca atare. Ceea ce e important, aceste titluri au si o sustinere financiara, inteleg ca detinatorii lor sa fie scutiti de impozit, sa beneficieze de sase calatorii cu trenul si de recompense financiare, maestrul emerit de 3 milioane, iar seniorul de 5 milioane. Nu trebuie ca de aceste titluri sa beneficieze doar cei care au iesit la pensie ci si cei in activitate: sportivi, olimpici, muzicieni etc. Apreciindu-i in acest fel si pe tineri, ii determinam sa ramana in tara, unde este cea mai mare nevoie de ei. Este un mod de a recunoaste valorile nationale si in acelasi timp de a stimula dorinta de performanta.
La ora actuala, cultura si oamenii de cultura nu mai sunt deloc apreciati. Ba mai mult, daca au iesit la pensie sunt uitati. Este o mare greseala, fiindca nu vor mai aparea altii, dandu-si seama de aceasta mare nedreptate fata de valori.
- Cum au privit colegii dumneavoastra gestul amintit mai sus?
- Unii m-au laudat, unii n-au spus nimic iar altii, gandind ca la baza lui sa afla cine stie ce scop ascuns, m-au criticat. Mass-media greseste enorm de mult prin supralicitarea spectaculosului, senzationalului, in timp ce lucruri importante fie ca sunt consemnate in treacat sau pur si simplu uitate cu desavarsire. In America, sau Israel, cand se “gaseste” un nebun ca mine, care sa-si cheltuiasca astfel banii, zile in sir este mediatizat pe prima pagina a ziarelor. In afara de televiziuni care au mediatizat ceea ce am facut, ziarele fie ca m-au criticat fie n-au consemnat nimic. Chiar daca se va face o lege a sponsorizarii pentru cultura, cu reducere de impozit de 100%, tot nu se vor gasi sponsori pentru aceasta, fiindca oamenii de cultura ca si cultura nu sunt promovati. Lucrand in acest minister mi-a fost mai usor sa-i conving pe cei care i-am ajutat. Actorii sunt foarte suspiciosi ori, lucrand in acest minister, le-am risipit suspiciunile.
Va marturisesc faptul ca scenele pe care le-am trait alaturi de dansii anul trecut ca si anul acesta mi-au umplut inima de bucurie. Nici nu stiu cum a trecut timpul. Este ca si cum te-ai afla langa fiinta iubita. Nici nu stii cum zboara timpul. Sa fii vazut bucuria oamenilor pe strada, in parcuri… Nu le venea sa creada ca oamenii aceia care i-au bucurat de atatea ori sunt printre ei ca niste oameni obisnuiti, in carne si oase cu care poti da mana, vorbi despre una si alta. A fost in acelasi timp o imensa bucurie si pentru actori sa constate ca sunt atat de iubiti. Li s-au facut niste primiri cu totul de exceptie. Daca voi reusi sa impun legea privind acordarea titlurilor si schimbarea salarizarii in domeniul culturii, o sa am constiinta impacata ca am facut ceva bun, ceva care va ramane dupa mine.
[...]
- Cum priviti, in calitatea pe care o aveti, interesul manifestat de revista centrala a M.I. pentru reflectarea culturii si a reprezentantilor ei autentici?
- Dupa mine, toate mijloacele de informare, ar trebui sa aiba emisiuni de cultura, la fel toate ziarele trebuie sa contina rubrici, chiar pagini, in care sa fie reflectat fenomenul cultural, fapte, manifestari din spatiul culturii, indiferent de domeniu. Fiindca nu s-a procedat asa a aparut si se manifesta subcultura. Daca ar fi fost mai multe si de calitate certa emisiunile folclorice, micile ecrane n-ar fi fost invadate de manele si de alte lucruri asemanatoare. Desi fenomenul s-a mai diminuat ca urmare a unei campanii bine concepute mai sunt televiziuni care, in schimbul unor sume consistente de bani, continua sa difuzeze astfel de muzica. Mass-media are cel mai mare rol, daca isi intelege adevarata menire, in eliminarea subculturii.
- Ne-ar interesa, in masura in care cunoasteti problematica revistei noastre, ce sugestii si recomandari ne puteti face.
- Cred ca ar trebui sa prezentati mai multe acte antisociale pe care le comit unii infractori dar din acestia mai grei, nu doar marunti, prezenti si in paginile celorlalte publicatii de pe piata. Probabil ca daca i-ati prezenta pe marii infractori prinsi de politisti si sanctionati, ar creste mai mult interesul cititorilor pentru revista dvs., care e o publicatie bine facuta atat ca design cat si ca structurare a subiectelor.
G. C.

ROMANIA PITOREASCA, NR. 9 / 2002

TITLURI NATIONALE PENTRU CREATORII DE ELITA AI TARII
ION ANTONESCU, cunoscut om de afaceri in turism, astazi secretar de stat in Ministerul Culturii si Cultelor, iese la rampa cu o initiativa legislativa de mare ecou national. I-a fost suficient, de pilda, sa cunoasca – prin intermediul unei actiuni turistice cu scop umanitar“ starea de degradare a vietii unor importanti actori ai tarii, si a luat initiativa elaborarii unui proiect de ordonanta de urgenta pentru instituirea unor Titluri Nationale dedicate valorilor de exceptie ale tarii, creatorilor de elita din Romania.
- Cum s-a nascut, in detaliu, aceasta initiativa, domnule secretar de stat?
- Stiti foarte bine ca eu am organizat, in primavara acestui an, o calatorie turistica pentru marii actori ai scenei romanesti la celebrele manastiri din Moldova. Aflasem prin niste contacte personale ca multi dintre monstri sacri ai teatrului nostru, desi ajunsi la varste respetabile, desi ne predasera de pe scena o parte din istoria neamului, ei nu reusisera sa vada, macar o data, celebrele capodopere ale turismului si culturii religioase “ Manastirile din Moldova si Bucovina. Cauza acestei situatii nu a fost nici pe departe lipsa de interes ori comoditatea, ci agitata lor viata si profesie, care i-au tinut mereu pe scena, in turnee, spre a ne bucura cu arta lor. Pe langa marea bucurie de a trai, cu prilejul excursiei de cateva zile, in compania acestor minunati creatori ai teatrului, de a descoperi ca si la aceasta varsta ei continua sa fie niste titani ai artei, calatoria respectiva mi-a oferit posibilitatea amara de a afla ca unii dintre ei “ca sa nu spun toti“ au o conditie sociala care-i situeaza aproape de periferia conditiei umane. Si mi-am adus aminte de marele adevar spus de poetul nostru nepereche, Mihai Eminescu: Munca unui om se poate plati, caracterul, cultura lui, nicicand. De la respectiva calatorie, s-a nascut ideea proiectului meu, o Ordonanta de Urgenta consacrata instituirii Titlurilor Nationale pentru creatorii de elita ai tarii, prin care societatea sa-si manifeste respectul pentru valoarea inestimabila a muncii lor, pentru contributia adusa de ei la progresul nostru ca natie si natiune. Ideea acestui demers am impartasit-o si domnului Adrian Nastase si domnia sa m-a incurajat sa-l elaborez.
- In ce stadiu se afla acum sus pomenitul act normativ?
- Partea mea de contributie “ elaborarea proiectului, stabilirea domeniilor pentru care ar urma sa se acorde titlurile nationale, recompensele si facilitatile ce urmeaza a fi date in virtutea respectivelor titluri am finalizat-o demult. In prezent, proiectele se afla la organismele abiliate pentru stabilirea criteriilor pe baza carora se vor acorda titlurile nationale si pentru fundamentarea resurselor financiare necesare (recompensa baneasca diferentiata pentru titluri in functie de categoria din care fac parte, scutiri de impozit pe salariu sau pensie, un numar de calatorii gratuite pe CFR, abonamente gratuie pe toate liniile de transport urban etc).
- Interesant. Care sunt, in viziunea proiectului, domeniile pentru care se instituie titlurile nationale?
- Cele mai importante domenii ale creatiei spirituale – literatura, arta, stiinta, sportul, mass-media, cu toate diviziunile si subdiviziunile lor.
- Sa admitem ca proiectul dumneavoastra se va fianliza cu succes. Care ar fi denumirea respectivelor titluri?
- In proiect se propune ca Titlurile Nationale sa fie acordate cel putin unui numar de 1500 de personalitati. Pentru o evaluare echitabila a valorilor, ele, titlurile, se impart in trei categorii si au urmatoarele denumiri: Senior al literaturii, artei, stiintei, sportului, mass-media, Maestru Emerit al literaturii, artei, stiintei, sportului, mass-media si Maestru al literaturii, artei, stiintei, sportului, mass-media. Pentru prima categorie titlurile urmeaza sa fie decernate de presedintele Romaniei, pentru a doua“ de primul-ministru, iar pentru a treia de noi.
- Cand apreciati, totusi, ca se va finaliza proiectul propus de dumneavoastra?
- Eu mi-am asumat responsabilitatea de a-l elabora. Drumul lui pana la finalizare depinde de reactia pe care o vor avea toti factorii prin mana carora va trece proiectul. Asta este tot ce pot sa va spun in momentul de fata, ca autor al acestui act normativ.
C. P.


JURNALUL NATIONAL, 21-22 APRILIE 2001

OMUL SAPTAMANII - ION ANTONESCU
Aproape 200 de batrani din cele sase azile ale Bucurestiului au avut ocazia sa mearga la teatru, mai precis la Teatrul National, unde au vazut spectacolul "Coteletele", regizat de Gelu Golceag si avand o distributie de exceptie: Radu Beligan, Gheoreghe Dinica, Ileana-Stana-Ionescu, Sanda Toma. Entuziasmati ca niste copii si imbracati cu cele mai bune haine, in carje sau in carucioare, batranii s-au hotarat sa profite la maximum de aceasta seara. Lumina pentru sufletul batranilor ii apartine dlui Ion Antonescu, secretar de stat in Departamentul de Integrare Europeana al Ministerului Culturii si Cultelor si realizata cu sprjinul directorului TNB, Dinu Sararu, si senatorului Sorin Oprescu. Domnul Antonescu ne-a marturisit ca intentioneaza sa continue realizarea unor astfel de evenimente destinate batranilor urmatorul fiind vizitarea Muzeului National de Arta actiunile de acest gen urmand sa devina cat mai dese. Pentru initiativa sa deosebita si respectul aratat batranilor neajutorati, Jurnalul Ntional ii atribuie dlui Ion Antonescu titilul de Omul saptamanii.

JURNALUL NATIONAL, LUNI, 23 APRILIE 2001

OSCARURI IN VARIANTA ROMANEASCA
Secretarul de stat in Ministerul Culturii si Cultelor, Ion Antonescu, a pus la cale acest eveniment pentru a-i rasplati cumva pe marii actori romani aflati la cea de-a doua tinerete. "Nici o manifestare de dupa `89 nu a intentionat sa-i aiba in centrul atentiei pe acesti actori", a spus Ion Antonescu.


JURNALUL NATIONAL, JOI, 31 MAI 2001

ION ANTONESCU, POLITICIANUL CARE ADUCE BANI DE-ACASA PENTRU CULTURA
Secretarul de stat in Ministerul Culturii, Ion Antonescu, este una din putinele exceptii din lumea politica romaneasca: pentru a-si vedea planurile realizate - si vorbim aici de proiectele culturale - domnia sa aduce bani de-acasa. 500 de milioane a cheltuit pana acum si spune ca nu se opreste aici. Despre aceasta si multe alte initiative politicianul vorbeste in cele ce urmeaza.
- Domnule Antonescu, sunteti un cunoscut om de afaceri. De ce at intrat in politica?
- Revolutia pentru unii a insemnat un fel de iesit la tabla. Multi dintre oamenii cu influenta si potential insa nu au facut-o. Eu m-am gandit atunci ca degeaba ai bani daca nu faci un bine si nu incerci sa lasi ceva in urma ta. Unul din lucrurile mari pe ca le-am facut a fost in 1993, cand am donat 500.000 lei ca sa repictez altarul bisericii de la mine din sat, Perisan-Valcea, biserica ctitorita de strabunicul meu, si pe care am renovat-o, de altfel, in totalitate. In ultimii cinci ani am ridicat din temelie alte doua biserci, si nu cred ca cineva din Romania se poate lauda cu asa ceva. Am renovat si scoala din sat. In ideea de a face lucruri frumoase am si acceptat sa intru in aceasta guvernare. Au existat zvonuri cum ca mi s-a sigurat un loc in politica din cauza banilor dati in campanie. Daca cineva imi demonstraza ca am dat 1 leu, ii dau 1 miliard! De asemena, am renovat si etajul VII de la ASE, Catedra de Turism, si am premiat pe olimpicii de matematica.
- Care sunt realizarile pe care le aveti pana la ora actuala?
- Realizarea cea mai recenta este legea pornografiei, care se afla deja pe masa Guvernului. Dar luate in ordine cronologica, in luna februarie am facut proiectul pentru o lege a sponsorizarii, pe care am trimis-o la politicieni si am primit foarte multe raspunsuri pozitive. Pe scurt, ea promoveaza scutirea de impozit 100% a celor care investesc in cultura si si marirea bazei de 10% prevazuta actualmente pentru orice fel de sponsorizare, la minimum 25% pentru sumele alocate culturii. Din pacate, proiectul zace pe masa secretarului de general Ioan Hidecguti de trei luni si nu am primit nici un raspuns inca.
O alta multumire sufleteasca a fost in luna aprilie, cand am reusit sa aduc 186 de batrani la Teatrul National din sase azile. Cum am foarte multi prieteni printre artisti, m-am gandit sa fac ceva special si pentru ei. Asa ca am invitat 80 de seniori ai teatrului si filmului, si le-am oferit, pe langa diplome, o zi de neuitat. De aici mi-a venit ideea sa fac la anul, indiferent daca mai sunt la Cultura sau nu, Oscarul in varianta romaneasca. Tot pentru marile valori am facut un proiect de lege prin care sa le fie data o renta viagera cu banii neimpozabili.
- Care sunt proiectele de ultima ora?
- In primul rand vreau sa strang relatiile cu ambasadele. Astfel voi infiinta primul club diplomatic de cultura, la care vor fi inscrisi atat ambasadori, atasati culturali cat si personalitati din diverse domenii. Vom consulta agenda fiecarei ambasade si vom realiza un schim de idei si experienta. De exemplu, saptamana viitoare voi organiza o excursie la Targul de Ceramica Cocosul de Horezu, iar la 5 iunie reprezentantii diplomatici, oamenii de cultura, ziaristii vor participa la un concert extraordinar Tudor Gheorghe, la Teatrul National. Un alt proiect de mare anvergura pe care vreau sa il realizez pana la vara este inventariera locaselor de cult si a cimitirelor apartinand unor tari ca: Israel, Germania, Armenia, Franta, Marea Britanie, SUA. Voi incerca sa strang fonduri pentru a le renova, ca apoi sa le introduc in circitul turistic. Toate aceste lucruri vor fi prezente si pe o pagina de web.
- Bugetul culturii este unul foarte mic. De unde luati fonduri pentru toate aceste actiuni?
- Pana acum am cheltuit 500 de milioane de lei din banii mei pentru actiuni umanitare, urmand ca peste doua saptamani sa mai dau inca 300 de milioane, pe cand de la Ministerul Culturii si Cultelor am primit doar 34 de milioane. Mai rar un nebun ca mine care sa vina cu banii acasa. Dar nu imi pare rau, pentru ca o fac din placere.
- Ce tabieturi are omul Ion Antonescu?
- Imi place sa fac piata piata si sugerez tuturor politicienilor sa faca acest lucru ca sa observe cat de usor se cheltuiesc banii. Mi-am impus un regim drastic si ma scol in fiecare dimineata la 06.00 ca sa pot face o ora de gimnastica. Apoi, obligatoriu, mananc o farfurioara de nuci, un catel de usturoi si beau numai numai sucuri naturale. Fac de doua ori pe saptamana masaj si sauna. Am pasiune pentru flori si mi-as dori sa le pot ingriji singur, dar nu am timpul necesar.


JURNALUL NATIONAL, 24 AUGUST 2001 PAGINA 10

ACTORII - PE DRUMURI, IN VACANTA
A venit si randul seniorilor teatrului si filmului romanesc sa li se mai faca cate o bucurie. Miercuri dimineata, 31 de actori au retrait sentimentul ca sunt copii si ca pleaca in excursia vietii lor. Timp de cinci zile, artistii vor colinda Moldova si vor vizita tot ce se putea, contra cronometru. Ideea de a-i ferici pe greii scenei, intr-o perioada cand acestia au parte doar de o infima pensie si un nemeritat anonimat si nebagare de seama din partea celor avizati sa ii ajute, ii apartine lui Ion Antonescu, secretar de stat la Departamentul de Integrare Europeana din cadrul Ministerului Culturii si Cultelor. "Am vrut sa realizez doua lucruri: sa le aduc actorilor putina bucurie si, prin intermediul lor si a ceea ce reprezinta ei pentru cultura, sa fac si mai multa reclama punctelor de maxim interes din Moldova", ne-a declarat Ion Antonescu.
Cum aveau plecarea dimineata, la ora 08.00, actorii nu au intarziat sa apara cu o jumatate de ora inainte. Condusi de partenerii de viata sau prieteni, artistii, fiecare cu bagajul sau, si-au ales cuminti locul in autocar, ca abia dupa aceea sa socializeze. Nu trebuia sa fii un mare cunoscator ca sa observi ca marea familie a actorilor, sintagma folosita de multe ori, este chiar o realitate. Bucuria cu care se intampinau reciproc, imbratisarile si cuvintele de alint pe care si le adresau iti dadeau senzatia ca lumea lor este una perfecta, in care invidia nu isi are locul. Dinu Sararu, directorul Teatrului National era precum un tatic, fiecare actor trecand intai pe la el ca sa ii dea binete. Mircea Albulescu, care domina prin prezenta locul de intalnire, isi intampina colegii de scena dupa cum merita fiecare "daca respectivul era mai somnoros, maestrul il trezea cu ceva de genul: Ai sa ma ierti? Ti-am facut ceva ingrozitor si nu cred ca ma vei putea ierta". Pret de cateva secunde, cu toate ca era si el actor, acesta chiar credea ca i s-a intamplat ceva teribil. De fapt, Mircea Albulescu nu vroia decat sa ii introduca in spiritul excursiei si sa isi anunte prietenii, dinainte de urcarea in autocar, ca ii vor astepta nenumarate peripetii. Carmen Stanescu a fost prima care a recunoscut ca ii este foarte somn, tinand cont de ora, si ca va incerca sa se integreze cat mai repede in spiritul excursiei. Olga Tudorache, Marin Moraru, Ion Lucian, Mihai Fotino, Tora Vasilescu, Rodica Popescu-Bitanescu, Eugen Racoti, Ileana Stana Ionescu vor avea nenumarate surprize pe perioada excursiei. Ultimul venit a fost Radu Beligan, care, atunci cand s-a facut fotografia de grup, a avut parte de un tratament special: colegele sale de scena i s-au asezat la picioare exclamand: Am cazut la picioarele tale, maestre!. Excursia a costat peste 500 de milioane, iar Ion Antonescu si-a inceput de ieri seria de surprize pregatite. Actorii au primit deja trandafiri rosii si galbeni, iar la Piatra Neamt albastri, pentru ca la Prefectura din Iasi sa le fie inmanate diplome de onoare. Pe tot parcursul excursiei, actorii vor fi insotiti de catre o salvare dotata si cu medicii aferenti, pentru evitarea oricarui incident nedorit.


JURNALUL NATIONAL, 25 AUGUST 2001

"ACTORII PLECATI IN EXCURSIE AU FOST ATACATI IN PADURE"
SPERIATA, TORA VASILESCU A INCEPUT SA PLANGA SI A INCERCAT SA-SI ASCUNDA BIJUTERIILE
Actorii plecati miercuri prin Moldova, in excursie, la initiativa lui Ion Antonescu, secretar de stat la Departamentul de Integrare Europeana din cadrul Ministerului Culturii si Cultelor, au fost atacati de o ceata de tigani. Ieri- dimineata, in drum spre casa memoriala Ciprian Porumbescu, intr-o padure, autocarul, in care se aflau cei 32 de "monstri sacri" ai teatrului si filmului romanesc, a fost blocat de o caruta si 25 de tigani, dintre care multi erau femei si copii. Atacatorii au incercuit autocarul cu actori si au inceput sa strige ca nu le vor da drumul pana nu vor fi rasplatiti cum trebuie.
Reactia artistilor a fost una pe masura: panica si spaima. Cea mai vizibil afectata a fost Tora Vasilescu, careia i-au dat lacrimile. "M-am speriat ingrozitor! Mi-am scos inelele si lanticul de aur si le-am inghesuit undeva prin autocar. Si ma gandeam de ce trebuia sa atace tocmai acest autocar de monstri, bineinteles, sacri, asa cum ni se tot spune. Apoi mi-au venit in minte secvente din filmul "Balanta" si le-am impartasit colegilor gandurile mele, ne-a declarat Tora Vasilescu. Nici Paula Radulescu nu a reusit sa isi reprime sentimentul de frica care o domina. In acel moment m-am intrebat in sinea mea de ce a trebuit sa iau atatea bijuterii cu mine. Apoi, m-am gandit ca am interpretat atatea roluri si am intrat in psihologia atator personaje incat este imposibil sa nu ma inteleg si cu ei. Din fericire, Ion Antonescu a intervenit si a calmat cat de cat spiritele. Ca sa ii linisteasca pe agresori, acesta s-a gandit la o modalitate ce ar fi trebuit sa aiba succes: banii.
Secretarul de stat a scos din buzunar un teanc de bancnote si a inceput sa negocieze. Cum rromii au vazut ca are balta peste, au inceput sa ceara mai mult. Asa s-a ajuns ca Ion Antonescu sa scoata din buzunarul sau suma de 2 milioane de lei. Politia a intervenit la un moment dat cand si secretarul de stat a vazut ca se ingroasa gluma. Caci, initial, asta a si fost: o gluma! Ion Antonescu s-a gandit sa anime cat se poate vacanta pe care le-a organizat-o actorilor si a pus la cale atacul respectiv. Medicii de pe salvarea care ii urmeaza pretutindeni nu au fost de acord cu aceasta farsa, deoarece au considerat ca sunt persoane care sufera cu inima si ar putea pati ceva. Asa ca Ion Antonescu s-a hotarat sa ii avertizeze pe cei care ar fi putut sa fie in pericol, adica Radu Beligan, Olga Tudorache si Carmen Stanescu. Multi au fost cei care i-au admirat curajul colegului lor Radu Beligan, ce a coborat primul din autocar ca sa negocieze cu rromii. Acestia insa nu stiau ca, de fapt, maestrul avea cunostinta ca totul este o farsa si ca s-a distrat copios pe seama lor. Dar gluma s-a ingrosat la un moment dat. Falsii atacatori s-au distrat atat de bine, mai ales cand au vazut ca ies si bani, incat nu mai voiau sa dea drumul autocarului sa plece. La un moment dat mi-a parut rau ca am facut aceasta farsa, cand am vazut ca rromii si-au luat la modul sincer rolul in serios, dar stiam ca am chemat un echipaj de politie in spate, declara Ion Antonescu. La capitolul persoane calme a intrat Ileana Stana Ionescu, care ne-a spus ca nu s-a gandit la o scena tragica fiindca erau prea multi copii si ce ar fi putut acestia sa le faca, in afara sa le ia bijuteriile si banii. Carmen Stanescu este entuziasmata de tot ce i se intampla: Suntem lesinati de oboseala, dar Antonescu ne hartuieste in continuare, la modul placut bineinteles, ca sa vizitam cat mai mult posibil. Actorii sunt recunoscuti la tot pasul. Le sunt cerute autografe si au fost primiti peste tot regeste. La casa lui Ciprian Porumbescu, de exemplu, tot satul s-a imbracat de sarbatoare si i-a intampinat cu tot felul de bunatati. Singurul caruia supararea nu i-a trecut decat mai tarziu si pe care Ion Antonescu a trebuit sa il impace a fost Ion Lucian, carea trait pe viu un atac regizat ce nu aparea si in scenariul lui.
R. C.


JURNALUL NATIONAL, 11 DECEMBRIE 2001

ACTORII ROMANI S-AU SIMTIT PENTRU O SEARA LA OSCAR
CU BANII PE CARE I-AU PRIMIT, ACTORII ISI VOR PLATI DATORIILE

Spectacolul de gala Varsta de aur, organizat de Ministerul Culturii si Cultelor, la initiativa secretarului de stat Ion Antonescu, si in prezenta presedintelui Ion Iliescu, i-a adunat duminica, in sala Teatrului National din Bucuresti, pe cei mai admirati actori romani. Peste 40 de nume celebre au fost premiate pentru varsta rotunda, de la 60 la 80 de ani, si alte premii speciale, in valoare de 3 miliarde si jumatate. Sa ii multumim lui Dumnezeu ca nu ne-a uitat si ca a ingaduit minunea ca cineva sa se gandeasca si la noi, acesta a fost discursul Olgai Tudorache, premiata special, un bun motto pentru intreaga seara. Cu toate ca a fost un prilej de bucurie si un motiv de revedere, tristetea din ochii actorilor era mai mult decat evidenta. Ei nu s-au sfiit sa isi ascunda lacrimile, frustrarile ca nu mai pot juca, lipsurile materiale si groaza ca publicul ii poate uita. Multi dintre ei erau imbracati modest, prea modest. Iar atunci cand pe panoul de pe scena apareau secvente din filmele sau din piesele in care au jucat, mostrii sacri se pierdeau intr-o mare de emotie. Iar Ernest Maftei a spus-o cel mai bine: Nici nu stiu in care film sunt, pentru ca atunci nu aveam timp sa le vad, filmam. Iar acum Pe parcursul a cinci ore, actorii au stat cuminti pe locurile unde le era scris numele, chiar daca au venit cu partenerii de viata sau cu prietenii. Toata sala a inmarmurit cand pe panou a aparut Leopoldina Balanuta. Actorii care au disparut dintre noi prea repede au fost omagiati pe rand de cei care nu i-au dat uitarii. Dar spectacolul trebuie sa continue Un alt premiat, Damian Crasmaru si-a reamintit cum, odata, nu a putut sa intre in rolul unui personaj cam mitocan. Sotia sa, Carmen Stanescu, a incercat sa il ajute si i-a spus sa se poarte ca acasa, ca este de o mitocanie uimitoare. Draga Olteanu-Matei a marturisit ca este al doilea premiu pe care l-a primit, primul fiind in clasa a IV-a. Gica Petrescu nu a rezistat ispitei si a cantat, spre deliciul publicului, fara sa uite sa adauge ca Ion Iliescu l-a mai chemat in urma cu 11ani sa ii prezinte repertoriul. []
Pret de o seara, actorii nostri si-au reamintit de vremurile cand erau pretuiti, iar banii pe care i-au primit o sa ii ajute, dupa cum a marturisit Sebastian Papaiani, sa isi plateasca la zi datoriile catre stat.
R. C.


CRONICA ROMANA, 3 MAI 2001

SA PRIVATIZAM MINTEA ROMANULUI
O PROPUNERE VENITA DIN PARTEA DOMNULUI ION ANTONESCU, SECRETAR DE STAT IN MINISTERUL CULTURII SI CULTELOR, OM DE AFACERI DE SUCCES IN DOMENIUL TURISMULUI.

- As putea spune, pentru inceput, stimate domnule Antonescu, un lucru: ca aveti un anume stil managerial care caracterizeaza activitatea dumneavoastra. Cine va cunoaste stie, de pilda, faptul ca sunteti un deschizator de drum in turismul privat, cu diplome pentru succesul in afaceri. Iar ca secretar de stat la Ministerul Culturii si Cultelor, va ganditi la soarta zonelor turistice cu valente culturale.
- Avem un sprijin deosebit din partea Comunitatii Europene, - fondurile PHARE. Am primit o suma mare de bani pentru instruirea a 160 de tineri care sa realizeze proiectele. Programul Cultura 2000 (in colaborare cu alte tari), vizeaza renovarea monumnetelor istorice, de cultura; asa ar fi Proiectul Dunarea un program de anvergura la nivel national pentru refacerea obiectivelor arheologice de-a lungul Dunarii. Alte variante vizeaza manastirile din Moldova sau cetatile din Transilvania, toate inscrise in circuit turistic. Important este sa ne tinem de cuvant, sa punem in practica proiectele.
- Programul Cultura 2000 care se desfasoara pe patru ani are proiectele realizate. Cine va impiedica sa la puneti in practica?
- Ca sa mearga bine cultura sau turismul trebuie schimbata legea sponsorizarii. Eu am un proiect de lege cu patru variante. Prima varianta propune ca omul de afaceri care investesete, de exemplu, in cultura sa fie scutit de impozit 100%, asa cum este in SUA. A doua varianta, sa fie scutit doar de 25%, dar in colaborare cu proiecte. De exemplu, un om de afaceri, care doreste sa renoveze muzeul Theodor Aman, sa fie scutit de impozit cu suma investita. A treia varianta sa adoptam o lege ca in Anglia. 25% din valoarea jocurilor de noroc (Loteria Ntionala, de pilda), sa fie destinata culturii. Si in a patra varianta propun sa se plateasca o suta de lei in plus la paine. Daca ar sti populatia ca aceasta suma ar ajunge la cultura si cu painile vandute intr-o saptamana se va renova de exemplu, Muzeul Luchian, cred ca ar fi de acord.
- Muzeele sunt si ele obiective turistice. Iar manastirile Moldovei sunt de mult in circuitul european. Ceea ce ar trebui facut vizeaza accesul la ele.
- Ma gandesc ca prin proiectele PHARE pe care le avem si prin Cultura 2000, in special in zona de patrimoniu a mastirilor Moldovei sa imbunatatim accesul catre acestea si sa construim hotele de minimum trei stele. Sa asiguram confortul ca in tarile in care s-a transformat turismul in industrie fara fum.
- Un hotel in Occident se ridica in maximum 6 luni un an. In cat timp s-ar transforma aceasta industrie fara fum in industrie de vise implinite?
- Stiu. La noi dureaza construirea unui hotel ani de zile, pentru ca nu suntem serioasi.
- Ce credeti ca trebuie facut?
- Sa privatizam mintea romanului. Sa gandeasca altfel. Sa nu se mai multumeasca cu putin. Pe langa privatizarea in turism trebuie sa privatizam mintea salariatului.
- Avem o patrie cu un potential turistic natural de neegalat. Sunt tari care traiesc din turism si care nu au asemena zone turisitce. Am putea sa ajungem la acest nivel? Ca om de turism cu experienta indelungata in acest domeniu, ce credeti? Putem sa traim din banii proveniti din industria turisitica?
- Cum sa nu! Sunt tari care s-au dezvoltat din punct de vedere turistic numai in ultimii 20 de ani, asa cum sunt: Tunisia, Marocul, iar cel mare boom turistic este Turcia. Noi vom ajunge in pozitia lor cand guvernul si parlamentul vor intelege ca din turism se scot bani. Atata timp cat este lasat turismul la coada prioritatilor, nu vom scoate bani. E un lucru esential sa se inteleaga ca, venind milioane de oameni in tara, acestia consuma automat. Vrem, nu vrem, facem export la fata locului cu produsul turistic. Trebuie sa se inteleaga ca atunci cand aduci turisti straini trebuie indeplinite anumite conditii. Iar pentru cei care lucreaza in turism?! Sa luam exemplul Turciei: numai 15% TVA, sunt scutiti de impozite, statul a avut grija sa nu incarce pretul. Sper ca prin legea sponsorizarii (daca se modifica) sa punem in valoare muzeele, casele memoriale, manastirile. Si sa existe o conceptie clara in domeniul turismului.


CRONICA ROMANA, 29 OCTOMBRIE 2001


O STRATEGIE CULTURALA A INTEGRARII ROMANIEI IN EUROPA SI IN LUME
CONVORBIRE CU ION ANTONESCU, SECRETAR DE STAT IN MINISTERUL CULTURII SI CULTELOR
Absolvent al Facultatii de Cibernetica, Ion Antonescu a indragit din primul an de studii turismul, facand pe ghidul. Pana in 1989 a fost economist la Biroul de Turism al IHTR, raspunzand de ghizi, turism intern, agentii si de publicitate. Dupa 1990 a intrat in afaceri, tot in turism, fireste, constituindu-si propria agentie.
- Stimate domnule Ion Antonescu, multi s-au mirat cand, dupa ultimele alegeri, ati fost numit secreatar de stat in Ministerul Culturii si Cultelor. Cum se impaca responsabilitatile dvs. privind integrarea europeana si relatiile externe, cu preocuparea exclusiva pentru turism?
- Eu cred ca foarte bine si ii sunt recunoscator academicianului Razvan Theodorescu pentru ca s-a tinut de vorba si m-a adus in ministerul pe care il conduce. Convingerea mea este ca izvorul turismului este cultura. Oricine poate constata ca orice traseu al unei excursii in tara sau in strainatate cuprinde , prioritar, obiective culturale si artistice.
- Cu ce contribuiti, concret, la dezvoltarea relatiilor culturale cu strainatatea?
- In acest sens mi-am creat o strategie, pe care incerc sa o duc pana la capat. Din pacate, constat cat adevar cuprinde vorba romaneasca Pana la Dumnezeu te mananca sfintii. Oricat de bine intentionati ar fi oamenii de la putere, oricare ar fi ei, nu-si pot concretiza pe deplin proiectele benefice, din cauza birocratiei, a mentalitatii retograde si inchistate, a multor functionari, angrenati intr-un mecanism care incetineste sau blocheaza procesele reformei. Voi da un singur exemplu. De la ministerul nostru a pornit un proiect pentru o noua lege a sponsorizarii, in care prevederea esentiala este scutirea integrala a impozitului pe profit a celor ce sponsorizeaza in domeniul culturii si educatiei. Sustinut in Senat de Adrian Paunescu, acest proiect n-a ajuns nici azi sa fie dezbatut in Parlament, pierzandu-se astfel contributii importante ale oamenilor de afaceri in sfera vietii spirituale.
- Totusi, din functia pe care o detineti, chiar daca pe banii proprii, ati reusit sa faceti cate ceva pentru cultura romaneasca, pentru mai buna cunoastere a ei in lume. Care este temeiul acestei generozitati?
- Chiar daca a ramas anonima, aceasta preocupare a mea este mai veche, de cand am inceput sa castig bani din afaceri. In 1992, de pilda, aveam un profit de un milion de lei. Jumatate i-am investit in pictarea altarului bisericii din Perisani Valcea, comuna mea natala. In anii urmatori am pictat intreaga biserica, este in refacere cea veche din sat, datand de peste un secol, am renovat scoala. Eu nu spun ca banii n-aduc fericirea, dar cand iti prisosesc cred ca trebuie utilizati si in folosul public.
- Intre proiectele pe care le patronati se numara si infiintarea Clubului Diplomatiei Culturale. Ce scop are acesta?
- [] asigurarea unui cadru infomal pentru un schimb de idei si proiecte in domeniul culturii si artelor, stabilirea unor legaturi permanente intre diplomati cu responsabilitati culturale acreditati in Romania si personalitati romanesti in domeniu, initierea unor programe culturale si artistice de interes international in Romania, realizarea unor actiuni menite sa duca la o mai buna cunoastere, peste hotare, a patrimoniului si valorilor culturale autohtone.
- In ce va consta, de pilda, urmatoarea reuniune a clubului?
- In ziua de 7 noiembrie, la Hotelul Marriott, un grup de elevi de la Liceul I. L. Caragiale va sustine, in limba engleza, un program artistic. Nu intamplator, acelasi pe care l-a prezentat, la invitatia casei regale britanice, in fata reginei Angliei. In acelasi context vom deschide o expozitie cu planse presate, insotite de comentarii asupra exponatelor extrase din opera lui Shakespeare. Iar la 5 decembrie, la Hotelul Hilton se vor produce formatii muzicale ale mai multor culte religioase din Romania, tema acestui concert fiind apararea pacii.
- Fiind un pasionat de teatru si film, un admirator al artistilor, le-ati consacrat programe speciale, stimulative si in plan material. Ce va indeamna sa faceti acest gest?
- Este un program al ministerului, intocmit de mine, impreuna cu colegul Florin Rotaru, tot secretar de stat. Dincolo de faptul ca trebuie stimulat respectul fata de mari slujitori ai artei, ne-am gandit si la conditia, uneori precara, din punct de vedere material a acestora. In programul nostru de perspective sunt prevazute, intre altele, Legea pensiei viagere pentru marii actori ajunsi la varsta senectutii, lege al carei proiect se afla in Parlament, elaborarea unei legi organice referitoare la statutul artistului, acordarea unor ajutoare financiare prin fundatii si patronate ale oamenilor de afaceri, extinderea promovarii teatrului si filmului romanesc in lume prin turnee in strainatate si prin actiuni culturale romanesti in marile capitale ale lumii.
- Tot in acest cadru, se apropie momentul acordarii unor titluri de excelenta. Cine le va primi si in ce vor consta acestea?
- In ziua de 17 decembrie, la Nationalul bucurestean va avea loc un mare spectacol de gala. Cu acest prilej, 16 mari actori, care au implinit in acest an 60, 70 sau 80 de ani, vor primi titlul de excelenta, insotit de un cec cu suma aferenta varstei. Adica 60, 70 sau 80 de milioane lei. Cred ca nu mai este vorba doar de un gest protocolar.
E. C.


MONITORUL , 20 NOIEMBRIE 2001

PENTRU PRIMA DATA, ION ANTONESCU SARBATORESTE SLUJITORII ARTELOR
VARSTA ACTORILOR SE VA TRANSFORMA IN ZECI DE MILIOANE

Pentru prima data, varsta va aduce marilor actori si alte beneficii in afara de ceva dureri reumatice, iar in cauzul unora chiar jignitoarea uitare a celor din jur.
Astfel, la initiativa secretarului de stat Ion Antonescu, pe 9 decembrie, intr-un cadru festiv, marii actori care anul acesta au implinit o varsta rotunda vor fi sarbatoriti si vor primi un premiu special: echivalentul anilor impliniti in bani. Altfel spus, anul si milionul. Festivitatea va avea loc la Sala Mare aTeatrului National din Bucuresti, la care vor participa personalitati din lumea artelor, ministrul culturii, Razvan Theodorescu, invitati speciali fiind presedintele Ion Iliescu si premierul Adrian Nastase.
Decernarea premiilor se va face in cadrul unui spectacol de gala, regizat de Grigore Gonta, fiecare sarbatorit fiind prezentat de un coleg de breasla. Ion Antonescu a precizat ca prin gestul sau doreste recompensarea marilor valori culturale ale tarii care, cel putin in ultimii 11 ani, au fost lasati intr-un nemeriatat con de umbra.
Sarbatoritilor li se va conferi Titlul Special de Senior al Artei, iar premiile in bani (60, 70 sau 80 de milioane) vor fi acordate direct pe cecuri nominale, pentru ca ei sa poata folosi dobanda ca pe o renta viagera. Printre sarbatoriti se numara: Radu Beligan, Dina Cocea, Irina Petrescu, Stefan Iordache, Ileana Stana Ionescu, Emil Hossu, Marin Moraru si multi alti slujitori de seama ai teatrului si filmului romanesc.
I. T.


MONITORUL DE BUCURESTI, 6 DECEMBRIE 2001


LA CLUBUL DIPLOMATIEI CULTURALE,
REPREZENTANTII CULTELOR S-AU RUGAT IMPREUNA PENTRU PACE

Oameni de cultura, ambasadori, diplomati si reprezentanti ai cultelor (ortodoxe, catolice, musulmane,evreiesti, reformate si de alte religii) s-au reunit ieri, la Hotelul Hilton, la invitatia membrilor Clubului Diplomatiei Culturale din Romania. Ultima intalnire din acest an a membrilor clubului a stat sub semnul unei campanii de combatere, prin orice mijloace, a terorismului.
Printre cei prezenti s-au numarat actorul Ion Lucian, directorul Operei Nationale din Bucuresti, Ludovic Spiess, scriitorul Octavian Paller, dar si directorul departamentului Stiri al postului Antena 1, Radu Cosarca. Participantii au lansat o rugaciune comuna pentru intelegere intre oameni, toleranta si apararea vietii si au semnat un apel pentru pace in lume. Reuniunea clubului a fost ilustrata de o expozitie de icoane, recitalurile grupurilor corale ale Liceului romano-catolic, Facultatii Teologice din Bucuresti si Ansamblului Allegreto.
Presedintele Clubului Diplomatiei Culturale din Romania, Ion Antonescu, ne-a marturisit ca apelul semnat de membrii clubului va fi dat publicitatii, menirea acestei actiuni fiind recunoasterea internationala a bunei intelegeri intre cultele din Romania.
I. T.


COTIDIANUL, 8 MAI 2001


ION ANTONESCU VREA O LEGE A SPONSORIZARII MAI GENEROASA
Dupa Revolutia din 1989, Ministerul Culturii a devenit, incetul cu incetul copilulu nedorit si implicit, neglijat al guvernantilor tarii. Auzim din ce in ce mai des ca din cultura nu ies bani, motiv pentru care sponsorii nu se inghesuie sa sprijine cultura romaneasca de astazi. Bugetul alocat acestui domeniu devine tot mai mic, de la o guvernare la alta. In aceste conditii, sunt tot mai putini cei care se incumeta sa ridice cultura romaneasca la rangul ei binemeritat, iar cei ce continua sa se straduiasca in acest sens se lovesc de sloganul mai sus amintit. Unul dintre oamenii de afaceri de afaceri care s-a decis sa ia taurul de coarne este actualul Secretar de Stat al Departamentului Pentru Integrare Europeana din cadrul Ministerului Culturii si Cultelor, Ion Antonescu, patronul unei reputate firme de turism. De la sfarsitul anului trecut, de cand a preluat aceasta functie, el si-a propus sa ii Cezarului ce este al Cezarului.
Scutire de impozit cu 25% pana la 100%
An de an, in cursul dezbaterilor aprinse starnite de impartirea bugetului national, cultura este intotdeuna lasata pe ultimul loc. Insa, in opinia lui Ion Antonescu, parlamentarii in loc sa gaseasca solutii pentru marirea bugetului alocat Culturii, se cearta cum sa il imparta si pe cel existent. O noua Lege a Sponsorizarii este solutia propusa de actualul Secretar de Stat, pentru marirea bugetului Culturii. In acest sens, el a editat o brosura intitulata Sa regasim valoarea suprema a Culturii. In acest sens, el a editat o brosura intitulata Sa regasim valoarea suprema a culturii si sa dezlegam mainile celor care vor s-o ajute, in care supune atentiei patru propuneri de modificari a actualei Legi a Sponsorizarii. Aceasta brosura a fost trimisa senatorilor, deputatilor si directorilor de ziare pentru a-si face cunoscuta politica de atragere a banilor pentru cultura. Nu a fost un demers in van. Ion Antonescu a primit raspunsuri de la foarte multi demnitari, iar grupul UDMR, chiar a venit cu propuneri viabile, mai concrete decat cele expuse in brosura. Din discutiile pe care le-a purtat cu oamenii politici referitoare la varianta Legii Sponsorizarii propuse de el, Ion Antonescu, nu se vor inghesui investitorii. In orice caz, el doreste ca pana la sfarsitul acestei luni sa fie finalizat proiectul de Lege a Sponsorizarii pe care l-a propus.
Mai exista, insa, si o alta modalitate de atrage investitiile. Cea mai buna metoda de a sprijini cultura este ca un om de afaceri sa aleaga unmuzeu, o casa memoriala sau orice alt obiectiv turistic, sa il renoveze, sa il puna pe picioare. Pentru aceasta, va beneficia de amititele scutitri de impozit si, in plus, vom pune o placuta la intrare, pe care vom scrie ca firma respectiva a contribuit la restaurarea obiectivului respectiv. Cine este un adevarat om de afaceri se gandeste ca trebuie sa lase ceva in urma lui.
Intre afacerile proprii si cultura
Desi, la prima vedere, ar putea parea un paradox, Ion Antonescu este un prosper om de afaceri care a lasat care deoparte business-urile proprii pentru a se ocupa de manageriatul culturii. A facut acest lucru deoarece este de parere ca numai oamenii care nu depind de bani pot sa sa mai faca ceva pentru cultura. Cei care nu prea au bani pot sustine mai greu cultura, din punct de vedere financiar. Ei pot contribui doar spiritual. Din pacate, demersul in cauza nu a pornit la drum cu toate panzele sus. De la un bun inceput, Ion Antonescu s-a lovit de piedici. Una dintre acestea este modul de lucru al angajatilor bugetari, total diferit de cel al angajatilor care lucreaza in sectorul privat. Primii se misca, parca voit mai incet. Tocmai de aceea a trebuit sa ii invat sa lucreze intr-un ritm mai alert. Nu ca nu ar fi competenti si bine pregatiti, dar a trebuit sa ii invat de acea mentalitate a bugetarului a lasa pe maine ce se poate face astazi. Ca Ion Antonescu lucreaza intr-un ritm alert o dovedesc numeroasele actiuni si proiecte demarate in scurta perioada de cand ocupa functia de Secretar de Stat unele dintre acestea fiind finantate chiar de el. Un exemplu il constituie actiunea Batranii la Teatrul National, cand varstnicii intitutionalizati din centrele de ingrijire si de asistenta sociala din Bucuresti au fost dusi sa vizioneze piesa de teatru Cotletele. Datorita succesului de care s-a bucurat aceasta initiativa, Ion Antonescu doreste sa o reia, prin luna iunie. De data aceasta, destinatia batraniilor va fi Muzeul de Arta din capitala. Un alt proiect incununat de succes a fost premiera actorilor din Generatia de Aur, actiune despre care ziarul nostru si-a informat cititorii pe larg. Tot pentru sprijinirea actorilor romani de valoare, Ion Antonescu a inceput o serie de demersuri pe langa Ministerul de Finante, in vederea maririi pensiilor celor care s-au retras de pe scena.
Pentru atragerea investitilor, de data aceasta din afara, Secretarul de Stat al Departamentului pentru Integrare Europeana a inaintat adrese pentru colaborare catre ambasade in tara noastra ale natiunilor puternice din punct de vedere economic. In urma acestora, Ambasada SUA, s-a oferit sa renoveze Muzeul Theodor Aman, precum si alte 15 muzee din tara. Este un inceput in atragerea sprijinului strain si un pas in procesul de punere in valoare a monumentelor din Romania spune Ion Antonescu. In adresele amintite, Ion Antonescu le-a mai propus reprezentantilor straini in Romania demararea unui proces de cunoastere de cultura reciproca. In aceasta directie, va incepe identificarea obiectivelor turistice aflate pe teritoriul romanesc, reprezentative pentru tarile respective, urmata, acolo unde este cazul de ameliorarea acestora si de integrarea lor in circuitul turistic. Un alt punct al acestui proiect este realizarea unei pagini web pe internet aceste obiective turisitce, in vederea atragerii turistilor. Clubul Diplomatiei Culturale, din care vor face parte din toti ambasadorii, si reprezentantii culturali straini, este un alt punct in procesul de a cunoaste culturala. Toate aceste actiuni sunt realizate sub motto-ul o tara fara cultura si fara istorie dispare.


ORA, VINERI, 1 IUNIE 2001

Ieri, la Restaurantul Capsa, s-a infiintat Clubul Diplomatiei Culturale
LUME BUNA, CA PE VREMURI
Ieri, la amiaza, a avut loc la Restaurantul Capsa inaugurarea clubului Diplomatiei Culturale, infiintat de domnul Ion Antonescu, actualmente secretar de stat la ministerul Culturii. Domnia sa a explicat in cadrul intim al salonului recent renovat de ce a ales acest loc si care este scopul noii asociatii: De ce am ales Capsa pentru deschiderea oficiala? Pentru ca am dorit sa continuam o traditie, caci, dupa cum stiti, la Capsa, atat in perioada interbelica, precum si dupa al doilea razboi mondial, era locul de intalnire al marilor personalitati culturale romanesti si straine. Aici veneau sa discute, sa schimbe idei, Camil Petrescu, Ion Minulescu, Liviu Rebreanu, Marin Preda, Eugen Simion si Dinu Sararu.
Care sunt dezideratele acestui club? O buna cunoastere, reciproca, a culturilor diferitelor natiuni. Domnul Antonescu s-a adresat cu aceste cuvinte la inaugurarea clubului, ambasadorilor invitati si membrilor asociatiei. Domnia sa doreste sa ofere raspunsuri la problemele cotidiene grave, prin invitarea unor personalitati politice si ziaristice la reuniunile lunare. Un alt scop este atragerea de investitiori pentru acordarea unor burse de merit tinerelor talente din domeniul culturii. Se spera si in adunarea unor fonduri care sa finanteze marile evenimente culturale. Invitatii au fost ambasadori si consilieri culturali din mai toate ambasadele straine si romanesti. Au raspuns acestei initiative ambasadorii Braziliei, Federatiei Ruse, Norvegiei, Japoniei, Indiei, Iranului, Marocului, Cubei, Slovaciei, Macedoniei, Argentinei, iar din partea celorlalte ambasade au participat consilierii. Kiki Munshi si Kevin Elison din partea Americii, Barbados Ianos de la Ambasada Ungariei, Polydore Kokomos de la Ambasada Greaca. Membrii romani ai Clubului, prezenti la lunch, au fost ambasadorul Sergiu Celac, regizorii Dan Pita si Cristian Hadjiculea, scriitorii Mihnea Gheorghiu, Dinu Sararu, Romulus Vulpescu, Stelian Tanase, Adrain Paunescu, Balaceanu Stolnici, Vladimir Simion, etc.
Dupa rostirile inaugurale, a vorbit si ambasadorul Braziliei, apoi, invitatii s-au asezat la mese si a inceputul dejunul. Care a fost, ca in orice ocazie de acest fel, excelent. Intamplari amuzante sau iritante nu au fost. Singurul moment care ne-a facut sa zambim a fost cel in care Sergiu Celac se tot chinuia sa discute cu una dintre excentele de la masa. A tot incercat in vreo patru limbi, dupa care primind acelasi raspuns negativ de intelegere, s-a intors la farfuria din fata.


ORA, LUNI, 4 IUNIE 2001

UN PROSCRIS CU O VIATA DE EXCEPTIE
Povestea interviului de la rubrica Concitadinii nostri isi are inceputul la Muzeul Satului, cand Ion Antonescu, secretar de stat in Ministerul Culturii si Cultelor, a participat la cea de-a 65-a aniversare a reputatului lacas de cultura. Inca mai plutea prin aer ecourile celebrului scandal moden, in care a fost implicat domnul Ion Antonescu, intamplat la lansarea revistei Hustler.
Pentru cine nu intelege ce a fost acolo, a tinut sa precizeze secretarul de stat, si din pacate sunt prea multi care nu inteleg, dar lovesc pe la spate, am sa va spun un fel de banc. Zice-se ca undeva, in Europa, intr-o tara al carei nume nu are nici o importanta, se intalnesc doi barbati. Ce credeti, ca a intrebat unul dintre ei? Ei bine, iata ce: Spune-mi, tu esti normal ca noi, sau iti plac femeile?. Faptul in sine voia sa insemne ca povestea cu scandalul era, din punctul sau de vedere, consumata, cu atat mai mult, cu cat pedeapsa data de prim-ministrul Adrian Nastase, de-a redacta un proiect de lege impotriva pornografiei, era ca si terminata, respectivul proiect, cuprinzand doar 11 articole in trei pagini, fiind depus la Guvern.
In invalmaseala aceea, de altfel extrem de placuta, a avut totusi cateva clipe de ragaz, rastimp in care sa-si exprime cu multa amaraciune, parerea de rau ca ziarele si ziaristii, alaturi de care a fost dintotdeauna un apropiat, n-au scris un rand macar si despre lucrurile bune pe care le-a facut pe lumea asta. A sarit toata lumea pe mine de parca as fi comis cine stie ce faradelege, si s-au scris atatea nebunii si si-au da atatia oameni cu parerea, numai ca se se vada cat de corect gandesc ei, cat de morali sunt ei, ca m-a apucat, zau asa, greata. Iti spun toate astea pentru ca, de fapt, ne cunoastem de peste 20 de ani, si mai stii cate ceva despre binele pe care l-am facut oamenilor. Multumesc lui Dumnezeu pentru ca m-a ajutat sa fac un bine oamenilor, dar stiu si ma intreb si eu, ca tot omul, oare cati ma cunosc in adevarata mea lumina?!
Peste cateva zile l-am sunat si a iesit interviul urmator:
- V-as propune, domnule Ion Antonescu, sa nu discutam nimic despre scandalul in care ati fost implicat la lansarea revistei Hustler.
- N-as zice ca nu ma incanta ideea, mai ales ca m-am saturat, pana peste cap, de aiureala aceea care numai bine nu mi-a cazut.
Glumind putin, as spune ca asa m-a cunoscut si pe mine lumea. Dar, din fericire pentru mine si pentru multi oameni, carora cred ca le-am facut numai bine, viata mea este cu totul alta decat intamplarea aceea care a bestelit-o intr-un mod penibil. Nu acuz pe nimeni de nimic, dar despre acel scandal nu discutam, atunci despre ce am putea vorbi?
- Sa incepem cu o intrebare oarecare: ce a insemnat pentru dumneavoastra faptul ca va numiti Ion Antonescu?
- Ma vad obligat sa intreb eu, la randul meu, adica s-ar fi putut sa insemne ceva aceasta potrivire de nume cu maresalul Ion Antonescu?
- Poate ca da, poate ca nu, dumneavoastra stiti mai bine.
- As putea sa raspund foarte simplu. Uitati-va in cartea de telefon si vet vedea ca este un nume obisnuit. Dar n-am sa evit raspunsul pe care stiu ca-l asteptati.
- De unde stiti ce raspuns astept?
- Intrucat ne cunoastem de un bun numar de ani, stiti, ca mai toti apropiatii mei, ca mi se spunea Maresalul. Nu era o porecla, ci mai degraba un alint.
- Datorita acestei alintari, ca sa-i zicem asa, firma dumneavoastra se numeste Marshal?
- Poate ca da.
- Dupa cate stiu ati terminat o facultate de cibernetica, dar ati ajuns un specialist in turism. Cum?
- Asa este, am terminat cibernetica, dar n-am profesat nici macar o zi. Cum? Foarte simplu, am fost ghid la BTT inca din primul an de facultate. Am terminat facultatea, dar eu tot in turism am ramas. Mi-a placut si imi place foarte mult. Viata mea a fost si este turismul. Iata o dovada: daca am ajuns sa am bani, n-am renovat catedra de cibernetica, asa cum ar fi fost de dorit, ci pe cea de turism. La etajul 7, la ASE, s-a pus o placa pe care scrie ca am renovat, pe cheltuiala mea, in 1995, intregul etaj.
- Si la Facultatea de Cibernetica nu va ganditi deloc?
- Ba ma gandesc, destul de mult chiar, si poate multe dintre lucrurile pe care mi le-am propus sa le fac ca roman, ca bun crestin, si ca secretar de stat in Ministerul Culturii si Cultelor, unde raspund de integrare europeana si de relatii externe sunt pentru tinerii de marca ai acestei tari, tineri printre care se numara si ciberneticienii.
- Vorbe. Vorbe frumoase. Eu va cred, dar sunt unii care pot zice ca si iadul e pavat cu bune intentii.
- Adica vreti sa va spun ceva concret? Ei bine, ne tot plangem ca ne pleaca tinerii de valoare, inteligentele. Voi milita pentru crearea unui fond special pentru aceste valori, un fond din care sa se poata constitui o salarizare speciala pentru valorile acestei tari. Stiu ca problema este extrem de complexa, dar, din aproape in aproape, s-ar putea ca intentia sa devina realitate. Ma mai gandesc, totodata, si la oamenii de afaceri care ar putea contribui la constituirea acestui fond special. Nu ca as vra sa ma dau pe mine ca exemplu, dar subsemnatul le-am platit olimpicilor, care le matematica au obtinut niste rezultate extraordinare, de-a ramas uimita toata Europa, le-am platit ziceam, cate un bilet de avion, dus-intors, oriunde in Europa. In general, daca tot am inceput sa ma dau de gol, ca sa zic asa, am ajutat numeroase personalitati din domeniul muzicii, al artei, al culturii. Mircea Albulescu, Horatiu Malaele, Monica Anghel, Anca Turcasiu, Tudor Gheorghe, Marcel Pavel si multi altii, imi sunt prieteni apropiati. Pe Tudor Gheorghe si Marcel Pavel i-am sponsorizat 10 zile in SUA. In general, aici la cultura, am continuat sa face ceea ce facem pana sa devin secretar de stat.
- Chiar, multi m-au intrebat cum ati ajuns dumneavoastra, om de afaceri si specialist in turism, la Ministerul Culturii si Cultelor.
- Stiu, mi-a ajuns la ureche ca omul cel mai uimit a fost domnul profesor Nicolae Manolescu. Dar sa nu uit intrebarea, daca a fost intrebare. Eu as fi vrut cel mai mult la Finante sau la Turism. Dar, la rugamintea domnului Theodorescu am ajuns la cultura. La Finante as fi avut niste idei mai occidentale de crestere si de repartizare a bugetului. La Turism n-am fost dorit de domnul Agathon. Asa am ajuns, cu draga inima la Cultura. Integrare Europeana si relatii externe. Titulatura este intrucatva academica, dar de fapt este vorba de un contact continuu cu strainii. S-a ajuns la concluzia ca eu m-as pricepe sa lucrez cu strainii, cu ambasadele, cu Corpul Diplomatic acreditat in Romania. Am infiintat, in acest sens, Clubul Diplomatiei Culturale, care si-a sustinut deja prima intrunire, la Casa Capsa. Urmatoarele intruniri, lunare, in ultima zi de joi a fiecarei luni, se vor tine la Crown Plazza, la Soffitel si in alte asemena locatii. Avem in vedere cat mai multe excursii culturale, cum ar fi Festivalul Cocosul de Horezu, sau spectacolul din 5 iunie, la Teatrul National, sustinut de Tudor Gheorghe pentru corpul diplomatic din Romania. Un alt proiect al Clubului este turismul cultural cu tinte foarte precise, cum ar fi cladiri de cult, biserici si cimitire, pe care diversele ambasade le detin tara noastra. Stiati ca in tara noastra sunt 715 cimitire si cladiri de cult evreisti? Ei bine, cei mai interesati de acest turism cultural s-au aratat a fi evreii. Evreii din Israel si o fundatie din SUA. Au venit deja in Romania patru rabini dintre care unul este vicepresedintele Kneset-ului. Delegatia este interesata, totodata, si de recuperarea averilor evreiesti, dar si de cimitirele si sinagogile care s-au degradat. Vor sa le repare. Le vor repara cu o parte din banii de la recuperarea averilor. Repararea si intretinerea acestor bunuri inseamna turistii care vor veni sa duca un omagiu rudelor lor ingropate aici, in Romania. Dar, una peste alta, toate aceste intamplari culturale se vor transforma in materiale diplomatice, pe care atasatii culturalile trimit in tara lor, ceea ce pentru noi inseamna o popularizare la cel mai inalt nivel. Cam acesta este scopul infiintarii Clubului Diplomatiei Culturale, unde ambasadorii si Corpul Diplomatic acreditat in Romania se vor intalni cu persoanalitatile vietii culturale din tara noastra. Si ce sa va mai spun?
- Intrucat m-ati naucit, continuati, spuneti ce vreti.
- Prieten fiind cu Dinu Sararu, directorul Nationalului, am platit un spectacol, Cotletele, pentru pensionari. M-a emotionat teribil bucuria pe care am citit-o in ochii acelor batrani. Apoi am organizat o intalnire cu toti cu seniorii teatrului si filmului romanesc, unde au cantat Tudor Ghorghe si Marcel Pavel. Oamenii aceia, toti de o mare valoare, se bucurau ca niste copii. Cel mai emotionat a fost maestrul Radu Beligan, care a tinut sa sublinieze ca niciodata nu s-au intalnit cu totii, la un loc. Cu acest prilej am aflat ca multi dintre ei au o pensie de 800.000 de lei. Umilitor! Nu stim sa ne respectam valorile! Ma voi alatura, cu toata inima, senatorului Adrian Paunescu, pentru o initiativa legislativa care sa le acorde tuturor actorilor, in plus la pensie, o renta viagera, neimpozabila, dar indexabila, in functie de cresterea inflatiei. Am definitivat, intre timp, un proiect de lege privind sposorizarea in domeniul culturii. Propun, printre altele, ca din impozitul pe profit sa se scada, suta la suta, sponsorizarile facute in cultura. Din pacate, acest proiect zace la Oficiul juridic al ministerului in care cu drag lucrez. De ce ? Nu stiu.
- Dar despre viata personala a lui Ion Antonescu ce ar fi de zis?
- Chiar asteptam o astfel de intrebare. Nu de altceva, dar prea am ajuns, cum sa spun, un fel de proscris. Ei bine, imi face placere sa spun ce mi-au zis mie doi oameni la care tin foarte mult. Unul dintre ei, mare profet, Vicentiu Grifonie, mi-a spus ca eu m-am nascut ca sa fac bine oamenilor. Si am facut. Un altul, Alexandru Dobrescu, de la KLM, mi-a spus ca-s tare ca o stanca. L-am intrebat de ce crede asta si mi-a spus asa: Tu n-ai idee cati oameni iti vor raul, cati vor sa te faca pietris, apoi nisip, dar tu esti tare ca o stanca, nu vor reusi.
- Si?
- Ma uit la viata mea, cum a curs ea pana acum, si tare imi vine sa cred ca amandoi au avut dreptate. Am ajuns, dupa cum se stie, prin `91, in Israel, sef la Biroul de Turism. Am stat in Israel opt luni. Am cunoscut cu inima, nu numai cu gandul, locurile sfinte si aceasta cunoastere m-a marcat, cred eu, pentru toata viata. Sufar ca acolo, de sapte-opt ani e un razboi dureros. Locurile acelea ar trebui sa fie pentru toata lumea, pentru mii si mii de pelerinaje. Am revenit in tara, mi-am infiintat agentia de turism, si pe cheltuiala mea, am dus acolo peste 500 de oameni. Pe cheltuiala mea am refacut biserica pe care a construit-o strabunicul meu, Constantin Antonescu, la 1896, si a terminat-o in 1935, dupa care, intre timp, se dereglase rau de tot. Este vorba de biserica din satul meu natal, Mlaceni, judetul Valcea, Tara Lovistei. Anul acesta am mai refacut doua biserici, tot pe cheltuiala mea, din satul Plasani, si Spinu, din apropiere de Mlaceni. Mi-am dat seama in ultimul timp ca nu este de-ajuns sa te rogi de unul singur la Dumnezeu. Daca se mai roaga si altii pentru tine, faptele cele bune si ganduriel tale curate vor avea trecere in fata Domnului.
Trebuie sa recunosc ca a avut dreptate si Alexandru Odobescu, cand mi-a spus ca o stanca pe care multi vor incerca sa o faca pietris, apoi nisip. Pana acum, n-au reusit.


ORA, 8 OCTOMBRIE 2001

LUNCH DILOMATIC LA MARRIOTT GRAND HOTEL BUCHAREST
CLUBUL DIPLOMATIEI CULTURALE I-A AVUT CA OASPETI PE ELEVII COLEGIULUI CARAGIALE

Periodic, membrii clubului fondat de Ion Antonescu se reunesc intr-un cadru special, pentru a spirijini proiecte culturale, a patrona diverse evenimente, sau, pur si simplu, pentru a se revedea. Intalnirea de ieri de la Marriott s-a bucurat de participarea tuturor membrilor; diplomati, directori de centre culturale, directori de institutii media, ziaristi. In sala Executive de la etajul 8, membrii clubului exclusiv s-au asezat la mese elegant amplasate si frumos decorate, intr- o ambianta calma si placuta, total diferita de cea a receptiilor mondene juvenile. Chelneri stilati serveau la mese, iar echipa Colegiului I. L. Caragiale si-a prezentat spectacolul. Pentru tinerii artisti, prilejul pentru a se face cunoscuti a fost excelent, pentru ca printre cei ce savurau si menu-ul si spectacolul se aflau si personalitati care-i pot promotiona: Clara Wagner, de la Institutul Francez, Monica Grigorescu, de la cel al Americii Latine, Gabi Vasilescu, de la British Council, Grigore Gonta, regizor la Teatrul National si Dinu Sararu, directorul acestui teatru, Alexandru Ghildus, presedinte UAP, toti directorii televiziunilor private si ai canalelor televiziunii de stat, Dinu Giurescu, directorul Muzeului Taranului Roman, rectorii universitatilor de arta si, fireste, reprezentantii ministerului raspunzator de destinele Culturii. De mare succes s-a bucurat si expozitia de arta plastica organizata cu acest prilej. Au fost de fata aproape 90 de persoane care au admirat creatia tinerilor artisti. Nu s-au incheiat contracte si nu s-au spus vorbe mari, dar promisiunea unui program amplu in favoarea tinerilor capabili de a produce arta de buna calitate s-a facut. Mai ramane ca ea sa se implineasca. Altfel, calendarul manifestarilor culturale patronate de acest club este foarte divers: Festivalul Filmului Latin care se desfasoara pana la sfarsitul lunii noiembrie la Casa Americii Latine si prezinta cinematografiile din Brazilia, Peru, Chile si Venezuela - Zilele muzicii olandeze organizate la sediul ambasadei expozitii de arta populara mexicana, indiana mexicana, si de costume organizate la sediul Ambasadei Mexicului etc.
L. C.


ORA, 2 NOIEMBRIE 2001

LA O PETRECERE LA CARE AU VENIT SCRIITORI, CRITICI, ZIARISTI SI POLITICIENI,
SAPTAMANALUL CONTEMPORANUL IDEEA EUROPEANA A SERBAT 120 DE ANI DE LA APARITIE

La etajul trei al Casei Presei Libere, in cele doua camere ale redactiei, s-a serbat ieri aniversarea uneia dintre cele mai prestigioase publicatii de cultura ale vietii romanesti: Contemporanul. Pe parcursul celor 120 de ani de la infiintare, aceasta revista a rezistat la presiunile sociale si politice si a ramas forul exemplar al constiintei nationale romanesti. Directorul in exercitiu, scriitorul Nicolae Breban, a reiterat destinul publicatiei in istoria noastra culturala, i-a reamintit pe conducatorii inaintasi, a rostit un cuvant de lauda in amintirea acelui mare ziarist roman, George Ivascu, care a transformat revista intr-o reala tribuna a intelectualitatii de anvergura, in anii in care cultura era cel mai mare dusman al politicii de stat. Frumusetea discursului domniei sale a dat-o sinceritatea cu care s-a intors, cu admiratie si recunoastere a propriilor greseli, la vechii prieteni, pe care ia- nedreptatit candva. Poetul Adrian Paunescu a fost unul dintre acestia, in anii 90, fiind cel caruia Breban i-a taiat salariul, din motive pe care le-a numit dragoste-ura intre prietenii de-o viata. Au vorbit mult si frumos dupa domnia sa, dar dialogul cel mai fascinant s-a nascut cand prozatorul l-a invitat pe poetul Paunescu sa vorbeasca. Si-au amintit de Nichita Stanescu, de anii primelor productii literare, de aspiratiile care i-au unit si au recitat din postumele poetului disparut. Presedintele Uniunii Scriitorilor, care a implinit ieri 55 de ani, a venit sa se bucure de aniversarea amicilor si sa ii felicite. Eugen Uricariu a subliniat ca saptamanalul Contemporanul ofera sansa scriitorului roman de a comunica cu societatea, are forta de a coagula in jurul sau minti stralucite, intr-o lume in care nu se mai gandeste nimeni la valoarea unei lucrari spirituale. Contemporanul era una dintre publicatiile pe care celalalt regim dorea sa le desfiinteze, a spus Breban. Actorul ala carea fost facut ministru, nu-i vina lui, ci a celor care l-au pus, a reusit sa faca mult rau culturii noastre. Catalin Tarlea, Calin Caliman, Irina Coroiu si-au amintit de perioada cand doar cei care scriau si cei care citeau revista mai doreau s-o vada aparand. Ce-i drept, nimeni nu a inteles de ce se chinuiau prietenii lui Andrei Plesu sa desfiinteze o revista la conducerea careia tocmai domnul Plesu, pe vremea cand dirija Cultura, numise unul dintre cei mai mari prozatori contemporani. O alta neintelegere a societatii noastre fata de scriitorimea care ne face cultura a iesit la iveala cand s-a recunoscut ca poetul Adrian Paunecu se zbate pentru a obtine pensii civilizate pentru scriitori. Cei de fata sperau ca senatorul sa reuseasca in cel mai scurt timp acest lucru, pentru ca multe nume fundamentale ale literelor noastre nu trec de un milion si ceva de lei pe luna. Ora speech-urilor rostite de scriitorii numiti, si de ministrii Rotaru si Antonescu de la ministerul tutelar, a fost una de cunoastere, de recunoastere si de bucurie pentru tot ce s-a spus. A fost un loc in care s-a simtit respectul pentru cuvant si idee. Ce-i drept, ca la mai toate evenimentele de acest gen, televiziunile au lipsit. Doar Catalin Tarlea, realizatorul pe care-l urmarim ca orbetii la orele noptii, pentru ca la orele de varf sunt emisiunile gangave, a salvat obrazul teleastilor romani. Aniversarea a durat mult, pentru ca au venit si colegii de a Romania Literara, cei de al Uniune si cei risipiti in cultura noastra. S-au ciocnit pahare, s-au servit gustari si s-a discutat literatura, arta, filosofie, intamplari din zona spiritului. Adica nimic care sa atraga presa de scandal.
L. C.


CURENTUL, VINERI, 11 IUNIE, 2001

CLUBUL DIPLOMATIEI CULTURALE
Ieri, in interiorul elegant al proaspat restauratei Casa Capsa a fost inaugurat primul Club al Diplomatiei Culturale din Romania. Secretarul de Stat din Ministerul Culturii si Cultelor. Domnul Ion Antonescu, a explicat in alocatiunea inaugurala motivele infiintarii acestui club oarecum neobisnuit si ale alegerii locului de intalnire: la Capsa, atat in perioada interbelica, cat si dupa al doilea razboi mondial, era locul de intalnire al marilor personalitati culturale romanesti si straine. Aici veneau sa discute, sa schimbe idei, Camil Petrescu, Ioan Minulescu, Liviu Rebreanu, Petru Dumitriu, Zaharia Stancu, Mihai Ralea, Tudor Vianu, Marin Preda, Eugen Simion, Dinu Sararu. De aceasta data, alaturi de membrii Corpului Diplomatic acreditat la Bucuresti, am retinut prezenta unor personalitati marcante ale vietii romanesti: Constantin Balaceanu-Stolnici, Stelian Tanase, Eugen Uricaru, pictorul Sorin Ilfoveanu, Sergiu Celac, Romulus Vulpescu, Adrian Paunescu.
Clubul isi propune sa ofere un cadru informal oamenilor de cultura si diplomatilor acreditati la Bucuresti pentru schimbul de idei si proiecte culturale. El se doreste locul in care sa se initieze programe culturale si artistice de interes international in Romania si in care sa fie prezentate proiecte de succes ale tarilor reprezentate in Club, la care se pot asocia si alti membri diplomatii cu responsabilitati culturale acreditati la Bucuresti pentru schimbul de idei si proiecte culturale. El se doreste locul in care se initieze programe culturale si artistice de interes international, la Bucuresti, cinci reprezentanti ai Ministerului Culturii si Cultelor, 15 personalitati ale vietii culturale romanesti propuse de diplomati si de reprezentantii Ministerului Culturii si Cultelor. Membri ai Clubului se vor intalni in ultima zi de joi a fiecarei luni, intr-un restaurant dinBucuresti. Coordonarea reuniunilor Clubului, este asigurata de catre secretarul de stat pentru Integrare Europeana si Relatii Internationale din Ministerul Culturii si Cultelor. Fiecare intalnire va beneficia de prezenta unui ministru, a unui parlamentar, a unui primar si a unui ziarist, care vor raspunde concret la intrebarile puse in intervalul dintre reuniuni de membrii clubului. Se preconizeaza ca ministrul finantelor sa fie primul invitat al Clubului. Un alt obiectiv ar fi sprijinirea talentrlor din Roamania. asa cum se stie, Romania are foarte multe talente in toate domeniile de activitate si, in mod special, in domeniul culturii. Din pacate, tinerii talentati nu pot participa la diferite concursuri sau manifestari internationale din lipsa banilor, a spus domnul Ion Antonescu.


CURENTUL, MIERCURI, 13 IUNIE 2001

MARESALUL TURISMULUI, LA COMANDA CULTURII
In urma cu peste o jumatate de secol, intr-un sat de basm din Tara Lovistei, vedea lumina zilei cel de-al saselea copil al familiei Antonescu, cea care astazi este secretarul de stat la Ministerul Culturii si Cultelor, dar si patronul celei mai mari agentii de turism din tara noastra, Marshal Turism. Avand numele de botez Ion, si fiind nascut in zona de unde s-au ridicat cei mari patrioti ai tarii Mihalache si Bratianu. Ion Antonescu a crescut intr-o familie numeroasa, cu frica lui Dumnezeu, formata din patru fete si trei baieti, si s-a educat cu respect fata de credinta si adevar.
Nostalgia anilor de liceu
Copilaria si-a petrecut-o in apropiera fratilor si a parintilor, iar la sapte ani si jumatate merge la scoala. Nu are probleme cu invataura, fiind tot timpul premiant si dovedind o mare inclinare catre matematica si istorie. Este admis la Liceul de baieti Nicolae Balcescu din Pitesti, dar pentru nu suportam internatul si stau numai cu baietii, s-a transferat la Liceul Vasile Roaita din Ramnicu Valcea. In clasa a XI-a se indragosteste pentru prima data de o colega, de care si astazi isi aminteste cu placere.
Dupa terminarea liceului, nu reuseste la admiterea din prima la Politehnica, dar acest lucru il ambitioneaza si mai mult si anul urmator, in 1970, este admis la Cibernetica. In perioada de un an de zile dintre cele doua admiteri a lucrat cinci luni la Fabrica de tigarete din Gaesti.
Desi era student la Cibernetica, inca din primul an a fost atras de turism si deja in anul I, se inscrie la scoala de ghizi. Practic, din acel moment, turismul a devenit pentru el a doua facultate, pentru ca toate excursiile si taberele studentesti il aveau ca protagonist. Cel care avea sa devina actualul demnitar de la Cultura a primit, ceva mai tarziu, de la prieteni si rude, si numele de Maresalul, din cauza ca poarta acelasi nume cu cel care a condus o perioada destinele Romaniei, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.
Prima afacere
In anul trei de facultate am facut prima afacere din viata mea. Cand se imparteau locurile la cabane si vile pentru studenti, solicitam locuri pentru care nu aveam cerere, dar le foloseam pentru schimb cu alte locuri care ma interesau. Atunci, spuneam ca renunt la locurile care oricum nu le ocupam, pentru cele care ma interesau, isi aminteste cu nostalgie Maresalul.
Dupa terminarea facultatii, a lucrat o perioada scurta la Fabrica de stofe Dorobantul Ploiesti, dar dupa sase luni s-a mutat in Bucuresti, la Intreprinderea de Cercetare, Proiectare si Gospodaria Apelor. Dar aceste locuri de munca nu-l prea atrageau si tot timpul se gandea ca trebuie sa lucreze in turism.
Printr-un complex de imprejurari, in 1979, visul sau de a ajunge sa lucreze in turism devine realitate. Una din rudele apropiate pierde un bilet de tratament la Eforie si timp de trei luni de zile se zbate sa-si recupereze banii de la Interprinderea de Turism, Hoteluri si Restaurante Bucuresti. Atunci, m-am dus la ITHR sa-i recuperez si dupa multe discutii cu cei din conducere, am ajuns dupa ceva timp sa devin angajatul lor. Am ocupat diferite functii de conducere la ITHR, dar, pentru ca nu mi-a placut sa stau, intotdeauna mi-a placut sa lucrez, chiar daca altii nu faceau mai nimic, dar primeau mai multi bani. Bucura-te ca vecinul nu munceste ca sa-i iei tu locul. Cu cat stii mai mult, cu atat iti prinde mai bine in viata. Mi-a prins bine faptul ca nu am refuzat nici o munca isi aminteste cu nostalgie Ion Antonescu.
Autorul primei liste a Guvernului, cu Verdet prim-ministru
Revolutia l-a gasit pe Ion Antonescu in functia de economist, la Biroul de Turism al ITHR Bucuresti, iar evenimentele de atunci l-au prins in primele randuri ale demonstratiilor. Eu am facut prima lista de Guvern, cu Verdet prim-ministru, care a fost valabila doar 20 de minute. Cea de-a doua lista a Guvernului a intocmit-o Alexa Visarion, cea de-a treia Adrian Sarbu, iar pe cea de-a patra am aparut pe locul 31, pentru ca Ion Iliescu a fost omis, in dreptul sau s-a trecut cifra zero. Mie nu-mi place sa port pulovar, si de aceea, Revolutia m-a gasit imbracat la costum si cravata. La mine au sosit primele telexuri oficiale, printre care si cele privind arestarea sotilor Ceausescu si infestarea apei din Bucuresti. Dupa Revolutie, am fost numit ministru-adjunct la Ministerul Turismului, iar Revelionul `90 l-am facut in birou la Minister, impreuna cu ministrul Zmeu. Dar, dupa trei zile, a venit Mihai Lupoi la conducerea ministerului si m-a numit director la ITHR Bucuresti. Dar, fiind cam exigent cu mai marii timpului, in iunie 1991, m-au trimis seful Biroului de Turism de la Tel-Aviv Israel, de unde si-a dat demisia dupa opt luni, in februarie 1992, intorcandu-se in tara.
Fara relatii nu faci nimic
Dupa ce s-a reintors din Israel, in februarie 1992, unde a fost seful Biroului de Turism al Romaniei de la Tel-Aviv, Ion Antonescu, impreuna cu doi asociati, a infiintat, intr-o garsoniera, de pe strada Batistei, Agentia de turism Marshal.
Fiind adeptul a tot ce castigi sa investesti, la putin timp dupa infiintare sa si-a mutat sediul intr-un spatiu mai mare, pe Bulevardul Magheru, ajungand in prezent sa aiba trei sedii in Bucuresti si patru sedii in tara, la Iasi, Cluj, Timisoara si Craiova. Daca ai servicii de calitate, te cauta oamenii, dar, fara relatii nu faci nimic, afirma Maresalul.
Ulterior, numele agentiei a devenit Marshal Turism, unde Ion Antonescu detine 97% din actiuni. La ora actuala, firma Maresalului are 87 de angajati, avand o cifra de afaceri de 226 de miliarde de lei, aproape cat are SC Neptun Olimp cu 400 de angajati. In 1999, Marshal Turism a avut o cifra de afaceri de 155 de miliarde de lei, si un profit de 8,9 de miliarde de lei. In ultimii sase ani consecutiv, firma secretarului de stat ocupa primul loc intre agentiile de turism din tara noastra. Urmatoarea agentie in acest clasament a avut cifra de afaceri la jumatatea firmei Marshal Turism. Dupa numirea in functia de secretar de stat, Ion Antonescu a renuntat la conducerea firmei in favoarea fiului sau Marius Antonescu.
Cu banii stransi din turism se ridica biserci
Pe mine ma apara credinta in Dumnezeu si faptul ca am facut si fac lucruri bune, afirma Ion Antonescu. In sprijinul celor sustinute, demnitarul de la Cultura aduce cateva argumente greu de contracarat. In 1992, cand avea primul milion de lei din afaceri, la rugamintile tatalui sau, a dat 500.000 de lei pentru repictarea bisericii construite in 1896, din satul sau natal, - Mlaceni. Am dat acei banii din tot sufletul si acest lucru m-a ajutat enorm mai tarziu in afaceri. Anul acesta, din banii mei se vor finaliza constructiile a doua biserici ridicate din temelie, in satele Perisani si Spinu, din comuna mea, precizeaza Ion Antonescu. In 1996, Maresalul a renovat scoala generala din satul sau natal. De asemena, a renovat si amenajat tot etajul sapte de la ASE, unde se afla Catedra de Turism. Multi m-au injurat ca am dat bani in Facultatea de Turism si nu la Cibernetica unde am invatat. Le-am spus ca eu ma ajuns ceea ce sunt astazi datorita turismului si aveam datoria morala sa sprijin invatamantul din acest domeniu.Datorita generozitatii Maresalului, in ultimii ani, peste 500 de persoane au mers gratuit in Israel.
De cand a fost numit secretar de stat, Ion Antonescu a cheltuit peste 800 de milioane de lei pentru actiuni caritabile si reprezentare nationala a institutiei. In schimb, de la minister a primit pana acum 44 de milioane de lei. Numai un nebun ar face ceea ce am facut eu, adica sa aduc bani de acasa pentru actiunile ministerului, dar nu ma voi opri aici. Voi investi bani in copii talentati din domeniul culturii, dar reusesti cu adevarat numai cand reusesti sa invingi ignoranta sustine Maresalul.
Cel mai bun prieten este fiul sau
Pana la ora actuala, Maresalul a condus in fata altarului sase perechi de tineri si urmeaza ca anul acesta sa mai faca inca doi fini, dintre acestia fiind chiar fiul creatoarei de moda, Zina Dumitrescu. Printre finii sai se numara si Alin Burcea, actualul secretar de stat de la Ministerul Turismului, care este patronul Agentiei de Turism Paralela 45. Secretarul de Stat are o multime de prieteni, dar si o multime de dusmani. Unul dintre cei mai buni amici ai mei este parintele Grifonie Vicentiu, dar pot spune ca cel mai bun al meu este fiul meu, Marius-Daniel. Imi amintesc ca, pana in 1989 stateam intr-un apartament si, intr-o seara l-am lasat singur acasa si m-am dus la o petrecere, povesteste Ion Antonescu. Dar dupa 10 minute, cand m-am gandit ca l-am lasat singur, nu am mai avut chef de nimic si am plecat acasa. Maresalul isi divinizeaza fiul, dar tot asa de mult isi doreste sa aiba o fetita, pentru ca mama ne-a parasit cand eu aveam zece ani si mi-a lipsit dragostea ei.
Catatean de onoare al insulei Key West
Ion Antonescu este un mare iubitor al florilor. Cine merge la el acasa are senzatia ca se afla intr-o sera. Calatoriile reprezinta pentru el o alta mare pasiune. A vazut peste 50 de state ale lumii, ajungand in locuri mai putin accesibile, cum este Brunei sau Hong Kong. Dar cea mai frumoasa amintire din calatoriile sale o are dintr-una din insulele aflate la sud de Miami Key West. Primarul insulei l-a declarat pe Ion Antonescu cetatean de onoare al insulei, fiind printre cei sapte romani care au primit o asemena distinctie si cea de-a 5.296 a persoana care a fost distinsa cu acest titlu.


CURENTUL, 11 DECEMBRIE 2001

LISTA LUI ANTONESCU
REVERENTA CULTURII ROMANESTI
VARSTA DE AUR
Pe scena Teatrului National din Bucuresti s-a desfasurat Oscarul romanesc. Monstrii sacri ai scenei si filmului romanesti, seniori ai artei, scriitori si muzicieni, scenografi, exegeti, care si-au asigurat prin arta lor nemurirea. Public si protagonisti au trait impreuna o seara memorabila, din care nu au lipsit lacrimile de bucurie, imbratisarile. Spectacolul, organizat de Ministerul Culturii si Cultelor din initiativa secretarului de stat Ion Antonescu, a fost un adevarat maraton de cinci ore. Au fost acordate 50 de premii pentru varsta rotunda (60, 65, 70, 75 de ani), premii pentru cei peste 80 de ani si premii speciale, recompensate cu 3,5 miliarde de lei, fiecare primind suma in milioane echivalenta cu varsta sa. Cuvantul de inaugurare a fost rostit de acad. Razvan Theodorescu, ministrul Culturii si Cultelor. Este firesc ca, ajunsi la varste venerabile, recunoasterea prin cuvinte sa fie rasplatita si prin premii care sa usureze viata de zi cu zi a celor care ne-au prilejuit atatea zile frumoase in biografia noastra, a mai multor generatii. In strategia ministerului pe care il conduc, in austeritatea bugetului de astazi a stat implicarea capitalului privat, a mecenatilor, a sponsorilor si, inca de la venirea mea, am tinut sa aduc in conducerea ministerului oameni de afaceri. Unul dintre personajele care are notorietate este Ion Antonescu. I-am descoperit inima de aur. Ar fi fost imposibila fara efortul lui, care a contribuit cu mai bine de un sfert din suma de 3,5 miliarde de lei si, in acelasi timp, a antrenat 10 alte firme, realizarea acestei gale la care participati acum. Acesta este exemplul unui om care stie ca avutia cea mai importanta, alaturi de talent, este sufletul.
Intrarea presedintelui Romaniei, Ion Iliescu, in scena, ca un actor experimentat, a fost primita cu ropote de aplauze. Existam si vom exista in istorie prin capacitatea noastra de a ne cultiva, de a ne cinsti valorile perene: arta, cultura sunt valori care raman si care dau nota identitatii unei natiuni. Si, din acest punct de vedere, noi avem cu ce sa iesim in lume. Avem cu ce sa ne prezentam in concertul natiunilor, inclusiv in contextul intrarii in comunitatea europeana. Suntem saraci din punct de vedere economic, dar suntem extrem de bogati din acela al patrimoniului nostru cultural, care vorbeste despre sufletul mare al acestui popor si despre capacitatea lui creatoare. Am avut nu demult la Cotroceni o consfatuire pe tema culturii. Bugetul nu mai e capabil sa sustina activitatea institutiilor de cultura. Trebuie sa gasim forme noi de adaptare, asa cum au gasit si altii. Cred ca va veni vremea cand sustinatorii care au un spate economic sa apara si pe scenele romanesti, in sprijinul institutiilor de acest fel. Sper ca mecenatul sa-si gaseasca noi expresii. As vrea sa-mi exprim recunostinta fata de maestrii scenei, ecranului si ecranului mic. Este pacat ca astazi, cinematografia nu mai este capabila sa puna in valoare acest potential artistic, iar televiziunea nu face suficient din acest punct de vedere. Sa le uram sanatate si mentinerea tonusului creator.
Nu putem sa nu amintim sponsorii care au contribuit la aceasta gala: Romtelecom, Connex, CEC, Banca Comerciala Romana, Schon Beauty Center, Ana Electronic, Banca Romana de Dezvoltare, Elvetia Desse, prin printul Dimitrie Sturdza, Olimpic International Turism. Prezentatorii spectacolului au fost Mihai Calin, Monica Davidescu, Ilinca Goia, Cesonia Postelnicu, Ileana Olteanu, Brandusa Mircea, Medeea Marinescu. La realizarea spectacolului si-au dat concursul Horatiu Malaele, Tudor Gheorghe, Monica Anghel, Studioul de Muzica Veche, condus de soprana Georgeta Stoleriu, intr-o suita medievala.
Epidaurul teatrului romanesc
In decorul spectacolului Tache, Ianke si Cadir, gala artistilor seniori a fost deschisa de grupul Allegreto. In discursurile tuturor celor premiati i-au fost aduse un potop de multumiri secretarului de stat Ion Antonescu, epitetele adresate fiind extrem de inventive: maresalul, nastrusnicul, ingerasul, fratele nostru, Banderas, acest mare om de cultura si odihna, desavarsit estet, Ion Binefacatorul.
La categoria Junioare si juniori, adica varsta de 60 de ani, premiile au fost acordate actorilor: Ilinca Tomoroveanu, care a adus un omagiu marilor spirite ale teatrului romanesc in umbra carora a crescut, Leni Pintea Homeag, marea tragediana a Teatrului National din Craiova, Stefan Iordache, care a marturisit, prin muzica, un legamant facut cu 10 ani in urma: Adio femei, good bye bautura, de azi sunt silit sa ma las./ De azi nu mai pun tigara in gura ; Rudy Rosenfeld de la Teatrul Evreiesc de Stat; Irina Petrescu care si-a indreptat gandul cu emotie catre toti prietenii si colegii ei care, din pacate, nu mai sunt astazi in sala sau in fata televizoarelor: Gina, Ileana, Toma, Octav, Petrica, Adrian si bineinteles Ion Antonescu, cel care ne-a ridicat cu o treapta in plus peste aceea de batrane paiate, vesele si triste; Emil Hossu de la Teatrul Nottara; Violeta Andrei; Valentin Uritescu, care cu umorul specific, a amintit de oamenii carei-au indrumat pasii. Actritei Cella Tanasescu, care a implinit venerabila varsta de 80 de ani, i s-a acordat un premiu special, ca si baritonului David Ohanesian. La fel actritei Mihaela Juvara, profesorului Doctor Honoris Cauza Ion Tobosaru, cares punea: Se obisnuieste ca fiecare premiat sa danteleze cateva vocabule in chip de omagiu adresat celor care le ofera o liniste edena in iadul impamantitor. Ce caut eu printre divinii histrioni? Ce caut eu printre astralele Melpomeni? Ce caut eu in Epidaurul teatrului romanesc, de vreme ce m-am ocupat pauper doar de spectacologie?
Pentru varsta de 65 de ani, premiile au fost inmanate actorilor Ileana Stana Ionescu, George Motoi, Sebastian Papaiani, care a recitat un cuplet si astazi actual al neuitatului Tanase, Scoaterea la pensie, Mitica Popescu, Draga Olteanu Matei, care a implinit in acest an 45 ani de teatru si a recunoscut ca este pentru prima data cand ii este recompensata aceasta activitate. Aplauze furtunoase pentru interventia sa a primit si Florin Piersic. La fel si Marin Moraru, intr-o dilema semnata de Dan Mihaescu, A fi sau nu fi: Intr-o perioada de tranzitie de la niciunde spre nicaieri Acest protector si prieten al actorilor, maresalul Ion Antonescu, ce gest frumos a facut cand a dus actorii la manastire , Sararu stie cine e , cine a fost si cine n-o sa mai fie Directorii stiu totul, pana-i schimba Conform zicalei poporului nostru, cine pe actori ajuta, Dumnezeu ii da valuta. Premii speciale au fost acordate si scenografei Gabriela Nazarie, care spunea: Pana la 20 de ani am avut tot ce se putea pe lumea asta: caldura sufleteasca, cultura, dragoste De 60 de ani, am parte numai de munca si nici un fel de recompensa, actorilor Cornel Vulpe, Corina Constantinescu, baritonului Nicolae Herlea.
Aplauzele, painea noastra cea de toate zilele
Pentru 70 de ani, premiile au revenit actritei Valeria Gagialov, scriitoarei Ileana Vulpescu, romancierului Dinu Sararu, care spunea: Mi-as dori sa traiesc eterna clipa cand putem oferi premii si tinerilor; lui Ion Besoiu, minunatului actor de film Ilarion Ciobanu, Multumesc marii ca m-a facut un om liber; actorilor Constantin Codrescu, Elena Sereda, este o splendida posibilitate de a ne intalni noi si dumneavoastra; scriitorului Octavian Paler, care a rostit un dulce-amar multumesc pentru faptul de a ma face sa cred, pentru cateva clipe, ca batranetea este varsta de aur. Nu prea inteleg de ce ar fi aurifera. De fapt, numai la aceasta varsta poti sa intelegi ce sunt melancoliile si cata seriozitate exista in antipaticul prea tarziu, baritonului Dan Iordachescu, actorilor Olga Tudorache: Sa-i multumim lui Dumnezeu ca nu ne-a uitat si a ingaduit minunea ca cineva sa se gandeasca si la noi, Tamara Buciuceanu Botez, neuitata Chirita: C-asa e lumea, o comedie, iar noi, artistii care-o jucam, n-avem dorinta alta mai vie, decat aplauze sa meritam; Silvia Ghelan de la Teatrul National din Cluj: Mi-am pus intrebarea ce-ati facut cu viata noastra? si mi-au raspuns aplauzele, painea noastra cea de toate zilele; Mihai Fotino, de batranete nu scapa nimeni, totul e s-o apuci; Ion Lucian, dirijorului Corului Madrigal, Marin Constantin.
Reprezentantii varstei de 80 de ani au fost Nineta Gusti, Dina Cocea, Colea Rautu, scriitorul Bartolomeu Valeriu Anania, Inalt Prea Sfintitul Arhiepiscop al Clujului si Feleacului, cantaretul Gica Petrescu (87 de ani), care a interpretat cunoscutele sale slagare, Ernest Maftei, interpretul a peste 50 de roluri memorabile din filmele romanesti, Radu Beligan.
Incepand cu anul viitor, doresc sa organizez un eveniment care sa fie un fel de Oscar romanesc, Seniorii teatrului si filmului, in care vor fi premiate personalitati din domeniu. Aprecierea va fi facuta de o comisie de critici de teatru. Primii trei ani vor fi dedicati actorilor cu varste de peste 60 de ani, iar urmatorii celor mai tineri, spunea Ion Antonescu. Totodata, in 2002, doresc sa organizez prima actiune culturala la nivel national, de conferire a titlului special de Senior al artei .
Spectacolul s-a incheiat cu colinde romanesti in interpretarea corului Madrigal, iar toti cei premiati au urcat pe scena in aplauzele si ovatiile publicului care le-a cantat Multi ani traiasca!.
M. P. B.


ZIUA, 31 MAI 2001

CLUBUL DIPLOMATIEI CULTURALE SE DESCHIDE LA CAPSA
Astazi, la Casa Capsa din Bucuresti, se deschide Clubul Diplomatiei Culturale, o initiativa a Secretarului de Stat Integrare Europeana, Relatii Externe al Ministerului Culturii si Cultelor, Ion Antonescu. Clubul va adopta modelul occidental: vor avea loc intalniri lunare, intr-un cadru intim, intre personalitatile culturale din Romania si ambasadorii si diplomatii acreditati la Bucuresti, care au responsabilitati in domeniul culturii. Ion Antonescu ne-a declarat ca la acesta prima intalnire vor participa circa 30 de reprezentanti ai diplomatiei, dintre care 12 vor fi ambasadori, si 30 de personalitati romanesti, printre care se numara Octavian Paler, Adrian Paunescu George Pruteanu si multi altii. Caricaturistul Stefan Popa Popas va fi prezent pentru a imortaliza figurile participantilor. In acest cadru privat participantii isi vor putea comunica actiunile programate in luna urmatoare si vor avea invitati cate un reprezentant al Guvernului sau al Parlamentului, primar sau jurnalist.
Deschiderea oficiala s eva face in prezenta lui Razvan Theodorescu, ministrul Culturii si Cultelor. Intalnirile se vor desfasura in fiecare luna, in ultima zi de joi. In iunie clubul se va reuni la Crown Plaza. Scopul Clubului Diplomatiei Culturale este de a crea un cadru stabil care sa permita identificarea de noi programe comune pe linie culturala, schimburi de idei, de date, si de actiuni de interes de reciproc. Ion Antonescu a precizat ca in intentiile sale se inscrie si transformarea imaginii Romaniei in cea corecta, cu toate posibiltatile pe care le poate oferi ea. In acest context se inscrie si actiunea de la sfarsitul saptamanii, cand un grup de diplomati vor participa la targul Cocosul de la Horezu unde, din juriu, vor face parte reprezentanti ai ambasadelor SUA si Franta.


ZIUA, 28 IUNIE 2001

SE REINTALNESC MEMBRII CLUBULUI DIPLOMATIEI CULTURALE
Clubul Diplomatiei Culturale se reuneste astazi, la Crown Plaza, prin grija secretarului de Stat pentru Integrare Europeana Relatii Internationale din cadrul Ministerului Culturii si Cultelor, Ion Antonescu. In acest club sunt reprezentate peste 40 de ambasade si centre culturale, membrii care au acceptat cu mare placere alaturarea personalitatilor culturale, de la artisti la oameni de televiziune si istorici. Ion Antonescu a declarat la prima intalnire, care a avut loc luna trecuta la Restaurantul Capsa, ca isi propune prin aceasta actiune sa sprijine si tinerele talente. Pentru intlanirea de astazi este invitata o tanara talentata, de numai opt ani, care va canta la vioara si pian. In cadrul clubului se incearca asigurarea unui cadru informal pentru un schimb de idei si proiecte in domeniul culturii si cultelor, sa initieze programe culturale si artistice de interes international, sa angajeze actiuni menite sa duca la o mai buna cunoastere a patrimoniului si valorilor culturale din Romania. Invitatul special al acestei sesiuni este ministrul Finantelor, Mihai Tanasescu.


ZIUA, 4 IULIE 2001

CEL PUTIN UN SECRETAR DE STAT INMIISTERUL CULTURII SI CULTELOR, INTEGRARE EUROPEANA RELATII EXTERNE FACE LOBBY CULTURAL PRO-ROMANIA
Ion Antonescu este ctitorul a trei biserici

- Care este evolutia omului Ion Antonescu in plina perioada de tranzitie post-comunista?
- In perioada de dupa Revolutie am fost numit directorul Interprinderii de Turism, Hoteluri si Restaurante Buucresti, cu sediul la Hotel Bucuresti. Dupa un an si jumatate m-au trimis in Israel, ca reprezentant al Biroului de Turism al Romaniei in Israel.
- Curajul a fost rampa de lansare pentru afaceri. Asa a pornit si Marshal Turism?
- Eu am pornit in aprilie 1992. Lucrez in turism din anul I de facultate, desi am terminat Cibernetica. Fac o paranteza sa va spun un lucru important pentru mine. Traia tata, Dumnezeu sa-l ierte!, care a fost cantaret de biserica si preceptor, agent fiscal. La inceput, in `92, nu cred ca aveam un milion de lei o suma mare pentru aceea vreme. Tata m-a rugat sa dau 500.000 de lei pentru a renova pictura din altarul bisericii ctitorita de strabunicul meu, Constantin Antonescu, in 1896. Am renovat-o in intregime in urmatorii ani, plus clopotnita noua. Cinci sute de mii de lei mi-au adus, zic eu, succesul de mai tarziu, la fel si faptul ca am fost in Israel si am adus aici peste 500 de oameni, care cred, s-au rugat pentru mine si au facut-o din suflet. Se spune ca nu-i de ajuns sa te rogi tu pentru tine, trebuie sa se mai roage si altii. Deci am terminat aceea biserica din comuna natala, Perisan, din judetul Valcea, apoi, am renovat drumul din sat ca acum, dupa ce am terminat prima biserica, sa incep inca doua. Sunt tot in comuna si le termin anul acesta de tencuit si la anu` de pictat. Cele doua sunt ridicate din temelii.
- Inainte de a ajunge in Guvern ati intreprins mai degraba activitati in plan individual.
- Intotdeauna am fost de principiul de a investi acolo unde statul este lenes, adica in cultura, in invatamant, in sanatate, batrani si copii superdotati. Am cheltuit bani in acest sens inainte de a ajunge aici. (Ministerul Culturii si Cultelor)
- Intr-un final ati ajuns la Ministerul Culturii si Cultelor. Aveti satisfactii in functia de aici?
- Pana la Cultura am vrut la Turism unde am fost numai doua zile. Dar nu m-a vrut ministrul de resort si atunci si atunci am acceptat Cultura. Aici mi-am implinit un vis. Am reusit sa fac niste actiuni pe care nici nu le gandeam sa fac nici nu le gandeam la inceput. Printre primele a fost Legea sponsorizarii, in patru variante. Nu a iesit nic acum pentru ca zace pe undeva in minister. N-a plecat si, oricum, daca pleaca, pleaca ciuntita exact ca Legea lui Ticu Dumitrescu. Apoi, fiind la departamentul de relatii externe a ministrului, mi-am spus ca trebuie stranse neaparat relatiile cu Corpul Diplomatic. Si am facut un cocktail la Intercontiental unde am invitat aproape 200 de persoane, de la ambasade si persoanalitati culturale. A doua actiune mare a fost cu cei 186 de batrani, pentru ca numai atat au reusit s avina, de la cele sase Centre de batrani din Bucuresti invitati la Teatrul National, sa vizioneze piesa Cotletele cu Radu Beligan.
- Din cate stim v-ati ocupat si de actori.
- A fost intalnirea cu marii nostri actori, care ne-au sustinut psihic, sufleteste, cum doriti!, in timpul comunismului, in cele doua ore de program la televizor. Ma uitam la Radu Beligan, la Ilarion Ciobanu pentru ca cineva i-a adunat laolalta. Au fost 80 de actori, multi dintre ei nu se mai vazusera si de 20 de ani. Am dat diplome la absolut toti participantii, alaturi de buchete de flori. S-a organizat si o tombola in care premiul cel mare a fost un bilet oriunde in Europa, locul doi a fost un bilet in Grecia si locul trei a fost in Turcia. Am propus o lege de renta viagera, cu doua titluri artist de valoare nationala si de merit cu sase milioane pentru primul titlu, respectiv patru milioane lei, fara sa fie impozabili, indexati la procentul de inflatie. O alta problema la care m-am gandit, este propunerea decernarii unor premii intr-un cadru inspirat dupa modelul Oscar. O formula in care sa facem acest lucru pentru oamenii minunati pe care ii avem si pe care nu stim sa-i pretuim.
- Dar cu nou-infiintatul Club al Diplomatiei Culturale cum s-a intamplat?
- Ce se doreste de la acest club? In primul rand sa participe ambasadorii tarilor reprezentative din Romania sau atasatii culturali si mari personalitati culturale romanesti. Si, nu neaparat in al doilea rand, sprijinirea afirmarii tinerelor talente. M-am interesat si nu exista nicaieri in lume un astfel de club. Este o premiera internationala. Cred ca de aceea le-a placut si au venit chiar de la prima intalnire. Am ales formula de club in ideea de intimitate si relaxare. Oamenii vin, discuta, realizeaza noi contacte, se aseaza la masa, discuta altfel. Fiecare intalnire va fi in alt loc pentru a evita monotonia si este invitat cate un ministru. Pana acum am facut totul fara nici un leu de la minister. La toamna intentionez sa organizez cu Ministerul de Externe o excursie cu toti ambasadorii si sotiile lor, de trei zile, in Romania sa vada ce tara frumoasa avem. Ministerul Culturii si Cultelor nu are pagina de Internet. Am creat primul site, cel al Departamentului de Integrare Europeana Relatii Externe. Cine are informatia stapaneste lumea. Am uitat sa va spun si de concertul lui Tudor Gheorghe organizat de mine, un spectacol la Teatrul National oferit Corpului Diplomatic, oamenilor de cultura si mass-media. Acum, Tudor Gheorghe se afla in America cu Marcel Pavel si Sanda Ladosi intr-un turneu sponsorizat de mine. In lumea culturala sunt cunoscut, am prieteni si incerc sa-i ajut.
- Despre Legea Pedeapsa ce aveti de spus?
- Despre Legea Pedeapsa pot spune ca proiectul era facut si predat din 23 mai, acum este in faza semnaturilor. Mai trebuie semnat de patru ministere. N-am inventat nimic pentru aceasta lege, am luat exemplul altor legi de acest gen, in special de la francezi, italieni si unguri. Dar ceea ce ma supara este Codul Penal al nostru, care este prea bland.


ECONOMIC, 30.11.2001

2,6 MILIARDE DE LEI PENTRU 40 DE ARTISTI ROMANI
IN ROLUL LUI MOS CRACIUN, MINISTRUL SECRETAR DE STAT ION ANTONESCU

O initiativa generoasa va ninge bucurii in sufletul unor indragiti actori, muzicieni, scriitori ajunsi la varsta de aur. Intr-un spectacol de gala ce va avea loc la Teatrul National Ion Luca Caragiale, la 9 decembrie,la care va fi prezent si presedintele Ion Antonescu, 40 de personalitati de marca ale vietii noastre culturale vor primi premii in bani echivalente cu varsta pe care o implinesc. Realizatorii spectacolului sunt Dan Mihaiescu (scenariul), Grigore Gonta (regia de scena) si Tudor Marascu (regia TV). Initiatorul acestei actiuni este Ion Antonescu, secretar de stat in Ministerul Culturii si cultelor, care a reusit sa adune 2,6 miliarde de lei, demers destul de greu implinit deoarece deficitara Lege a sponsorizarii ii obliga pe cei ce fac efortul financiar sa plateasca statului un impozit de 20% din suma pe care o ofera. Aceasta prima actiune culturala cu caracter national se va permanentiza, in luna decembrie a fiecarui an, urmand sa fie sarbatoriti astfel cei mai de seama artisti romani. De asemenea, se va institui din primavara titlul special de Senior al artei. Dupa 23 de ani s-a reluat si initiativa editarii calendarelor cu portretelor celor mai cunoscuti actori romani; in regimul trecut, dupa cum se stie, n-au avut drept de imagine decat seful statului si consoarta. Pentru anul 2002 s-au realizat deja doua calendare, semn al intrarii in normalitate, dupa cum a tinut sa precizeze Emil Hossu.
O. S.


INDEPENDENT, 10 DECEMBRIE 2001

O IDEE DE MILIARDE
IRINA PETRESCU:
NAZDRAVANA SANCTIUNE PREMIALA
Asa a botezat dna Irina Petrescu, in discursul sau, initiativa Ministerului Culturii si Cultelor, gratie careia au fost recunoscute, omagiate si rasplatite peste 50 de valori aproape clasicizate ale culturii romanesti: actori, scriitori, muzicieni.
Gazduita in spatiile ample ale Teatrului National I. L. Caragiale, festivitatea s-a bucurat de participarea unui public numeros si cald, care i-a aplaudat cu generozitate pe distinsii laureati. Insusi seful statului, presedintele Ion Iliescu, a tinut sa onoreze cum se cuvine momentul o premiera absoluta in peisajul destul de sarac al ultimului deceniu.
Ionul de aur
Dar vedeta necontestata si repetat invocata factorul generator al sarbatoririi a fost dl Ion Antonescu, secretar de stat in MCC. Meritele sale in reusita deplina a actiunii au fost omagiate, fara rezerve, de toata lumea. De la ministrul culturii la presedintele Iliescu, care au tinut sa subllinieze atat dimensiunea calitativa, cat si cea cantitativa a gestului antonescian. Un sfert din cei 3,5 miliarde de lei mobilizati pentru Varsta de Aur au fost pusi la bataie de catre Maresalul nostru iubit desemnat ca atare, in cuvantul de recunostinta, de catre dna Violeta Andrei.
And the show goes march in on
Sigur, actorii nu se tem de vorbele mari. In atmosfera destinsa a spectacolului, replicile lor au zburdat, complet dezinhibate si deloc ipocrite. Pasind sprinten in categoria Junioare si juniori, Stefan Iordache a marturisit ca n-ar fi crezut niciodata ca va ajunge sa scoata bani din pereti referire plastica la cardul de 60 milioane, in conexiune cu un cord ce numara 60 de ani. Dupa care a regalat asistenta cu un cantec adecvat: Adio femei, good bye bautura. Leni Pintea Homeag a caracterizat festivitatea drept o sarbatoare magica, iar Florin Piersic, aflat in mare forma, l-a complimentat in stilu-i caracteristic pe insusi seful statului: Ce degajat sunteti (referire la intrarea in scena a presedintelui), ce glasoi aveti!. Promisiunea de a-l lua pe Ion Iliescu in viitorul teatru pe care are de gand sa si-l faca, fostul Harap Alb a declansat un ropot de vesele aplauze.
Banca si premiile
Interpelat in foaier, inaintea spectacolului, ce actori indrageste mai mult, dl Bogdan Baltazar i-a nominalizat pe maestrul Radu Beligan si pe Bica Papaiani, cel din urma pitestean de origine, ca si directorul BRD. Cand si-a luat premiul, dl Papaiani a multumit celui care ne-a ajutat pe noi actorii, sa stam in banca intai. Acid recunoscator a fost si Marin Moraru, invocand cu umor Lista lui Antonescu, cel care din putinul sau da in multul nostru, pentru a-si puncta discursul (indelung si intens aplaudat) prin formula folclorica Cine pe actori ajuta, Dumnezeu ii da valuta . Tot spre cele sfinte a batut si Draga Olteanu Matei, urand ca Sfantul Parlament sa scada impozitele sponsorilor, ceea ce ne-ar prinde bine si noua. Felicitarile, masa si dansul (cum se spune) au fost gazduite, dupa terminarea spectacolului de pe prima scena a tarii, de Hotel Intercontinental un vecin de nadejde.
B. B.


ATAC LA PERSOANA, 4 IUNIE 2001

S-A DESCHIS CLUBUL DIPLOMATIEI CULTURALE
Inaugurarea acestui club a avut loc la Capsa, unde odinioara Marin Preda facea filosofie, Tudor Vianu scria versuri pe servetele, iar Liviu Rebreanu isi expunea viziunea sa asupra vietii rurale. Clubul Diplomatiei Culturale isi propune sa asigure un cadru elegant si adecvat pentru un schimb de idei si proiecte in domeniul culturii si artelor. Esentiala este legatura permanenta si stabila ce se va naste intre diplomati cu responsabilitati culturale acreditati in Romania si reprezentanti ai Ministerului Culturii si Cultelor. Partea cea mai veche a acestui club va fi posibilitatea de a sprijini tinerii talentati.
La inaugurare au luat parte multe personalitati, printre acestea numarandu-se Adrian Paunescu, Dan Pita, Ion Luchian, Constantin Balaceanu-Stolnici, Horia Popescu, Sergiu Celac, Octavian Paler, Radu Beligan, Simona Miculescu, Stelian Tanase, si lista ar putea continua.
Poate va intrebati de acest club nu are un sediu si se prefera loc de intalnire un restaurant. Lucrurile sunt simple. Pentru a se inlatura eticheta impusa de un cadru oficial, optandu-se pentru o atmosfera relaxanta, calma, propice discutiilor amicale. Membrii Clubului Diplomatiei Culturale se vor intalni lunar. La fiecare reuniune vor fi invitati sa participe cate un ministru, un primar, un parlamentar si un ziarist, care vor veni cu raspunsuri concrete la problemele pe care le vor ridica oamenii de cultura. Ca orice institutie non-profit, sponsorii sunt necesari, caci, pentru a sustine tinerii fara posibiltati materiale de afirmare, un Mecena este binevenit.


ULTIMA ORA, JOI 5 IULIE 2001

POLITICA AR TREBUI FACUTA DE OAMENI CU BANI
- Domeniul culturii nu este numai unul destul de vast, dar eu cred ca are si o imensa importanta pentru un popor. Cum ar suna limba romaneasca fara Eminescu, ce culoare ar avea peisajul fara Nicolae Grigorescu sau ce dimensiune ar mai avea umanitatea, fara Coloana Infinitului lui Brancusi? De aceea, eu cred ca, in primul plan al preocuparilor dvs., ar trebui sa stea patrimoniul national. Cine s-ar mai putea ocupa de el in aceasta economie de piata violenta si haotica?
- Dupa revolutie trebuia promulgata imediat o lege a patrimoniului. S-au deschis granitele si, haosul acela de trecere a puterii de la dictatura in mainile democratiei, s-au facut si greseli. Cate opere de arta, cate icoane pe sticla si taboluri au fost trecute peste granita! Ne-ar trebui legi drastice, dar nici un guvern de pana acum n-a pus piciorul in prag! Dar problemele sunt complexe! De ce sa se ocupe un guvern mai intai? De legea mediului, de exemplu. Una-doua auzi ca s-a poluat un rau si nu este nimeni de vina. S-a produs un accidentCum adica s-a produs un accident? Dar factorii de raspundere ce pazesc? Se pot lua multiple masuri de protectie a mediului, dar inca nu avem o lege ferma, care sa stabileasca concrete ale fiecarui angajat, de la muncitori pana la director. Tot aici intra si curatenia oraselor, care se vede dupa pantofi si dupa masini. Tara ar merge bine daca s-ar restructura trei minstere. In primul rand, Ministerul Justitiei. Nici un judecator nu raspunde pentru hotararile eronate pe care le ia si din cauza acestor inconstienti multi oameni raman pe drumuri, pentru ca, in cazul escrocilor legea functioneaza bine cand e prost aplicata! Iar legile se bat cap in cap si nu mai stie nimeni care au fost abrogate si care sunt perimate. In ordinea importantei, urmeaza Ministerul de Finante si Ministerul de Interne. Eroii de la Interne! Marii justitiari ai Romaniei! Nu este normal ca unul care fura de foame sa fie arestat si sa ia ani grei de puscarie, iar un escroc care a furat miliarde de la banci, sa nu pateasca nimic pentru ca asta are bani sa se apere. Nu-i corect! Cu ce balanta judecam faptele oamenilor? O amarata care a vandut ziare in gara la Pitesti, ca sa aiba din ce trai, a fost condamnata pentru ca nu a avut autorizatie de vanzare! Dar ajut-o sa obtina autorizatie de vanzare. Fa ceva pentru ea! Ce faci, o bagi la puscarie? A devalizat vreun fond de investitii? Le-a bagat oamenilor mana in buzunar?
- Pregatiti un prioect de lege impotriva pornografiei? Ce faceti cu Povestea Povestilor a lui Ion Creanga? Dar cu romanele lui Diderot, care au fost traduse in limba romana? Dar cu o mie si una de nopti? Dar cu Decameronul? Dar cu scriitorii antici? Cu Juvenal, de exemplu? Care este definitia pornografiei? Sa nu amestecam sexul cu dragostea. Sunt doua notiuni distincte: una se refera la materie, alta la suflet. Uniunea Europeana ne someaza sa-i acceptam pe homosexuali, dar le condamna pe prostituate? Sau nu le condamna?
- Pornografia, dupa mine, este expunerea organelor sexuale in public si ziarele abunda in astfel de imagini. E la fel cu fumatul. Cel care fumeaza nu-si da seama ca ii afecteaza cu noxele lui si pe nefumatori. In America, de exemplu, nu se fumeaza in locuri publice. La fel este si situatia fotografiilor si a cartilor despre sex. E anormal sa le interzici. Sa le interzica economia de piata, daca e cazul, pentru ca, daca nu le-ar cumpara nimeni, n-ar mai fi editate astfel de reviste. Dar uite ca au succes, piata de desfacere, piata de desfacere, si nu vad nimic rau in asta. In Antichitate, la Pompei, de exemplu, in baile publice romane, frescele mozaicale erau axate exclusiv pe scenele sexuale. Marea problema este sa nu-i afecteze pe cei care care nu doresc sa vada astfel de lucruri. Sunt multi care o fac pe pudicii, e adevarat. Legea prevede ca acceste reviste sau carti sa fie sigilate in pungi de plastic si sa fie vandute in locuri special amenajate, departe de biserica, de exemplu, sau scoli. Legea, altfel, nu interzice nimic. Dar altceva ma deranjeaza pe mine: faptul ca ziaristii te vaneaza si considera orice gest pornografic.
- E adevarat ca v-ati dat demisia, dar nu a fot primita? Si de ce sa va dati demisia?
- Ziaristii vor sa intram in Europa, dar numai cu lucrurile care le sunt lor pe plac. Nu mai vazusem revista aia. Era un eveniment monden. De ce pot fi acuzat? De altfel, nimeni nu mi-a cerut demisia. De data asta, nici macar ziaristii. Tot show-ul a fost facut pentru scandal, pentru publicitate, mai ales. Astea sunt trucuri practicate pe tot globul. De altfel, eu calatoresc mult, mai ales ca eu am o agentie de turism si trebuie sa stiu ce itinerarii sa le recomand oamenilor. Si turismul este un act cultural, un schimb de impresii si de idei intre popoare. Eu cred ca japonezii calatoresc cel mai mult! Sunt pentru tot! Si bine fac!
- Agentia dumneavoastra se numeste Marshal Turism, nu? E frumoasa si patriotica asocierea cu maresalul Ion Antonescu, datorita numelui pe care il purtati. Dar de prea multe ori a facut presa aceasta asociere. Vreau sa va intreb ceva: nu pregatiti o lege pentru turism? Sa avem agentii de o stea, de doua stele, de trei, ca la hoteluri. Intri intr-o agentie si nu esti sigur ca nu esti fraierit. Nu ai nici o garantie! Ati vazut cate agentii de rea credinta a dezvaluit presa!
- Da, am un prioiect de lege. Ideea mi-a dat-o un client care a venit la mine si mi-a spus ca a fost pacalit d eo mare agentie de turism. Agentie care te atrage cu preturi moderate si te arunca intr-o aventura din care nu stii cum sa mai scapi. Si cand te plangi, agentia riposteaza: Da`, ce servicii te asteptai de banii astia, domnule?. Nu asa se face turism. Eu am gasit deja critreriile dupa care pot fi clasificate agentiile de turism: dupa serviciile pe care le ofera si dupa investitiile pe care le face o agentie pentru a spori calitatea serviciilor oferite.
- Ce rol mai joaca filosofia in societatea contemporana? Petre Tutea a murit, Dumnezeu sa-l odihneasca. A fost unul dintre cei mai mari filosofi si economisti ai Romaniei. Va preocupa posteritatea lui? Dar Eugen Ionescu?
Dar Camil Petrescu? Cand va fi tradus integral Emil Cioran? O editura face totusi sacrificii imense, cred eu, ca sa-i publice. Am acasa abecedarul lui Ion Creanga, Metoda noua de sciere si cetire. Auziti, ce scrie pe prima pagina: Aprobata sau adoptata de Ministerul Instructiunei Publice si alu Culteloru. Ministerul Culturii de astazi ce rol mai joaca astazi? Cum ii sprijina pe scriitori? Nu mai avem nevoie nici de Sadoveanu nici de Camil Petrescu, nici de George CalinescU/ Daca ei ar fi pe aici, tineri inca si neafirmati, cum i-ati lasat pe mana economiei de piata, am vrut sa zic. Uneori cultura trebuie subventionata. Statul este Mecena sau ar trebui sa fie?

- Vedeti, politca ar trebui s-o faca oamenii care au bani. Pot sa va dau un exemplu. L-am intrebat pe un secretar de stat din Ministerul de Finante de ce nu il sanctioneaza pe x, ca sa nu dam nume. Ce vorbesti?!, mi-a zis. Si daca ma da afara, unde sa m aduc? Eu nu pot sa sanctionez pe nimeni, pentru ca nu stiu pe cine sanctionez. Daca fac vreo gafa ireparabila? In sensul asta, daca nu depinzi de scaun, ai o alta conduita morala si poti sa iei decizii corecte. Am inventat Clubul Dipomatiei Culturale, la care participa ambasadorii din vreo patruzeci de tari, atasati culturali, mari personalitati culturale din Romania, ca Radu Beligan, Octavian Paler, Adrian Paunescu, Dinu Sararu si altii. Ne intrunim o data pe luna si invitam si alte personalitati, ca sa participe la schimbul de idei. Ministri si ziaristi, de exemplu, care traiesc in miezul evenimentelor si au o privire de ansamblu asupra fenomenelor sociale si culturale. La ultima intrunire a fost invitata o fetita de opt ani, care canta la vioara. Printul Sturdza, care este membru fondator, a venit special din Elvetia, la club, si i-a asigurat fetitei burse ca sa participe la concursuri internationale pana la varsta de optsprezece ani. Dupa cum vedeti, incercam sa ne ocupam de copiii dotati din tara noastra. Si pe mine personal ma intereseaza copiii de la tara care, din cauza situatiei ingrozitoare nici la scoala nu se mai pot duce. Ambasadorii tarilor puternice trebuie sa cunoasca situatia exacta de la noi din tara. Pe mine m-a deranjat cumplit faptul ca s-a difuzat filmuletul acela, Fratele vitreg, de cinci ori pe saptamana pe postul TV5. Nici marile capodopere ale cinematografiei nu au fost difuzate de doua ori intr-o saptamana. Si, referitor la marii nostri clasici, nu se mai tiparesc acestia.
- Si pentru copiii dotati, ce se poate face?
- Cum ce se poate face? Totul! Stiti ce a facut Coreea de Sud cu banii primiti ca despagubire de razboi prin anii cincizeci? I-a investit pe toti in copiii de liceu. I-a trimis in lume, ca sa studieze la marile Universitati. Coreea de Sud avea nevoie de inteligente. Noi ce facem? Le lasam sa zboare spre alte hotare. Pe vremea lui Ceausescu invatamantul era foarte bine organizat. Ce, il facea Ceausescu? Il faceau specialistii, care aveau mecanismele cu care sa actioneze. Ne mandream cu olimpicii nostri, care luau medaliile de aur. Pe toate. Auzi, medalie de aur la latina luata de un copil de roman la Roma! Cate popoare se pot lauda cu asemenea realizari? Si azi, ce facem? Manualele alternative. Ca sa-i tampim pe copii. Ce, istoria poate fi alternativa? Matematica poate fi alternativa? Eu cred ca mergem spre mai rau, nu spre mai bine. America atrage ca un magnet inteligenta de pe tot globul! Ii cunoasteti valoarea. Eu as aduna bani pentru aceste minti stralucitoare! As face o lege care sa ignore legea salarizarii. Pe acesti oameni superdotati nu-i impozitezi! Ca sa creeze bunuri materiale sau spirituale trebuie sa nu duca grija zilei de maine. Sa stea cumintile numai la ideile lor.
Ne-a lasat Dumnezeu un popor foarte talentat si noi ce facem cu el? Il tampim si il alungam in America? Uite, chiar in America s-a facut un studiu foarte interesant. Acestia sunt foarte exacti, nu lasa nimic la intamplare, studiu din care a reiesit ca numai 7-8% din angajatii dintr-un anumit sector sunt profesionisti, restul sunt si ei acolo Ei, noua tocmai acesti 7-8% ne pleaca
- Si cu profesorii, ce e de facut? Ce parere aveti despre rolul lor in societate?
- Am auzit un parlamentar care zicea ca acestia nu produc nimic. Cum nu produc? Produc ceea ce este mai important pentru o natiune: inteligenta! Si tocmai profesorii sunt cei mai prost platiti. Se tot vorbeste despe buget, ca nu sunt bani. Ministerul de Finante ar trebui sa ia toate firmele la bani marunti. Cum adica functioneaza pe pierdere de ani de zile? Ce e prostia asta? Vedeti, CDR-ul a facut privatizarea dupa ochi frumosi. Au atras investitori fara bani de investitii, care s-au angajat sa faca investitii pe banii nostri. Idee era ca le dau de munca oamenilor. Au omorat industria si au distrus agricultura. Eu compar bugetul cu un ciur. Guvernul, in disperare, incearca sa astupe gaurile mici, dar cu cele mari ce ne facem? De aceea, spuneam, ca ar trebui restructurat din temelii Ministerul de Finante. Eu as importa legi din America. Legea falimentului si a teparilor, de exmplu. Ai dat faliment? Nu-i nimic. Si tu care ai escrocat banca si directorul bancii ia sa vedem cum sa recuperm banii. Umplem inchisorile cu ei si apoi gasim solutii de recuperare a banilor. Sunt banii nostri din banci. Trebuie sa se termine cu teparii si situatia va fi mai buna! Ne spoliaza strainii. Nu am nimic cu ei, sunt bineveniti, dar sa vina cu bani pentru investitii, nu cu povesti.


COPILUL SCANDALULUI HUSTLER
Cum se mai intampla pe la noi, aceste initiative au trecut cam neobservate, preferata mediaitzarea participarii Secretarului de Stat la lansarea unei reviste porno. In urma scandalului Hustler, Ion Antonescu a inaintat Premierului demisia sa din functia detinuta la Departamentul de Integrare Europeana din cadrul Ministerului Culturii si Cultelor. Demisia nu a fost acceptata de catre Adrian Nastase. In schimb, acesta i-a dat lui Ion Antonescu o tema: predarea, in decurs de o luna, a unui proiect de lege impotriva pornografiei. Am ramas foarte incantat, cand foarte multi prieteni, afland acestea, s-au oferit sa ma ajute afirma Ion Antonescu. Un prim pas in elaborarea Legii Impotriva Pornografiei este studiera legilor similare din strainatate. Printre altele, Ion Antonescu vrea ca aceasta lege sa interzica punerea in vanzare a revistelor porno pe tarabe, la toate chioscurile sau buticurile. Comercializarea acestora se va face in locuri special amenajate cum ar fi sex-shopurile. Sub nici o forma nu se vor vinde persoanelor sub 18 ani. De asemenea, el considera ca nu trebuie sa se faca publicitate acestor publicatii, care vor trebui sa fie imbracate in tipla, pentru a nu permite rasfoirea lor de catre minori. Ion Antonescu ne-a mai declarat ca aceasta lege o va finaliza chiar inaintea termenului limita. Ma deranjeaza foarte tare ca presa nu relateaza nimic atunci cand fac lucruri bune, dar atunci cand fac ceva ce se considera a fi nelalocul lui, primele pagini sunt pline a incheiat Ion Antonescu.
Deh, greseala la zi a unui demnitar este mai de de blamat decat cea a unui simplu cetatean. Dar istoria consemneaza, totusi si faptele bune.


INDIGO, NR. 9 / 2001

PREMIERA ABSOLUTA, CU SENIORII SCENEI ROMANESTI
PELERINAJ IN BUCOVINA

Catre sfarsitul verii, cand soarele se mai imblanzise, iar cerul, mantuit de arsita, avea limpezimile albastrului de Voronet, un grup de elita al teatrului si cinematografiei romanesti incepea un pelerinaj la manastirile din Moldova si din Nordul Bucovinei. Cei mai multi dintre pelerini vedeau pentru prima data acest colt de rai. Cel care le-a oferit binemeritata bucurie secretarul de stat in Ministerul Culturii, Ion Antonescu a deschis, vrem sa credem, o traditie: reverenta in fata seniorilor artei poate lua si astfel de forme inedite, in sensul bun al cuvantului.
Despre emotia acestei premiere absolute ne-au vorbit cativa dintre actorii principali.
MIRCEA ALBULESCU: O singura data in viata am fost la Ierusalim. Ceea ce am vazut in Tara Sfanta mi s-a parut extraordinar, dar romanii care nu au ajuns acolo n-au ce sa regrete, daca au strabatut traseul pe care l-am urmat si noi, in Moldova si Bucovina.
SANDA TOMA: Acest periplu a fost un vis care mi s-a implinit. A fost peste masura asteptarilor mele! M-a impresionat in mod deosebit, pictura traditionala realizata cu multa evlavie, cu nesfarsita credinta, specifica poporului nostru. Raman profund indatorata domnului Ion Antonescu pentru ca si-a adus aminte de noi, actorii trecuti de tinerete, aceasta tagma de fluturi, care nu mai stralucesc in plina lumina.
CARMEN STANESCU: Am trait, pentru cateva zile, intr-un rai romanesc, unde ne-am primenit sufleteste. Am fost primiti, peste tot, de catre oficialitati si sateni imbracati in costume nationale, purtand pe servete imaculate, colaci impletiti si traditonala afinata. Am simtit ca nu am fost uitati, ca lumea ne iubeste Ce isi poate dori mai mult un artist?
Partas la emotia generala: regizorul DAN PUICAN, de la Radiodifuziunea Romana, autorul scenariului care a stat la baza CD-rom-ului Creation un jurnal sentimental de calatorie, inregistrat in timpul excursiei.
ILEANA STANA IONESCU: Acest sfarsit de vacanta a fost un cadou extraordinar, o incununare a tuturor bucuriilor: m-am putut intoarce intr-o zona draga mie (am jucat, timp de sase ani, la Teatrul pentru Tineret din Piatra Neamt) si am vazut, pe indelete, minunile Bucovinei.
TORA VASILESCU: Acest pelerinaj a insemnat un pas catre revigorarea circuitelor turistice din Nordul Bucovinei. Pentru noi, artistii carora li s-a oferit aceasta bucurie, a fost si un prilej de a ne reintalni unii cu altii dar si cu admiratorii nostri. Pretutindeni pe unde am trecut, oamenii ne-au recunoscut si ne-au intampinat cu multa caldura.
Un spectacol de zile mari: 19 seniori ai teatrului si filmului romanesc viziteaza, la invitatia Ministerului Culturii, case memoriale si celebrele manastiri din Moldova si Bucovina. La sfarsitul fiecarei zile de pelerinaj, doamnele au primit cate un trandafir:
rosu la Iasi, galben - la Suceava, albastru la Neamt
G. B., M. T.


SUPER VIP, 2000

Interviu exclusiv
ION ANTONESCU - MARESALUL TURISMULUI ROMANESC

- Sunteti de cativa ani mereu pe locul I in topul firmelor mici si mijlocii de turism. Cum ati ajuns pana aici?
- Trebuie sa va spun ca de fapt ar fi trebuit sa am alta ocupatie: as fi vrut sa devin medic dar am constatat ca nu suport sangele si suferinta. Pe de alta parte tata vroia sa ma fac popa.
Asa ca mi-am incercat norocul la Politehnica, la Mecanica Fina. Am intrat pana la urma la ASE, la Cibernetica.
Au fost cei mai frumosi ani: am inceput sa fac excursii. Erau foarte ieftine si de fiecare data organizam si cate un spectacol: era ceva cu totul si cu totul special. Am fost o perioada directorul taberei de la “Babele” din Bucegi. Asa mi-a intrat turismul in sange. Am luat atunci chiar premiul I pe Capitala la turism.
La 2 ani de la absolvire m-am angajat la ITHR - Bucuresti, Biroul de Turism. In 1979 am fost numit coordonator al ghizilor si mai apoi din 1980 m-am ocupat si de activitatea de turism intern si de publicitate. Ma ocupam si de organizarea efectiva de excursii mai ales cu ocazia unor evenimente. Organizam seara baluri, concursuri de Miss, baluri mascate. Ca sa nu avem probleme luam cu mine reprezentanti ai presei si sefi de la Militie si uite asa puteam petrece linistiti pana dimineata.
Dupa 1990 am fost o perioada director la ITHR - Bucuresti si apoi sef de birou in Israel, dar nu erau de mine, era o activitate lipsita de dinamica si asa ca, in 1992 mi-am deschis propria firma: Marshal Turism. Acum am peste 100.000 de clienti anual.
- De ce Marshal Turism?
- De la Maresalul Ion Antonescu mi se trage. Trebuie sa va spun ca nu am nici o legatura de rudenie cu el, dar in liceu am fost poreclit: Maresalul. Marturisesc ca nu m-a deranjat deloc; dimpotriva: am cumparat si am citit toate cartile despre Maresalul Ion Antonescu si am capatat o mare consideratie pentru acesta. A fost un om foarte ferm si un bun conducator asa cum imi place sa fiu si eu.
- Care este “reteta” succesului dumneavoastra?
- Nu trebuie sa faci niciodata rabat de la calitate spunand: merge si asa; trebuie sa fii profesionist in tot ceea ce faci indiferent de profitul imediat; trebuie sa fii constient ca toata viata ai de invatat si ca trebuie sa inveti in continuare; trebuie sa fii foarte serios, sa te tii de cuvant si sa fii foarte punctual in afaceri.
- Ati calatorit foarte mult. Spuneti-ne care locuri v-au placut cel mai mult?
- Am vizitat peste 40 de tari in ultimii ani; am fost chiar si in sultanatul Bruneiului unde cu totul au pus piciorul doar 20 de romani. La inceputul acestui an am fost si in Jamaica unde pot sa va spun ca daca te duci singur te plictisesti de moarte; tinerele de prin filme nu au nici o legatura cu adevaratele localnice. In schimb Egiptul este o tara fascinanta: Valea Regilor te copleseste cu mileniile ei de istorie. Locurile sfinte din Israel au o energie aparte acolo oricat de ateu ai fi tot simti ca te furnica, te cutremuri, si pleci alt om.
Mi-au placut Londra, Madridul, Roma dar pentru mine Parisul este cel mai frumos oras din lume. Pe langa acestea vreau sa va spun ca in sufletul meu alaturi le stau Delta Dunarii si Manastirile din Nordul Moldovei.
- Ce altceva va mai place?
- Nu-mi place numai sa calatoresc prin lume: cand sunt obosit si stresat de la munca imi place sa merg pe jos si sa fac piata si sa vorbesc cu taranii.
Imi plac pictorii pictorii clasici ale caror lucrari incanta ochiul si-l relaxeaza.
Imi place sa gatesc: sunt specialist in supe, ciorbe si fripturi. Pana acum n-am intalnit pe cineva mai priceput ca mine la facutul mamaligii, care este un adevarat ritual. Cred ca daca as renunta la turism si mi-as deschide un restaurant ar fi cel mai bun din Bucuresti.
Poate nu in ultimul rand imi place sa sponsorizez doua domenii de care sunt legat sufleteste: invatamantul si Biserica Ortodoxa Romana; am renovat scoala din sat in care am invatat si etajul 7 de la ASE unde se afla Catedra de Turism, am renovat biserica din comuna natala si sunt angrenat si in alte proiecte similare.
- Aveti vicii?
- Nimeni din familia mea n-a fumat asa ca am fost ferit de acest viciu. Imi place vinul rosu sau negru pentru ca este cea mai buna bautura (recomandata si de medici) daca nu este consumata in exces. Nu-mi plac jocurile de noroc, n-am jucat nici la Caritas nici la Loto caci sunt convins ca banii nemunciti nu ajuta.
- O ultima intrebare: daca ati putea sa va schimbati destinul cine ati vrea sa fiti?
Mi-ar placea sa fiu Rhett Butler, personajul lui Clark Gable din Pe aripile vantului: imi place stilul lui de gentleman, care stie sa faca bani si sa reuseasca in viata, care are o mentalitate de invingator si o gandire pozitiva. Daca va amintiti, ultima sa replica era: Nu e nimic, si maine e o zi.
M. N.


PRIVIREA, SEPTEMBRIE 2000


ION ANTONESCU - MARESALUL TURISMULUI ROMANESC
- Ce va face sa credeti ca Marshal Turism este cea mai importanta companie de turism din Romania?
- De cinci ani consecutiv ocupam locul I pe tara, iar anul acesta vom fi, pentru a sasea oara tot primii. Partea cu adevarat frumoasa e ca a doua firma clasata dupa noi are doar jumatate din cifra noastra de afaceri.
- Cum a aparut Marshal Turism si ce v-a dat curaj sa intrati in afaceri pe cont propriu?
- Imediat dupa Revolutie am fost numit pentru trei zile Ministru adjunct al Turismului. Dupa aceea, am fost director general al Intreprinderii de Turism, Hoteluri si Restaurante din Bucuresti, pana in anul 1991. Atunci, fostul ministru Fota, in urma unor indicatii mai de sus, mi-a spus ca, ori accept sa fiu director la alta firma, ori plec in strainatate. Si am plecat in strainatate. M-au trimis pentru doi ani in Israel, ca sef al Biroului de Turism al Romaniei in acea tara, dar, dupa opt luni de zile, am ajuns la concluzia ca nu merita. Pierdeam timp si bani. Cred ca am fost primul roman care si-a dat demisia, in strainatate, dintr-un post bun. Mi-am spus...vin acasa sa fac bani. Am venit la Paralela 45, am stat de vorba cu Alin Burcea. I-am propus sa ma ia asociat, dar m-a refuzat pentru ca avea deja unul. In Israel mai avusesem o sansa. Directorul BTR de acolo stia ca vreau sa revin in Romania si voia sa ma angajeze. I-am cerut salariul mediu din Israel, 1000 de dolari pe luna. Bine ca n-a vrut sa mi-i dea pentru ca ramaneam cu salariul. Dumnezeu m-a ajutat de doua ori cand m-au refuzat cei doi. M-am ambitionat sa pornesc la drum de unul singur.
- V-ati temut, la inceput, ca nu veti reusi?
- Nu. Dar acum, daca as lua-o de la capat, nu cred ca as mai ajunge la performanta pe care o am in prezent, cel putin din punct de vedere financiar, pentru ca timp de sase ani, am fost scutit de impozit, au fost alte legi si nu era concurenta care este acum.
- Care este cea mai mare satisfactie pe care v-o aduc banii?
- Sunt convins ca unii ma iau drept fatarnic atunci cand spun ca cea mai mare bucurie a mea este sa fac oamenii fericiti. Si sunt un tip aventuros: am investit in domenii in care nu am auzit pe altcineva sa investeasca. Am renovat complet catedra de Turism din ASE. Am facut chiar si un laborator de turism acolo. Am renovat total o biserica. Nu am cuvinte sa exprim sentimentele pe care le incerc in momentul in care intru in biserica aceea si vad portretul meu alaturi de cel al strabunicului meu, care a construit-o.
- Ce cuvinte va caracterizeaza cel mai bine?
- [...] Un bun profesionist – incomod pentru subalterni si pentru competitori.
- Ati calatorit chiar in toata lumea?
- Am fost aproape in toate principalele metropole si zone turistice ale lumii. Intotdeauna ramane ceva de vazut...Urmatoarele doua destinatii: Hawaii si Mauritius.
- Daca ar fi sa ve stabiliti in alta tara, care ar fi alegerea dumneavoastra?
- Pe primul loc, de departe, este Romania si, la distanta mare, Los Angeles, California.
- De ce?
- In primul rand nu-mi place frigul ci caldura, vegetatia abundenta si florile. As vrea, daca ar fi posibil, ca toata viata sa fie o primavara si poate si putina vara. In L.A. este cald tot timpul si-mi place asta. Apoi, faptul ca acolo, ei sunt ca intr-un turn Babel, te iau ca atare si nu-i deranjeaza ca nu esti american din tata-n fiu.
- Ce va displace in Romania?
- Ma deranjeaza foarte mult aceasta clasa politica. Atata timp cat nu avem conducatori buni nu vom reusi sa ne redresam. Cred ca doar 5 % din politicieni isi merita statutul. Romania este o tara frumoasa dar, datorita conducatorilor pe care ii avem am ajuns in stadiul in care suntem.
- Cum decurge o zi din viata dumneavoastra?
- Dimineata ma trezesc pe la sapte fara un sfert. Dupa ce ma spal, fac sport o ora si jumatate. Urmeaza dusul si masa. Mananc un catel de usturoi, miere, sucuri naturale. Dupa aceea vin la serviciu si stau pana seara.
- Se spune ca vi s-a prezis viitorul in tinerete si ca deja s-au implinit trei din cele cinci preziceri. Despre ce este vorba?
- In anul 1987, o batrana de 89 de ani mi-a spus asa: voi calatori cum nici n-am visat. S-a intamplat. A doua si cea mai importanta prezicere a fost ca baiatul meu, care atunci avea 7 ani, va veni la mine cand va avea 14 ani dupa divort, Marius fusese dat in grija mamei lui). N-a venit la 14, ci la 15. dar s-a adeverit. Pe urma, mi-a spus ca voi avea o casa de care foarte multa lume va vorbi, si asa este. Pe celelalte doua le astept: din clasa a doua mi-am dorit sa traiesc o dragoste mare ca in filme. Chiar si pentru un an, doi. Nu am avut-o niciodata. Mi-a spus insa ca va veni. Ultima prezicere a fost ca voi avea o functie foarte importanta in stat. Cine stie?
- Pareti un tip multumit de viata. Ce va mai doriti?
- Sa ma-nsor cu o femeie frumoasa care sa ma iubeasca numai pentru mine si nu pentru bani. Sa am o fiica pe care sa o cresc agatata de gatul meu.
R. I. A.


URANIA, NR 4, 2000

ION ANTONESCU
Berbec de martie, caruia prietenii ii zic Maresalul, prin dubla asociere: a numelui personal, dar si a numelui firmei: Marshal. Mai putini stiu insa ca i s-a spus maresalul turismului inca de pe vremea cand era student pentru ca organizeaza tabere si excursii. Are 50 de ani si e in culmea gloriei. A plecat de la o garsoniera in Batistei si a ajuns sa aiba o casa care a devenit vedeta unuia dintre dintre numele revistei Casa Lux ca etalon de bun gust si rafinament. Absolvent al Facultatii de Cibernetica din cadrul ASE s-a afirmat ca un Berbec normal: activ, obtinand functii de la o varsta tanara, mereu nemultumit de sine sau chiar de ceea ce ii ofera viata. Ion Antonescu este un caz unic pentru motivul demisiei, pe care si-a dat-o dintr-un post bun (director al Biroului de Turism al Romaniei in Israel) in cadrul Ministerului Turismului: din teama de a nu se plafona. Din 1992 este stapanul firmei proprii de turism.
Berbec generos a investit in invatamant, dotand Facultatea de Turism din cadrul ASE. Nemultumirea sa cea mai mare: Ma mira ca tinerii nu au dorinta de munca. Desi am creat multe facilitati la ASE, acesti copii nu sunt atrasi de munca. Nenorocirea este ca le lipseste motivatia.
In interviurile pe care le da se poarta tot ca un Berbec: se lupta cu Guvernul, cu ministrii, cu presa, cu legislatia, cu mentalitatea. Lupta, este conditia sa.